Categorii

Pakistan, arhiepiscopul Shaw: „Biserica este binecuvântată”

Este mult prea uşor a privi Biserica catolică din Pakistan cu o lentilă întunecată de stereotipuri. Mult prea uşor a găsi exponenţi din cler sau laici pakistanezi (mai ales cei transferaţi comod în Europa) cuprinşi de victimizare sau de plângeri datorită persecuţiilor îndurate. Legea notorie de blasfemie, istoria lui Asia Bibi, discriminările existente, atentate teroriste care au episoade de violenţă în masă asupra cartierelor creştine oferă materie suculentă pentru a picta un tablou cu nuanţe sumbre: unde credincioşii sunt anihilaţi, plâng, cerşesc compasiunea (aşadar banii) Occidentului. Ca să nu spunem cât de uşoară este exploatarea emoţionantelor lor istorii de credinţă în campanii bine orchestrate de „marketing catolic”, după criteriile moderne ale emotion-raising, care de mult timp au pătruns şi în organizaţii creştine, deoarece sunt eficace şi remunerative.

Cuvintele lui Sebastian Francis Shaw, arhiepiscop de Lahore, dieceză în inima Punjab-ului pakistanez, au puterea de a arunca în aer castelul de stereotipuri şi prejudecăţi care umplu vulgata cu privire la viaţa Bisericii din Pakistan. Şi, cu puterea lor pur evanghelică, ridică temperatura credinţei şi lărgesc inima, cu un suflu de Duh Sfânt, în cel care le ascultă. Franciscan din Ordinul Fraţilor Minori, Shaw a fost numit în 2009 episcop auxiliar în arhidieceza de Lahore, sediu mai important din punct de vedere istoric din ţară, centru cultural, economic şi politic din Pakistan. Foarte repede a trebuit să gestioneze un delicat moment de tranziţie şi, ca administrator apostolic, şi-a suflecat mânecile până când în 2013 a venit numirea arhiepiscopală din partea lui Benedict al XVI-lea.

Shaw este dezarmant când vorbeşte despre Biserica din Pakistan după o optică pur şi simplu creştină, care exclude orice victimizare, plângere, învinuire sau protest, pentru a cuprinde în totalitate privirea fericirilor. Ceea ce asigură apropierea lui Cristos şi darul mereu îmbelşugat al harului asupra unei comunităţi foarte conştiente că se bazează nu atât pe propriile forţe, cât mai ales pe forţa care vine de sus: „Suntem o Biserică binecuvântată de Dumnezeu cu atâtea daruri, care ne surprind în experienţa noastră zilnică”, notează el la Vatican Insider. „În primul rând darul vocaţiilor la preoţie şi la viaţa consacrată ne deschide inima la recunoştinţă şi deschide larg porţile viitorului”, continuă el, citându-i pe atâţia tineri care în fiecare an intră în seminarul mare din Lahore. Aceşti studenţi devin noi preoţi: „Ne pregătim pentru şapte noi hirotoniri sacerdotale în 2017, în timp ce anul trecut am celebrat hirotonirea a cinci preoţi franciscani capucini şi a primului salezian pakistanez. Creşterea comunităţii noastre este simbolizată de exigenţa de a institui trei parohii noi, abia născute în teritoriul din Lahore”, povesteşte el.

Episcopul este departe de a ascunde problemele pe care le trăiesc credincioşii pakistanezi, dar ceea ce le schimbă radical este perspectiva cu care trebuie privite şi înfruntate: „Mă gândesc mereu că harul lui Dumnezeu este mai mare decât dificultăţile şi decât suferinţele. Crucea este o trecere provizorie, care duce la înviere. Aşa este în viaţa fiecărui creştin, aşa este în viaţa noastră. Astăzi avem inima plină de speranţă, având certitudinea că Dumnezeu nu ne abandonează”. Pe catolicii pakistanezi lui Shaw îi place să-i definească „un popor al fericirilor”, pentru că trăiesc ca blânzi, ca săraci în duh, ca făcători de pace şi dreptate, uneori ca persecutaţi: „În prezentul istoriei noastre – revelează el – există un proiect providenţial al lui Dumnezeu, care ne-a voit aici, ne-a chemat să ne naştem în Pakistan, în această epocă, pentru a mărturisi Evanghelia în acest hic et nunc al nostru: aceasta este misiunea noastră, asta înseamnă a binecuvânta istoria noastră şi a fi deschişi la harul de astăzi, la kairos-ul pe care Dumnezeu ni-l rezervă”.

„A trăi după Evanghelie”, fără a întârzia în campanii persecuţioniste (care se expun la instrumentalizări uşoare, în optica businessului) este una dintre priorităţile lui Shaw care nu evită să sublinieze cum creştinii pakistanezi, mai puţin de 2% din populaţie, învaţă să trăiască tot mai senin într-un mediu musulman, eliberându-se de „complexul de minoritate”.

Asta se întâmplă mai ales parcurgând drumul dialogului interreligios, care ajută la cultivarea de relaţii rodnice cu necreştinii. Ca preşedinte al Comisiei episcopale pentru dialogul ecumenic şi interreligios, Shaw relatează: „Dialogul islamo-creştin în Pakistan se lărgeşte şi se întăreşte, implicând expansiune rapidă a imamilor şi liderilor musulmani. Suntem din punct de vedere obiectiv mult mai apropiaţi faţă de trecut, în timp ce iniţiative comune continuă cu regularitate”.

Episcopul citează recenta spontană „Mişcare pentru pace” care a avut, ca mişcare vizibilă, semnificativă şi originală, o extinsă campanie de plantare de pomi de măslin în faţa bisericilor, şcolilor catolice, seminariilor precum şi moscheilor, medreselor, institutelor islamice dar şi a templelor hinduse şi sikh. Iniţiativa l-a implicat personal: „Participanţii, noi, liderii religioşi de diferite credinţe, suntem convinşi că Dumnezeu vrea să ne folosească drept instrumente de pace şi unitate. Credem în spiritualitatea dialogului şi împărtăşim această abordare care, pornind de la raportul cu Dumnezeu, revigorează societatea cu valori de iubire, toleranţă, pace, prietenie, respect, convieţuire”.

„Acest spirit de colaborare face să sperăm şi aduce roade de pace. Sunt foarte optimist”, remarcă el. Optimismul lui Shaw este înrădăcinat într-o privire evanghelică asupra evenimentelor catolicilor din Pakistan. Graţie acestei perspective, „poporul lui Dumnezeu, chiar şi în dificultăţi, continuă să umple bisericile şi să dea dovadă de mare credinţă”, conclude el. Este optimismul întemeiat pe „speranţa sigură”, cum spune Francisc de Assisi, a lui „Dumnezeu-cu-noi”.

De Paolo Affatato

(După Vatican Insider, 3 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.