Categorii

Papa: câte războaie în minus dacă cei puternici ar sluji!

Dacă în decursul istoriei „atâţia regi, împăraţi, şefi de stat ar fi înţeles” învăţătura lui Isus care, spălând picioarele discipolilor săi, a arătat că „cel care comandă trebuie să slujească”, „în loc să comande, să fie cruzi, să ucidă oameni”, „câte războaie n-ar fi fost făcute!”. Aşa afirmă papa în scurta omilie rostită liber în cursul liturghiei In Coena Domini din Joia Sfântă pe care anul acesta a voit s-o celebreze în închisoarea romană „Regina Coeli”, ocazie pentru a le aminti deţinuţilor că Isus „nu ştie să-şi spele mâinile” şi „riscă” din iubire pentru a ajunge la păcătoşi şi a-i ierta.

La sosirea sa la vechea închisoare romană din via della Lungara, la Trastevere, pe la ora 16.00, papa s-a oprit mai întâi timp de jumătate de oră cu deţinuţii bolnavi din infirmerie şi apoi a prezidat liturghia care marchează începutul triduum-ului pascal în centrul rotondei închisorii.

„Isus spune «Eu v-am dat un exemplu pentru ca voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă»: să spălaţi picioarele”, a spus papa în omilia transmisă de Radio Vatican Italia.

„În acel timp picioarele erau spălate de sclavi, era o funcţie de sclav. Nu era asfaltul, nu era macadamul, ci praful drumului şi oamenii îşi murdăreau picioarele şi la intrarea în casă erau sclavii care spălau picioarele. Era o muncă de sclavi. Era o slujire. Şi Isus a voit să facă această slujire pentru a ne da un exemplu al modului în care noi trebuie să ne slujim unii pe alţii. Odată, când erau pe drum, doi dintre discipoli care voiau să aibă carieră i-au cerut lui Isus să ocupe locuri importante, unul la dreapta şi celălalt la stânga şi Isus i-a privit cu iubire – mereu privea cu iubire – şi a spus «Voi nu ştiţi ce cereţi». Conducătorii naţiunilor, spune Isus, comandă, sunt slujiţi… să ne gândim la epoca aceea a regilor, a împăraţilor atât de cruzi încât erau slujiţi de sclavi… dar între voi nu trebuie să fie tot aşa. Cine comandă trebuie să slujească. Şeful vostru trebuie să fie slujitorul vostru. Isus răstoarnă obiceiul istoric cultural din acea epocă dar şi de astăzi: cel care comandă pentru a fi un bun şef, oriunde ar fi, trebuie să slujească. Eu mă gândesc de multe ori – nu la acest timp pentru că fiecare este încă viu şi poate să-şi schimbe viaţa – mă gândesc la istorie: dacă atâţia regi, împăraţi, şefi de stat ar fi înţeles această învăţătură a lui Isus şi în loc să comande, să fie cruzi, să ucidă oameni ar fi făcut asta, câte războaie n-ar fi fost făcute: slujirea. Într-adevăr există oameni care nu facilitează această atitudine: oameni mândri, oameni odioşi, oameni care probabil că doresc pentru noi răul, dar pe aceştia trebuie să-i slujim mai mult. Şi există oameni care suferă, care sunt rebutaţi de societate, cel puţin pentru un anumit timp, şi Isus merge acolo să le spună «tu eşti important pentru mine». Isus vine să ne slujească şi semnalul că ne slujeşte astăzi aici in Regina Coeli este că a voit să aleagă doisprezece dintre voi, ca doisprezece apostoli, pentru a spăla picioarele. Isus riscă asupra fiecăruia dintre noi. Să ştiţi asta: Isus se numeşte Isus, nu se numeşte Ponţiu Pilat, nu ştie să se spele pe mâini. Ştie numai să rişte. Priviţi această imagine atât de frumoasă”, a continuat papa indicând altarul pe care celebrează, operă din bronz a sculptorului Fiorenzo Bacci pe care a lăsat-o apoi în dar închisorii: „Isus înclinat printre spini riscând să se rănească pentru a lua oiţa rătăcită. Gândiţi-vă la Isus, a riscat pentru a veni la mine, un păcătos, şi să-mi spună că mă iubeşte. Aceasta este slujirea. Acesta este Isus. Nu ne abandonează niciodată, nu încetează niciodată să ne ierte. Ne iubeşte mult: priviţi cum riscă. Şi astfel cu aceste sentimente – a încheiat papa – să mergem înainte în această ceremonie care este simbolică: înainte de a ne da trupul său şi sângele său, Isus riscă pentru fiecare dintre noi şi riscă în slujire pentru că ne iubeşte mult”.

În cursul ritului, papa a spălat picioarele la doisprezece deţinuţi. Pentru a-i alege „am urmat două criterii, cel teritorial şi cel religios”, a explicat părintele Vittorio Trani, franciscan conventual, care în septembrie va împlini 40 de ani de capelan de la Regina Coeli. „Aici sunt deţinuţi care provin din cele cinci continente şi din peste şaizeci de naţiuni. Pentru acest motiv vor fi patru europeni, patru africani (care provin din Maroc, Nigeria şi Sierra Leone), trei asiatici (doi filipinezi şi un moldovean) şi un columbian. Apoi voiam să dăm exprimare diversităţilor religioase prezente în închisoare: cei doisprezece vor fi majoritatea catolici, şi apoi un ortodox, doi musulmani şi un budist”. Pentru ei, a mai spus părintele Trani, este „o emoţie foarte mare. A-l întâlni pe papa este posibilitatea de a fi în contact cu o figură extraordinară: responsabilul religiei catolice dar şi un om extraordinar care nu uită pe nimeni”. În momentul binecuvântării, papa s-a adresat deţinuţilor invitând pe fiecare să se gândească în propria inimă „la persoanele asupra cărora noi vrem ca să vină această binecuvântare”.

„Sfinte Părinte, ce cadou frumos ne-aţi oferit!”, a comentat la încheierea liturghiei directoarea închisorii, Silvana Sergi. „Bine aţi venit la Regina Coeli, astăzi dumneavoastră cu vizita, este inutil să vă spunem, aţi luminat cu adevărat acest penitenciar aşa de vechi, aţi luminat timpul şi spaţiul pedepsei. Adesea deţinuţii îl văd întunecat, plin de suferinţă, furie, supărare, şi cu prezenţa dumneavoastră aţi îndulcit toate acestea şi eu sunt sigură că sufletele noastre, sunt toate în rugăciunea dumneavoastră. În aceste ziduri când începe pedeapsa se termină vina şi încet-încet se apropie probabil de har. Harul cred că este acela de a reuşi să spere, să spere într-un proiect de viaţă mai bună. Vizita dumneavoastră ne ajută mai ales pe noi lucrătorii, care cu munca noastră trebuie să inspirăm speranţă, să indicăm un parcurs de viaţă diferit de cel care ne-a condus aici: dacă n-ar fi capabili să dăruim speranţă munca noastră ar fi imposibil de desfăşurat. Ne încredinţăm dumneavoastră, rugăciunilor dumneavoastră, pentru ca această comunitate a noastră să continue cu spirit creştin pe calea speranţei şi să ne dea să ne bucurăm de slujirea noastră”.

După directoare a luat cuvântul un deţinut, Alessandro, care în numele tuturor deţinuţilor a adresat un scurt salut papei: „Această întâlnire este pentru noi o întâlnire de familie şi pentru aceasta ne adresăm cu tu aşa cum fac copiii cu tatăl lor. Simţim că ne porţi în inimă nu pentru a ne spune că am fost buni ci pentru a ne aminti că viaţa este un dar preţios şi Dumnezeu ne-a iertat şi ne invită s-o trăim bine. Astăzi vrem să răsune două mulţumiri. Prima mulţumire este pentru această vizită. O aşteptam de atâta timp. O mulţumire pe care ţi-o adresăm în mai multe limbi pentru că cea mai mare parte dintre deţinuţi sunt străini. A doua mulţumire este în numele tuturor deţinuţilor din lume pentru atenţia ta îndreptată spre cel care trăieşte experienţa închisorii. Nu putem uita jubileul milostivirii, vizitele pe care le-ai făcut la închisori, referinţele continue la deţinuţi. În numele tuturor mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc. Vrem să adunăm îndemnul pe care l-ai adresat ieri credincioşilor în piaţa Sfântul Petru de a spăla ochii sufletului. Dumnezeu ştie cât de mult este nevoie de o privire nouă în locuri ca acesta”.

Papa a voit în acel moment să ia din nou microfonul, cu ceva în afara programului, pentru o ultimă intervenţie pornind de la cele două saluturi, al directoarei închisorii şi al deţinutului. „O privire nouă, a reînnoi privirea”, înainte de toate. „Asta face bine, pentru că la vârsta mea de exemplu vine cataracta şi nu se vede bine realitatea. Anul viitor – a destăinuit Jorge Mario Bergoglio – trebuie să fac operaţia. Dar aşa se întâmplă cu sufletul: munca vieţii, oboseala, greşelile, dezamăgirile întunecă privirea sufletului. Şi pentru aceasta ceea ce ai spus este adevărat: trebuie profitat de oportunităţi pentru a reînnoi privirea. Aşa cum am spus ieri în piaţa Sfântul Petru, în multe sate când se aud clopotele învierii lui Isus mamele şi bunicile îi duc pe copii ca să-şi spele ochii pentru ca să aibă privirea deschisă pentru prezenţa lui Cristos înviat. Nu încetaţi niciodată să vă spălaţi ochii, să faceţi acea operaţie zilnică de cataractă la suflet. Voi toţi – a continuat papa – cunoaşteţi sticla de vin pe jumătate: dacă eu privesc jumătatea goală, viaţa pare urâtă, dacă privesc jumătatea plină văd că mai este de băut. Privirea care deschide la speranţă. Nu se poate concepe o închisoare ca aceasta fără speranţă”, a continuat papa îndreptat spre directoarea închisorii. „Aici oaspeţii sunt pentru a învăţa sau a face să crească sămânţa speranţei. Nu există nicio pedeapsă justă fără ca să fie deschisă speranţa: o pedeapsă care nu este deschisă la speranţă – a spus sacadat papa – nu este creştină şi nu este umană. Există dificultăţi în viaţă, lucrurile urâte, tristeţea, unul se gândeşte la ai săi, la mama, la tata, la soţie, la soţ, la copii, este urâtă tristeţea aceea… dar nu trebuie să vă descurajaţi. Eu sunt aici dar pentru a mă reinsera, reînnoit sau reînnoită: aceasta este reinserarea. Întotdeauna orice pedeapsă trebuie să fie deschisă la speranţă. Pentru aceasta nu este nici umană nici creştină pedeapsa cu moartea, orice pedeapsă trebuie să fie deschisă la reinserare, şi pentru a da experienţa trăită pentru binele celorlalte persoane”. Francisc a încheiat mulţumind pentru cei care au lucrat la pregătirea vizitei („Ştiu că aţi lucrat mult, aţi văruit şi pereţii, vă mulţumesc, pentru mine este un semnal de bunăvoinţă şi primire”), înainte de a reafirma: „Vă sunt aproape, mă rog pentru voi, rugaţi-vă pentru mine şi nu uitaţi apa care dă privirea nouă, speranţa”.

Înainte de a se întoarce în Vatican, Francisc a întâlnit câţiva deţinuţi din secţiunea a VIII-a a închisorii.

Francisc este al patrulea papă care vizitează închisoarea din via della Lungara, după Ioan al XXIII-lea în 1958, Paul al VI-lea în 1964, Ioan Paul al II-lea în 2000. În anii trecuţi, papa a celebrat liturghia In Coena Domini la închisoarea pentru minori din Casal del Marmo (2013), la fundaţia Don Gnocchi (2014), în închisoarea Rebibbia (2015), la C.A.R.A. de la Castel Novo di Porto (2016) şi, anul trecut, la închisoarea din Palliano.

Vizita papei, din motive de privacy, n-a fost transmisă video. „Este o vizită privată, şi gata”, a explicat părintele Trani. „Nu vor fi monseniori, miniştri, nimeni. Papa întâlneşte pe cel care este deţinut şi pe cel care lucrează cu deţinuţii”.

De Iacopo Scaramuzzi

(După Vatican Insider, 29 martie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.