Categorii

O călugăriţă de 97 de ani, o laică şi un preot câştigători ai „Premiului Nobel” al misionarilor

Cristina, Giannantonia şi Tarcisio. Trei istorii diferite, o unică denumire: vestirea Evangheliei. O laică, o călugăriţă şi un preot fidei donum sunt câştigătorii Premiului Inimă Prietenă, un fel de „Premiu Nobel al misionarilor” care este acordat sâmbăta viitoare, 14 octombrie, la Brescia în cadrul Festivalului Misiunii (12-15 octombrie) ca recunoaştere a diversităţii de carisme în Biserică.

Prima care ajunge în misiune este Giannantonia Comencini, înainte de mănăstire Giovanna, care, învăţătoare la şcoala elementară, în 1948, după depunerea voturilor la Pie Madri della Nigrizia (Misionarele Comboniene), este trimisă în Eritreea. În timpul călătoriei lungi simte febre puternice şi este pusă în carantină. Preocupată că trebuie să renunţe, ascunde durerea (va pierde auzul la o ureche) şi începe slujirea sa ca învăţătoare. După ce a văzut cruzimile celui de-al doilea război mondial, se află într-o ţară care în aceşti ultimi 70 de ani nu a avut desigur lungi perioade de pace. călugăriţa din Veneto învaţă, în pofida situaţiilor externe, „gustul pentru viaţă şi arta creativităţii”. Seamănă speranţa într-un teren în care războiul şi frica sunt protagoniştii principali. Până în 1985 promovează pacea pornind de la şcoală. După ce a ajuns la pensie, nu părăseşte populaţia care i-a fost încredinţată şi pentru războiul cu Etiopia prezintă un cont sărat. Decide să se dedice umanităţii marginalizate, celor mai săraci dintre săraci. Şi astăzi, la 97 de ani, îi caută în colţurile străzilor şi îi ajută să se ridice. Şi cel care reîncepe să trăiască, după aceea îi ajută pe alţii să depăşească sentimentul de abandonare.

Şi Cristina Togni, misionară laică de la PIME, a ales să se confrunte cu o naţiune rănită de violenţă. Născută în 1964, pleacă în 1996 după ce a obţinut diploma în asistenţa neputincioşilor mentali. În Cambogia găseşte rănile sângerânde ale perioadei khmerilor roşii (1975-1979). Ca să nu vorbim despre prezenţa catolică redusă la 7 mii de unităţi, când, numai în 1970, se estimau 65 de mii. Obiectivul Cristinei este să promoveze o dezvoltare caritabilă în dialog cu toată lumea budistă. Se inserează imediat în ONG-ul „New Humanity” instituită de PIME, ocupându-se de dezvoltarea rurală la Kandaok unde populaţia este dedicată îndeosebi cultivării orezului. Observând zonele rurale, îşi dă seama de exigenţele formative ale copiilor şi ale familiilor care cresc copiii cu o neputinţă fizică şi mentală dar care trebuie să se confrunte cu o mentalitate răspândită: neputinţa este văzută ca o pedeapsă. Cristina susţine, deci, cauza celor din urmă. Astfel se naşte în 2011 „Disabled Day Care Centre”, un mic centru de ospitalitate diurnă pentru copii, tineri şi adulţi neputincioşi mentali. Pentru prima dată este implicată şi comunitatea locală în deschiderea de centre publice pentru reabilitarea şi asistenţa la domiciliu. Colaborează cu activităţile pastorale ale comunităţii din Kompong Chhnang, susţine munca învăţătorilor în centrul de zi pentru persoane cu neputinţă mentală şi urmăreşte experienţa casa-familie pentru autonomia a 13 neputincioşi. În 2016 demarează o şcoală pentru copii autişti.

Africa este şi în inima părintelui Tarcisio Moreschi. Mai întâi în Burundi din 1976 până în 1980 (este expulzat în urma legilor rasiale), apoi în Zair timp de 10 ani unde se pune la dispoziţia unui centru de reabilitare pentru copii neputincioşi. Întors în Italia, în 1993 ajunge la noua sa ţintă: Tanzania. În afară de pastoraţie, se îngrijeşte de mulţii bolnavi de SIDA, organizând un serviciu lunar de pachete cu alimente pentru mamele bolnave şi singure, şi de orfanii care trăiesc pe stradă. Astăzi parohia Mtwango gestionează 30 de grădiniţe. În 2006 se transferă în satul Ilembula unde în decembrie 2016 inaugurează prima biserică. În mijloc, construcţia unui spital dotat cu radiologie, cu săli de operaţie şi autonom din punct de vedere energetic. Tot în aceşti ani realizează multe opere, între acestea un orfelinat, o şcoală profesională de agronomie, laboratoare de tâmplărie şi mecanică şi un centru socio-reabilitator pentru neputincioşii din savană.

Aşadar, la Cristina, Giannantonia şi Tarcisio merge Premiul Inimă Prietenă care din 1990 valorizează marea operă a Bisericii în favoarea săracilor din Lumea a Treia, premiindu-i pe misionarii care mărturisesc în cotidianitate iubirea lui Cristos faţă de cei nevoiaşi cu care adesea împărtăşesc sărăcia şi munca. Asociaţia Inimă Prietenă Fraternitate Onlus numai în 2016 a virat în cele cinci continente 3,5 milioane de euro. Anul acesta premierea are ca personaj de excepţie pe Ernst Simoni, preotul albanez creat cardinal de papa Francisc, victimă a persecuţiilor comuniste. Ceremonia este inserată în manifestarea promovată de Conferinţa Institutelor Misionare Italiene, de Fundaţia Missio şi de Centrul Misionar Diecezan din Brescia: patru zile de întâlniri, expoziţii, mărturii şi evenimente pentru a spune că astăzi misiunea este încă posibilă.

De Luciano Zanardini

(După Vatican Insider, 12 octombrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.