Categorii

Papa în Asia în 2019, între realitate şi vise în sertar

Papa din extremul Occident priveşte cu favoare la extremul Orient. Grija pastorală specială a papei Francisc faţă de micile comunităţi de credincioşi din continentul asiatic se exprimă şi se concretizează cu claritate tot mai mare în cursul pontificatului. Şi ar putea să aibă o încoronare demnă cu o călătorie la Tokyo, Pechin şi Pyongyang.

„Continentul continentelor”, cu o populaţia în ansamblul de 4,4 miliarde de locuitori, se confirmă zona de pe glob care, marcată de un pluralism de culturi, naţiuni, etnii religioase, găzduieşte credincioşi catolici în comunităţi care sunt cam peste tot mici minorităţi şi care ajung, în ansamblu, la 144 de milioane de suflete, puţin mai mult de 3% din populaţia totală.

În faţa unei realităţi în care a vorbi despre misiune ad gentes încă are semnificaţie – adică despre persoane care până acum n-au primit niciodată vestirea lui Cristos – în 2013 papa Bergoglio spusese deja cu clarviziune, la începutul pontificatului, „în Asia trebuie mers”, vorbind în zborul de întoarcere de la Ziua Mondială a Tineretului la Rio de Janeiro. Acea expresie n-a rămas numai o intenţie pioasă pentru pontiful argentinian care, îndreptându-se spre Orient, a făcut deja pelerinaje în Coreea şi apoi în Turcia în 2014, în Sri Lanka şi Filipine în 2015, în Myanmar şi Bangladesh în 2017.

Acum începe o fază care ar putea să fie şi mai angajantă şi interesantă, din punct de vedere spiritual şi pastoral, dar şi istoric, cultural şi geopolitic.

De fapt, papa a anunţa intenţia de a vizita în 2019 Japonia, ţară în care când era tânăr visa să meargă ca misionar al Societăţii lui Isus. Ştirea a provocat entuziasmul credincioşilor niponi: „Abia aşteptăm ca Sfântul Părinte să ne poată vizita. Va fi o mare ocazie pentru noi catolicii din Japonia pentru a întări zelul nostru misionar şi înţelegerea unităţii ca trup unic al lui Cristos”, spune la Vatican Insider Tarcisius Isao Kikuchi, arhiepiscop de Tokyo, dorind o nouă călătorie apostolică spre Asia centrală.

Între datele unei posibile călătorii, trebuie considerat că naţiunea va trăi în 2019 tranziţia imperială şi că împăratul Akihito a ales ca dată pentru a abdica – un unicum în istorie – ziua de 30 aprilie. Noul împărat Naruhito va fi întronat la 1 mai, aşadar eventuala vizită a papei este improbabil să se poată adeveri înainte de acea dată. Apoi, între septembrie şi noiembrie 2019, Japonia va găzdui campionatul mondial de rugby, manifestare sportivă internaţională cu care s-ar prefera să nu se suprapună. „Este misiunea diplomaţiei pontificale şi a celei nipone acum să finalizeze pregătirea călătoriei apostolice”, afirmă păstorul din Tokyo.

„Faţă de vizita lui Ioan Paul al II-lea care a fost în Japonia în 1981, există o diferenţă relevantă”, afirmă episcopul. „Atunci erau în Japonia mai puţin de jumătate de milion de catolici. Astăzi există tot atâţia care trăiesc în ţinutul nipon ca expatriaţi, mulţi din Filipine, dar şi numeroşi latinoamericani, africani şi europeni”, continuă Kikuchi şi afirmă: „Cu aceşti catolici migranţi, care astăzi sunt un patrimoniu preţios al Bisericii catolice japoneze, trebuie să cultivăm spiritul de unitate”.

Notează arhiepiscopul: „Papa ar putea să viziteze şi să se roage pentru victimele cutremurului şi tsunami-ului din 2011. Şi, în afară de asta, prezenţa sa în arhipelag ar avea o mare semnificaţie pentru a lansa un mesaj universal de pace, pentru Asia şi pentru întreaga lume. De fapt, ar putea vizita Hiroshima sau Nagasaki, amintindu-i pe cei căzuţi în al doilea război mondial şi la dezastrul conflictului nuclear”. O temă, aceasta, asupra căreia Biserica niponă n-a încetat niciodată să se exprime, susţinând in toto abordarea pacifistă care străbate Carta constituţională japoneză, în faţa tentativelor de a o schimba.

Tocmai cu aceeaşi cheie interpretativă – o călătorie apostolică ce îl vede pe papa ca pelerin al păcii – capătă formă posibilitatea unei posibile călătorii în Coreea de Nord. Nu este o boutade, nu este numai o himeră, se grăbesc să precizeze în Biserica catolică sud-coreeană. După vizita oficială în Vatican a preşedintelui catolic sud-coreean Moon Jae-in, s-au deschis ferestruici inimaginabile până acum câteva luni. Întregul eveniment în desfăşurare în peninsula din Asia orientală, reaproprierea Nord-Sud şi „paşii de uriaş” spre pace, facă în aşa fel încât episcopul de Daejeon, Lazzaro You, unul dintre părinţii sinodali, să poată spune cu entuziasm: „Credem, muncim şi spunem cu credinţă: totul este posibil pentru Dumnezeu”.

Papa Francisc i-a spus oficial lui Moon că este „disponibil să viziteze Pyongyang”, aşadar o uşă este deschisă pentru a organiza o etapă dincolo de cortina de bambus, în pofida complexităţii situaţiei locale (guvernul este în mâna unei elite militare care nu lasă nicio libertate populaţiei) şi necunoscutele care rămân deschise în acest scenariu.

Între altele, în ţară nu există episcopi sau preoţi, în timp ce catolicii rămaşi după ani de persecuţii – se estimează că sunt circa trei mii – au fost abia recent recunoscuţi de regim care i-a reunit în „Asociaţia catolică coreeană”, organism guvernamental care controlează în mod rigid orice exprimare de cult. Semnal de relaxare, episcopul Igino Kim Hee-joong, preşedinte al Conferinţei Episcopale din Coreea de Sud, a mers recent în Nord, însoţind delegaţia guvernamentală care a luat parte la întâlnirea de la Pyongyang din septembrie.

Însă panorama nu include numai Japonia şi Coreea: atinge şi China. De fapt, papa Francisc n-a ascuns niciodată dorinţa sa de a merge şi la Pechin. Recentele dezvoltări pozitive, cu semnarea Acordului între Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză cu privire la numirea episcopilor, deschide cu siguranţă o ferestruică în acest sens. Cei doi episcopi chinezi care au participat la Sinodul despre tineri n-au ezitat să declare într-un interviu la cotidianul episcopilor italieni Avvenire: „L-am invitat pe papa Francisc să vină în China. Noi îl aşteptăm. Momentul îl ştie Domnul. Dar noi ne rugăm pentru asta, recităm rozariul pentru ca să vină curând acest moment”.

Chiar dacă este vorba despre o iniţiativă personală, şi nu instituţională; chiar dacă încă sunt noduri de desfăcut în situaţia complexă a raporturilor delicate dintre Sfântul Scaun şi China; chiar dacă paşii politici necesari numai pentru a imagina o asemenea ipoteză încă n-au fost demaraţi; şi cu toate că încă nu există raporturi diplomatice între Vatican şi China; totuşi, dată fiind accelerarea care se înregistrează pe acel versant şi dată fiind convergenţa de interese între cei doi actori aflaţi în joc – pentru Sfântul Scaun preocuparea pastorală faţă de cei botezaţi; pentru Pechin o legitimare politică şi un neîndoielnic succes diplomatic pe tabla de şah internaţională – se poate spune că vizita papei Francisc în China este în mod realist posibilă.

Aşadar, scenariul unei posibile călătorii apostolice la Tokyo, Pyongyang şi Pechin în 2019 – rămânând de satisfăcut, aşa cum s-a spus, unele condiţii preliminare – nu este numai pură imaginaţie. Deja faptul că în Orient credincioşii catolici din Japonia, Coreea şi China vorbesc despre asta, visează asta, încep să spere asta este un fapt fără precedent.

De Paolo Affatato

(După Vatican Insider, 26 octombrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.