Categorii

„Părintele Hamel ucis pentru a lovi Franţa şi convieţuirea dintre credinţe”

Parintele-HamelMoartea violentă a părintelui Jacques Hamel, petrecută la 26 iulie în Franţa, se înscrie într-un martirologiu creştin care a văzut căzând episcopi, preoţi, călugări şi foarte mulţi credincioşi în aceşti ani. Dar cu ei au căzut şi mii de musulmani. În afară de asta, aşa cum s-a întâmplat pentru Biserica din Rouen, au fost profanate numeroase moschei şi celebrări islamice de către terorişti, pentru aceasta Papa n-a voit să dea nicio legitimitate teologică politică lui ISIS afirmând că nu este în desfăşurare un război de religie şi lucrând constant pentru dialogul dintre marile religii. Nu numai atât: asasinarea părintelui Hamel era şi un mod pentru a lovi în inimă Franţa, instituţiile sale, principiile sale fundamentale, tradiţia sa de laicitate interpretată însă ca formă de convieţuire dintre credinţe şi culturi diferite. Acestea sunt câteva dintre observaţiile conţinute într-un interviu al părintelui Giancarlo Pani în ultimul număr al revistei La Civiltà Cattolica, în privinţa asasinării părintelui Hamel.

Trebuie adăugat că între timp, adică de când o rafală de atentate teroriste a făcut măcel în Franţa, este în desfăşurare o dezbatere care atinge de aproape modelul de integrare francez şi limitele sale, discursul despre religii, formele de convieţuire posibilă, situaţia socială a comunităţilor de origine arabă, tema cetăţeniei. Şi fără îndoială vizita recentă a preşedintelui francez François Hollande la Papa merge întocmai în această direcţie: aceea a unei redefiniri a acestor relaţii, a unei înţelegeri mai mari a cuvintelor Papei care indică drumul convieţuirii şi al respectului şi în Europa. De altfel, uciderea părintelui Hamel a restituit Franţei componenta sa creştină, ba chiar a trezit o extraordinară mobilizare din partea imamilor şi a comunităţilor islamice care, în faţa unui preot capabil să practice în mod concret dialogul şi convieţuirea între cei diferiţi, au simţit urgenţa şi datoria de a se pronunţa public şi în mod incontestabil împotriva terorismului participând şi la ceremonii comune în biserici, aşa cum aminteşte şi La Civiltà Cattolica.

Pe versantul opus al acestui eveniment există chestiunea aparent banală a lui burkini, adică a interdicţiei stabilite de diferite primării franceze de pe Coasta de Azur de a admite pe plaje acele femei care mergeau la mare „îmbrăcate”; de fapt, burkini ar fi fost un atentat la „siguranţa” şi la „laicitatea” ţării, un semn de integralism religios. Decizia, un pic grotescă, după mulţi observatori dimpotrivă alimenta acea laicitate ideologică şi la rândul său integralistă, incapabilă să accepte principii elementare de convieţuire şi se termina cu excluderea în loc de favorizarea convieţuirii, construia bariere şi diviziuni nedrepte. Pentru a pune un stop acestei derive s-a gândit Consiliul de Stat francez care a blocat – adică a suspendat în aşteptarea unei sentinţe definitive – interdicţia lui burkini afirmând că în acest mod se încălcau, aşa cum apărea evident, principii fundamentale. „Discutata ordonanţă – afirma Consiliul de Stat – a determinat o încălcare gravă şi în mod evident ilegală a libertăţilor fundamentale, cum ar fi libertatea de circulaţie, de conştiinţă şi libertatea personală”.

„Moartea părintelui Hamel a fost percepută în Occident ca o cotitură în strategia teroristă inspirată de aşa-numitul «Califat»”, afirmă în analiza sa La Civiltà Cattolica. „Jihadul – continua – a intrat în biserică, un loc care în afară de Orientul Mijlociu rămăsese până acum neprofanat. Biserica şi acţiunea liturgică constituie un loc simbolic: un loc de cult şi de rugăciune, inima catolicităţii şi centrul credinţei creştine”. „Această teroare de matrice jihadistă – afirmă revista bilunară a iezuiţilor – oricum trecuse deja pragul porţilor moscheilor, ucigând musulmani adunaţi în rugăciune în Siria, Bangladesh, Kuwait… Suntem în faţa unui terorism care seamănă distrugere şi în interiorul islamului. Morţii islamici omorâţi de «islamişti», numai în 2015, au fost peste 23.000”. „Uciderea preotului – se mai afirmă – nu trebuie înţeleasă ca un «asasinat în catedrală», ci ca o lovitură dură dată în inima laicităţii franceze, patria revoluţiei, a lui liberté, egalité, fraternità, mândria iluminismului, naţiunea care îşi bazează laicitatea tocmai pe respectarea tuturor religiilor şi a tuturor persoanelor, oricare ar fi naţionalitatea lor”.

Acestui scenariu, aminteşte părintele Pani, Francisc a opus un alt mod de pune lucrurile, inaugurând „Anul Sfânt al Milostivirii la Bangui, un loc unde există catolicii, dar majoritatea persoanelor este musulmană, şi a mers în moschee pentru a-l întâlni pe imamul locului. În Joia Sfântă din acest an, Papa a spălat şi a sărutat picioarele unui tânăr musulman. Toate sunt gesturi care vor să întâlnească lumea musulmană”. „Şi în asta Francisc – continuă textul – este în deplină continuitate cu magisteriul predecesorilor săi, şi îndeosebi cu numeroasele întâlniri ale lui Ioan Paul al II-lea cu lumea islamică. Cum pot fi tolerate toate acestea de «Califatul» care nu vrea niciun dialog, ci numai să aducă război şi exterminare, prezentat în formă religioasă? Imposibil! Avem confirmare explicită în declaraţiile lui ISIS făcute prin publicaţia lor incoerentă «Dabiq», ale cărui afirmaţii din păcate coincid în mod paradoxal în semnificaţie cu unele comentarii critice despre activitatea lui Francisc”.

Aşadar, „moartea părintelui Hamel este numai ultimul inel dintr-un lanţ de asasinate care însângerează Biserica. Agenţia Fides a documentat acest «martirologiu» de episcopi, preoţi şi lucrători pastorali. La aceştia trebuie adăugat grupul numeros al credincioşilor care mor în persecuţii în diferite părţi ale lumii”. „Însă asasinii, adesea – explică iezuitul – cu atentatele nediscriminate nu pun bariere de credinţă: ştiau cei doi tineri asasini că în măcelul camionului de la Nisa, cu câteva săptămâni înainte, unde au fost secerate 84 de persoane, circa o treime dintre victime erau musulmani?”.

Este important la acest punct, conform La Civiltà Cattolica, faptul că Papa a afirmat cu hotărâre că nu suntem în faţa unui război de religie, în acest sens Francisc, „în mod curajos nu dă legitimare teologico-politică teroriştilor, evitând astfel orice reducere a islamului la «terorismul islamist». Şi astfel desfăşoară misiunea sa de conducător religios creştin, adică lucrând pentru a crea un teren de dialog între toţi cei care cred”.

De Francesco Peloso

(După Vatican Insider, 28 august 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.