Categorii

Papa Francisc: gesturile pentru săraci, „icoană” a Bisericii

Papa Francisc a gândit-o într-unul dintre momentele cele mai inedite, emoţionante şi elocvente ale Jubileului, într-o piaţă „Sfântul Petru” populată de mii de deţinuţi pentru ziua din Anul Milostivirii dedicată lor. Va deveni realitate la 19 noiembrie: aceeaşi piaţă, în prima Zi Mondială a Săracilor, se va transforma în semn tangibil al uneia dintre priorităţile pontificatului, mărturisită vaticaniştilor din toată lumea deja la trei zile după alegerea sa la catedra lui Petru: „Cât aş vrea o Biserică săracă şi pentru săraci!”. Nu se numără, în aproape patru ani şi jumătate de pontificat, gesturile fără precedent ale primului Papă din istorie care a ales numele de Francisc faţă de cei pe care societatea îi consideră ultimii, rebutaţii. Pentru el, săracii nu sunt simpli destinatari ai unei practici bune de voluntariat, ci feţe şi istorii care devin „catedră”, graţie mărturiei de credinţă trăită printre rănile pe care le oferă întregii Biserici.

Ziua Mondială a Săracilor. Lumea de astăzi nu ştie, sau nu vrea, să găsească în manieră clară sărăcia. Şi totuşi miile sale de feţe ne interpelează în fiecare zi – bărbaţi, femei, copiii chinuiţi şi ofensaţi – în faţa cărora bogăţia noastră neobrăzată nu produce decât indiferenţă. Francis îi prezintă pe toţi, aceste feţe, în Mesajul pentru prima Zi Mondială a Săracilor, şi cere întregii comunităţi creştine să asume stilul împărtăşirii învăţat de Francisc de Assisi pornind de la întâlnirea cu leprosul. Propunerea este curajoasă: o săptămână de iniţiative de realizat cu săracii, invitându-i la liturghie, în parohiile din cartier, şi deschizând casele pentru a-i invita la masă. Cum va face însuşi Francisc, la 19 noiembrie, după Liturghia din piaţa „Sfântul Petru”, când în Aula „Paul al VI-lea” va lua prânzul cu cel puţin 500 de săraci.

Mizericordinele. Totul a început cu „Mizericordinele” distribuite prima dată la 17 noiembrie 2013 în piaţa „Sfântul Petru”. Şi după aceea la 21 februarie 2016 donate credincioşilor din piaţă de „voluntari, între care sunt săraci, persoane fără adăpost, refugiaţi precum şi călugări”. Iarăşi: la 6 aprilie 2014 şi la 22 martie 2015. De data aceasta, sarcina era distribuirea Evangheliei în format de buzunar. După Angelus de la Epifania din acest an, broşura aleasă pentru a fi distribuită de săraci, de cei fără adăpost şi de refugiaţi împreună cu voluntarii este „Icoane de milostivire”.

Urări, prânzuri şi surprize. La 17 decembrie 2016, Francisc a împlinit 80 de ani, şi primii care i-au adresat urări au fost opt persoane fără adăpost, două femei şi şase bărbaţi, invitaţi de dimineaţă printre cei prezenţi în jur la „Sfântul Petru”. Încă un gest pentru a spune „mai întâi săracii”, care se bucură de precedenţă absolută chiar faţă de confraţii cardinali, cu care avea să celebreze liturghia în Capela Paulină puţin după aceea. În călătoriile apostolice în Italia, cel al prânzului cu săracii a devenit de acum un obicei. Există după aceea momente în afara programului, ca acela din 16 octombrie 2015, când Papa, la sfârşitul reuniunii Sinodului, puţin după ora 19, s-a prezentat fără preaviz în noul dormitor pentru persoanele fără adăpost din Via dei Penitenzieri, inaugurat cu puţin mai mult de o lună înainte.

O „citadelă” pentru cei fără adăpost. Soarta „clochard”-ilor este mult la inima Papei, care de mai multe ori s-a pronunţat împotriva indiferenţei unui oraş ca Roma faţă de ei. Astfel, Francisc – prin „braţul său operativ” pentru caritate, monseniorul Konrad Krajewski, şi activitatea Elemosineriei apostolice – a voit să ridice în jurul „casei sale” un soi de citadelă pentru săraci. Poli-ambulatoriu, duşuri şi frizerii au ajuns sub coloanele din piaţa „Sfântul Petru”. Dormitorul pentru bărbaţi din Via dei Penitenzieri găzduieşte până la 34 de bărbaţi. Dispensarul pediatric exista deja, într-o mică structură chiar în spatele casei „Sfânta Marta”, aşa cum exista deja masa încredinţată surorilor Maicii Tereza de Calcutta, sub palatul fostului Sfânt Oficiu, unde acum este activ 24 de ore din 24 şi dormitorul pentru femei. Fără a număra distribuirea de cartele telefonice şi „primul ajutor” format din mici ajutoare în bani, în general de la 200 la 1000 de euro, pentru oamenii care nu reuşesc să-şi plătească facturile.

Refugiaţi în casă. Două apartamente în spatele Zidurilor Leoniene au fost rezervate familiilor de refugiaţi care provin din zone de război. Este răspunsul celor două parohii din Vatican la apelul lansat de Francisc în timpul lui Angelus din 6 septembrie 2015: „Fiecare parohie să primească o familie de refugiaţi”.

Îmbrăţişările. Sărac nu este numai cel care este lipsit de mijloacele de întreţinere: sunt nenumărate mângâierile şi îmbrăţişările date bolnavilor şi celor neputincioşi în audienţele de miercuri, în timpul călătoriilor şi al celorlalte întâlniri publice. Este memorabilă tăcerea suprareală în piaţa „Sfântul Petru” când, la 6 noiembrie 2013, Papa a cerut o rugăciune pentru Noemi, afectată de o boală genetică rară, atrofia musculară spinală (SMA), care urma să moară. Cu puţin înainte, în prezenţa părinţilor săi, a mângâiat-o, a sărutat-o, a binecuvântat-o. „Este una dintre noi, să facem un act de iubire pentru ea”, a spus emoţionat în timpul audienţei.

De M. Michela Nicolais

(După agenţia SIR, 22 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.