Categorii

Nycz: „Trebuie ajutaţi refugiaţii care fug de război”

Cardinal-Nycz„Întrebarea nu este dacă trebuie ajutaţi sau nu refugiaţii care fug de război, ci cum să facem bine asta”. Cardinalul Kazimierz Nycz, 66 de ani, din 2007 arhiepiscop de Varşovia, nu are îndoieli cu privire la atitudinea care trebuie avută faţă de cel care fuge de bombele şi de devastările din Orientul Mijlociu. În acest interviu cu Vatican Insider, cardinalul polonez povesteşte cum a fost primită exortaţia Amoris laetitia, cum este văzut Papa Francisc şi îi invită pe tineri să nu le fie frică şi să participe la ZMT de la Cracovia.

Eminenţă, lipsesc mai puţin de două luni până la Ziua Mondială a Tineretului din Polonia: cum vă pregătiţi?

„Ceea ce este mai importantă este pregătirea spirituală şi pastorală pentru această Zi Mondială. Din păcate mass-media vorbesc puţin despre asta, deşi în Polonia facem mult în acest domeniu. Fie în diecezele în care tinerii vor fi primiţi în săptămâna precedentă întâlnirii cu Papa, şi mai ales la Cracovia, fie în diecezele limitrofe. Pregătim nu numai programe culturale, religioase, spirituale, ci vom încerca şi să-i ajutăm pe aceşti tineri să cunoască regiunile în care vor merge. Cracovia are multe de arătat lumii din punct de vedere cultural şi artistic, dar mai ales din punct de vedere spiritual, cu figuri ca Ioan Paul al II-lea. Este sanctuarul dedicat lui Ioan Paul al II-lea, este sanctuarul Milostivirii Divine. Mai ales ZMT este o experienţă de Biserică universală, care este una în toate naţiunile şi acest lucru este foarte important pentru tineri. În sfârşit, va fi întâlnirea cu Papa Francisc, care este primit de tineri în ţara noastră în mod entuziast: se poate compara ca primire cu aceea pentru Ioan Paul al II-lea. Aş vrea să le spun tinerilor din toată lumea: veniţi, nu vă fie frică şi veţi fi mulţumiţi”.

Mass-media din Polonia au scris despre riscuri legate cu terorismul. Ce părere aveţi?

„Aş vrea să-i liniştesc pe toţi. Ceea ce îi înspăimântă pe tineri şi îndeosebi pe părinţii lor sunt evenimentele petrecute în ultimele timpuri la Paris şi Bruxelles. Pot înţelege ceea ce simt, însă sunt sigur că statul şi forţele de ordine sunt în măsură să garanteze siguranţa pentru ca ZMT să se realizeze în cel mai bun dintre moduri. Siguranţa sută la sută nu există, dar ar fi un mare succes al teroriştilor dacă ar reuşi să ne facă să reducem programele pentru ZMT”.

Şi cu pregătirea structurilor, la ce punct sunteţi?

„Trebuie amintit că în ultimul an şi jumătate aici am avut mari schimbări în conducerea ţării, în administraţiile locale şi în regiunea Malopolska, unde se va desfăşura ZMT. Pregătirea acestui loc a început în urmă cu trei ani şi a fost organizată în mod foarte profesional. Nu este adevărat că totul a început doar de şase luni când a venit noul guvern! Pregătirea durează de trei ani şi sunt sigur că există o continuare în această pregătire”.

Pot să vă întreb cum a fost primită în Biserica poloneză exortaţia apostolică Amoris laetitia?

„Aşa cum a spus Papa Francisc în recentul interviu dat ziarului La Croix: parcursul a început în 2014 în consistoriu cu lecţia cardinalului Kasper şi apoi s-au celebrat două sinoade despre familie şi a fost documentul final. Cred că Biserica poloneză citeşte Amoris laetitia în acest context. Papa a spus în interviu – şi asta mi-a plăcut mult – că am făcut un parcurs lung dedicat unei teme foarte importante, familia. Din acest parcurs s-a născut o reflecţie foarte profundă şi aceasta este exortaţia apostolică: o meditaţie despre familie. Papa Francisc a spus că am învăţat să privim în mod profund la sinodalitatea Bisericii. În unele părţi ale acestui parcurs de trei am învăţat să înţelegem ce anume este Sinodul „cum Petro”, cu Papa. Şi la sfârşit am ajuns la acel punct fără de care n-ar exista sinodalitatea, adică „sub Petro”, sub conducerea Papei”.

Concret cum a fost primirea?

„În general în Polonia credincioşii, preoţii şi episcopii au primit această exortaţie în mod pozitiv şi liniştit. Există grupuri mediatice şi grupuri organizate de laici, care încearcă să supra-interpreteze textul, în mod ideologic. Astfel unii spun că «este prea puţin» şi alţii spun că «este prea mult». Mass-media se concentrează prea mult numai pe capitolul al optulea. În dieceza noastră am făcut mult în raport cu credincioşii şi cu preoţii, încercând să medităm exortaţia în jurul a trei cuvinte-bază: pregătirea la căsătorie, însoţirea căsătoriilor, discernământul. Nici nu am aşteptat să iasă Amoris laetitia, ci încă înainte am reelaborat o pastoraţie a familiei propunând cursuri prematrimoniale mult mai profunde şi mult mai puternice. În afară de asta, la Facultatea Teologică Pontificală din Varşovia am făcut un parcurs de studiu despre familie, în timpul căruia câteva perechi de tineri căsătoriţi au învăţat să devină în respectivele parohii lideri de grupuri de sprijinire a căsătoriilor aflate în criză”.

Punctul cel mai discutat rămâne cel despre discernământ.

„Este important, discernând unele situaţii, să se dea posibilităţi persoanelor care n-au reuşit să fie fidele faţă de propria căsătorie, să li se dea tot ceea ce este posibil în Biserică. Ceea ce se citeşte în Amoris laetitia este o continuare, nu este o schimbare, faţă de premisele puse la timpul său de Ioan Paul al II-lea. Există o mare satisfacţie pentru faptul că exortaţia este o cateheză foarte frumoasă despre familie. Menţinând conceptele de bază ale sacramentalităţii şi indisolubilităţii căsătoriei, acest document este foarte practic şi poate folosi mult din punct de vedere pastoral. În interviul dat ziarului La Croix Papa spunea că se bazează mult pe sfatul laicilor pentru a-i ajuta pe păstori din punctul de vedere al discernământului, în pregătirea unor criterii clare şi obiective. Cred că acest lucru nu trebuie lăsat numai judecăţii subiective a duhovnicilor”.

În aceste ultime timpuri este puternică dezbaterea despre tema imigraţiei. Ce părere aveţi despre luările de poziţie ale guvernului polonez şi mai în general ale unor ţări din Est?

„Ca Polonie trăim o situaţie un pic diferită, pentru că noi încă nu suntem pentru imigraţi o ţară care atrage, ci o ţară de trecere. Ca Biserică şi Conferinţă Episcopală distingem bine între refugiaţii care fug de război – fug de moarte şi nu au unde să se întoarcă – şi cei care vin pentru a putea trăi mai bine şi a câştiga mai mult. Acest ultim lucru este acelaşi cu ceea ce făceam noi polonezii cu treizeci de ani în urmă în timpul comunismului. În acea perioadă, italienii, germanii, austriecii ne primeau! Şi asta ne priveşte şi astăzi, pentru că două milioane de polonezi încă lucrează în străinătate. Apoi aş vrea să amintesc că în Polonia este o mare afluenţă de imigraţi din Ucraina, peste un milion în acest moment. Printre ei este un procent foarte mic de refugiaţi de război, din Donbass, din Ucraina de Est. Este adevărat că există o concepţie diferită despre modul de a primi pe migranţi în Europa: unii vor să primească fără limite şi după aceea îi refuză, sau se încearcă să se rezolve problema graţie pactului cu Turcia, care nu este clar până la capăt. Însă pentru mine aceşti oameni care fug de război trebuie ajutaţi! Întrebarea nu este dacă să-i ajutăm sau nu, trebuie să-i ajutăm! Întrebarea este cum şi unde să facem asta. Trebuie s-o facem bine”.

Se aude spunându-se că există riscul de islamizare…

„De cincisprezece ani în Polonia am trăit experienţa de a-i primi pe refugiaţii musulmani care provenea din Caucaz. Erau circa 90 de mii de refugiaţi. Au rămas 25 de mii, un sfert: unii s-au întors acasă, alţi au plecat în Occident. Nu văd că au fost probleme sociale sau religioase în primirea lor. Aşadar se poate spune că suntem pregătiţi. Caritas poloneză, Caritas din dieceze, organizaţia Bisericii germane care lucrează şi la noi, fac foarte mult pentru a-l ajuta pe cel care suferă în Liban, în Iordania şi în Siria, fără a privi dacă e vorba de creştini sau nu. Acest lucru mi se pare foarte important. Chiar la Varşovia, cu Caritas diecezană şi cu regiunea, suntem deja pregătiţi, dacă ar fi o problemă reală, pentru a primi. Avem şi Comunitatea «Sfântul Egidiu» şi colaborăm cu ei. N-aş vrea să fac o evaluare politică despre ceea ce fac guvernele din Europa de Est, însă dacă situaţia s-ar înrăutăţi eu cred că guvernul polonez nu va rămâne insensibil în faţa cuvintelor evanghelice: am fost străin şi m-aţi primit”.

De mai multe ori s-a spus că unele afirmaţii ale Papei Francisc referitoare îndeosebi la păstori n-au fost bine primite în Biserica poloneză. Este adevărat?

„Nu, cred că nu este adevărat. Chiar dacă nu este îndoială că este primit diferit de laici şi diferit de cler. Cred că există diferite motive pentru acest lucru. În ultimul timp citesc mult despre Papa Francisc şi America Latină şi mi-a venit în minte o analogie: după patru ani de pontificat al Papei Francisc există o situaţie – dacă e vorba de acceptare – asemănătoare cu aceea a sfântului Ioan Paul al II-lea. spun asta în modul cel mai delicat posibil: în America Latină Ioan Paul al II-lea era primit de laici în mod entuziast, însă din cauza teologiei eliberării şi a altor motive, de episcopi şi de preoţi era primit… în mod diferit!”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 7 iunie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.