Categorii

Papalitatea se schimbă

Fără ca noi creştinii să ne dăm seama, asistăm la ceea ce mulţi nu-şi imaginează: papa Francisc, fără a atinge „dogma”, schimbă papalitatea.

Mă explic. Împotriva celor care atacă dreapta credinţă şi corectitudinea papei Francisc, conştiinţa mea îmi spune că nu trebuie să tac. Este vorba despre ceva fundamental pentru papalitate şi deci şi pentru Biserică. Pentru aceasta vreau şi trebuie să afirm ceea ce explic aici în continuare.

Acest papă n-a atins nicio „dogmă de credinţă divină şi catolică”, aşa cum a fost exprimată şi definită această problemă fundamentală în Conciliul I din Vatican (constituţia dogmatică Dei Filius, cap. 3, Denz 3011). Pentru aceasta insist asupra faptului că papa Francisc schimbă papalitatea nu prin ceea ce spune, ci prin maniera sa de a trăi.

Ce înseamnă asta? Evanghelia înainte de toate nu este o „doctrină religioasă”, ci este mai ales un „proiect de viaţă”. Şi subliniez faptul fundamental ca fiecare creştin să fie sigur că centrul Evangheliei nu este „credinţa” în Isus, ci „urmarea” lui Isus în cadrul spiritualităţii. Ei bine, aşa stând lucrurile, se înţelege ceea ce se întâmplă în Biserică. Magisteriul Bisericii poate controla (şi controlează) „doctrina credinţei”. Ceea ce nu poate şi nu are motiv să controleze este „generozitatea urmării” lui Isus.

Ei bine, într-o Biserică ce funcţionează astfel, s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. Dreapta credinţă religioasă s-a preocupat până la exces să considere ca doctrine de credinţă nu puţine lucruri care nu aparţin credinţei. În timp ce urmarea lui Isus se consideră ca o temă referitoare la generozitatea celor mai fervenţi.

Există un gol enorm în Biserică. Un gol care nu se explică oamenilor. Dacă citim evangheliile cu atenţie, ceea ce se subliniază în ele este că, atunci când Isus se referă la credinţa discipolilor şi a apostolilor, face asta pentru a-i certa pentru laşitatea lor, frica lor, îndoielile lor şi necredinţa lor (Mt 8,26; 14,31; 16,8; 17,20; Mc 4,40; 16,11.13.14; Lc 8,25; 24,11.41; In 20,25-31).

Totuşi Isus a fost mereu respectuos şi tolerant faţă de acei oameni care aveau o credinţă aşa de mică, mai mică decât un grăunte de muştar (Mc 11,23; Mt 21,21; 17,20; Lc 17,6). Foarte diferită a fost problema „urmării”. În această chestiune Isus a fost exigent şi intolerant până la niveluri care impresionează şi nu sunt uşor de înţeles. Isus cere să se lase toate în faţa unui singur cuvânt: „Urmează-mă!”. Fără explicaţii, raţiuni sau motive. Familie, casă, bani, activităţi…, orice ar fi. Totul se subordonează chemării lui Isus. Nu pentru a avea unele credinţe sau respectări religioase. Ci pentru a trăi „proiectul de viaţă” pe care Isus l-a trăit. În maniera în care fiecare poate să facă asta.

Şi asta face papa Francisc. Care este ultimul cuvânt pe care Isus l-a spus sfântului Petru: „Tu urmează-mă!” (In 21,22). Este adevărat: papalitatea se schimbă. De la papii care centrau totul în a comanda credinţa celorlalţi la papa care centrează totul în urmarea lui Isus, făcând ceea ce a făcut Isus: a ajuta pe cei care suferă, a sta cu aceia cu care nimeni nu vrea să stea, realizând în fiecare zi (în maniera în care acest lucru este posibil) „proiectul de viaţă” pe care l-a trăit Isus.

Papalitatea se schimbă. Nu pentru că papa Francisc modifică în ceea ce trebuie să credem. Şi nu pentru că reformează Curia Romană. Toate acestea nu schimbă papalitatea şi nu schimbă Biserica. Schimbarea se va realiza când lucrurile se vor pune la locul lor. Credinţa cum trebuie să fie şi unde trebuie să se afle. Şi în centrul a toate urmarea lui Isus. Aşa cum însuşi Isus a lăsat spus în Evanghelie. Şi asta face (fără s-o spună) papa Francisc.

Cu ortodoxia credinţei totul continuă şi va continua aşa cum continuă. Urmarea lui Isus şi Evanghelia sa ne provoacă atâta frică încât este normal să abandonăm propunerea lui Isus şi să continuăm cu bogăţia noastră (mare sau mică). Aşa cum a făcut acel tânăr despre care relatează evangheliile.

De José María Castillo

(După http://www.settimananews.it, 13 iunie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.