Categorii

Papa Francisc: există un val de închidere faţă de cel străin, este o sinucidere

„Astăzi există un val de închidere faţă de cel străin” şi „există atâtea situaţii de trafic de persoane străine”: este denunţul pe care papa Francisc l-a rostit primindu-i pe misionarii scalabrinieni, din totdeauna alături de migranţi şi refugiaţi, subliniind că „bunăstarea este sinucigaşă” pentru că duce la „o iarnă demografică” şi la „închiderea uşilor”, şi amintind că şi Europa „nu s-a născut aşa, ci a fost făcută de atâtea valuri migratoare de-a lungul secolelor”.

„Este mai uşor a primi un străin decât a fi primit”, a spus papa vorbind liber scalabrinienilor, „şi voi trebuie să faceţi ambele lucruri, voi trebuie să învăţaţi pentru a ajuta să fie primit cel străin, să daţi toate posibilităţile naţiunilor care au de toate sau sunt suficiente pentru a folosi aceste patru cuvinte (rostite anterior de superiorul scalabrinienilor: a primi, a promova, a proteja, a integra, nt). Cum se primeşte un străin… uimeşte mult Cuvântul lui Dumnezeu, deja în Vechiul Testament, subliniază asta: a-l primi pe cel străin, aminteşte-ţi că tu ai fost străin. Este adevărat – a subliniat Francisc – că astăzi există un val de închidere faţă de cel străin şi există şi atâtea situaţii de trafic de persoane străine: este exploatat cel străin. Eu sunt fiu de migranţi şi îmi amintesc timpul de după război – eram copil şi aveam 10 sau 12 ani… – când acolo unde lucra tata au venit polonezii să lucreze, toţi migranţi, şi cum erau primiţi bine. Argentina are această experienţă de a primi, pentru că era de muncă, şi era şi nevoie. Argentina, experienţa mea, este un cocktail de valuri migratoare, voi o ştiţi mai bine decât mine. Pentru că migranţii construiesc o ţară, aşa cum au construit Europa, care nu s-a născut aşa ci a fost făcută de atâtea valuri migratoare de-a lungul secolelor”.

„Dumneavoastră – a continuat papa adresându-se superiorului Congregaţiei Misionarilor Sfântului Carol – aţi folosit un cuvânt «urât», bunăstarea: dar bunăstarea este sinucigaşă, pentru că te duce la două lucruri: la închiderea uşilor, pentru ca să nu te deranjeze, numai acele persoane care folosesc pentru bunăstarea mea pot să intre. Şi pe de altă parte prin bunăstare se ajunge să nu fim rodnici: şi noi avem astăzi această dramă a unei ierni demografice şi a unei închideri a uşilor. Asta trebuie să ne ajute să înţelegem un pic mai bine să-l primim pe cel străin. Da, este un străin, nu este dintre ai noştri, dar cum se primeşte un străin? Aceasta este o muncă pe care voi o faceţi, a crea conştiinţele pentru a face bine asta, şi pentru asta vă mulţumesc”.

Papa Francisc le-a mulţumit scalabrinienilor pentru ceea ce fac, amintind că i-a cunoscut „dinainte de a fi arhiepiscop de Buenos Aires, studenţii voştri studiau în facultatea noastră: au fost buni! Apoi ca arhiepiscop am avut ajutorul vostru, în acel oraş care avea atâtea probleme de imigraţie: multe mulţumiri. Şi mulţumesc (acum) pentru că ne-aţi dat pe unul dintre cei doi subsecretari pentru migranţi (părintele Fabio Baggio, subsecretar al Secţiunii Migranţi şi Refugiaţi din Dicasterul pentru Dezvoltarea Umană Integrală, împreună cu iezuitul Michael Czerny, nt) care lucrează atât de bine amândoi”.

Papa a vorbit liber „din inimă”, dar i-a dat părintelui general un discurs scris pregătit, în care, printre altele, aminteşte că „în faţa fenomenului migrator de astăzi, foarte vast şi complex”, congregaţia călugărească întemeiată de fericitul Giovanni Battista Scalabrini „îşi ia resursele spirituale necesare din mărturia profetică a fondatorului, deosebit de actuală, şi din experienţa atâtor confraţi care au lucrat cu mare generozitate de la începuturi, în urmă cu 131 de ani, până astăzi. Astăzi ca şi ieri, misiunea voastră se desfăşoară în contexte dificile, uneori caracterizate de atitudini de suspiciune şi de prejudecată, dacă nu chiar de refuz faţă de persoana străină. Asta vă stimulează şi mai mult la un entuziasm apostolic curajos şi perseverent, pentru a duce iubirea lui Cristos la cei care, departe de patrie şi de familie, riscă să se simtă departe şi de Dumnezeu”. Astăzi, în mod deosebit, „câte istorii sunt în inimile migranţilor! Istorii frumoase şi urâte. Pericolul este ca să fie înlăturate: cele urâte, este clar; dar şi cele frumoase, pentru că amintirea lor provoacă suferinţă. Şi astfel riscul este ca migrantul să devină o persoană dezrădăcinată, fără chip, fără identitate. Însă aceasta este o pierdere foarte gravă, care se poate evita cu ascultarea, mergând alături de persoanele şi de comunităţile migrante. A putea face asta este un har şi este şi o resursă pentru Biserică şi pentru lume”.

Introducând audienţa, noul superior general al scalabrinienilor, brazilianul Leonir Chiarello, ales în cursul celui de-al cincisprezecelea capitlu care se desfăşoară în aceste zile la Roma, a subliniat că „trăim într-un timp în care explozia fenomenului migrator este ca o provocare nouă şi angajantă pentru carisma noastră. Noutatea nu se referă numai la creşterea masivă a fluxurilor ci şi la natura substanţial diferită a acestor mişcări: dacă până acum câteva decenii persoanele migrau spre destinaţii mai mult sau mai puţin precise, spre ţinuturi în care să rămână în mod stabil, astăzi datorită naturii forţate a migraţiilor tot mai frecvent călătoria este fără sfârşit şi fără ţintă precisă, este o mutare continuă şi din cauza conjuncturilor potrivnice şi a logicilor criminale se transformă în adevărate tragedii umane”.

„Pe de altă parte – a subliniat superiorul – societăţile chemate să primească în mod generos, în numele dreptăţii şi solidarităţii, se închid tot mai mult în ele însele preocupate să salvgardeze propria bunăstare, înfricoşate de o continuă şi insistentă propagandă care îl prezintă pe migrant şi pe refugiat ca un pericol, o ameninţare pentru siguranţa naţională sau identitatea culturală”. În acest context, a adăugat el, „considerăm că această carismă a noastră ne cere, astăzi ca şi ieri, să devenim însoţitori de călătorie pentru toţi migranţii şi refugiaţii şi în acelaşi timp însoţitori de călătorie pentru Bisericile locale, chemate să-i primească, să-i promoveze, să-i protejeze şi să-i integreze”. „Într-o lume tot mai polarizată şi determinată să îmbrăţişeze extremismele xenofobe şi intolerante, carisma noastră ne determină să fim sare şi lumină, drojdie de convertire şi sămânţă de adevărată trăire fraternă, pentru ca Biserica să poată reflecta tot mai mult lumina lui Cristos care cu moartea şi învierea sa a dărâmat zidul care despărţea popoarele”. De aici o mulţumire în sfârşit faţă de papa pentru „atenţia constantă şi referinţa continuă îndreptată spre lume cu privire la necesitatea de a împărtăşi călătoria noastră cu migranţii”.

De Iacopo Scaramuzzi

(După Vatican Insider, 29 octombrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.