Categorii

Nu tehnicieni ai sacrului, ci slujitori ai milostivirii

A forma preoţi care să nu fie „tehnicieni ai sacrului”, adică să fie concentraţi pe ei înşişi în formalismul lor juridic şi teologic, ci slujitori ai lui Dumnezeu şi ai milostivirii sale. Aşa explică monseniorul Krzysztof Józef Nykiel, regent al Penitenţiariei Apostolice, în acest interviu la L’Osservatore Romano, obiectivele celui de-al douăzeci şi nouălea curs despre forul intern care se desfăşoară de la 5 la 9 martie în Vatican.

Care ester scopul cursului?

Cu acest curs despre forul intern, care se organizează de douăzeci şi nouă de ani în timpul Postului Mare, Penitenţiaria Apostolică doreşte să contribuie la formarea noilor preoţi şi a seminariştilor care sunt aproape de hirotonire pentru misiunea preaînaltă şi dificilă la care sunt chemaţi, adică aceea de a administra penitenţilor sacramentul reconcilierii. De fapt celebrarea acestui sacrament cere o pregătire teologică, juridică şi pastorală adecvată pentru că, aşa cum a reafirmat de mai multe ori papa Francisc în Misericordiae vultus, „nu se improvizează duhovnicii”. Totuşi, trebuie să subliniez că scopul cursului nu este acela de a forma „tehnicieni ai sacrului”, preoţi concentraţi pe ei înşişi în formalismul lor juridic şi teologic, ci slujitori ai lui Dumnezeu prin care cei care se apropie de confesional să poată atinge cu adevărat cu mâna măreţia milostivirii divine şi să iasă senini şi mai încrezători în milostivirea lui Dumnezeu.

Care vor fi temele tratate?

Conferinţele vor prezenta principalele teme de drept canonic, teologie morală şi practică pastorală care interpelează evaluarea duhovnicului, precum şi toate informaţiile referitoare la competenţa şi la modalităţile de recurs la Penitenţiaria Apostolică. Ca de obicei, săptămâna de cursuri va avea apogeul său vineri 9 martie cu audienţa pontificală la amiază, semn tangibil al atenţiei deosebite a papei faţă de această iniţiativă, şi cu celebrarea penitenţială, după-amiază la ora 17, prezidată de papa Francisc în bazilica vaticană, în vederea căreia Penitenţiaria va pune la dispoziţie peste şaizeci de duhovnici găsiţi dintre penitenţiarii majori din bazilicile din Urbe. La ei se adaugă însuşi cardinalul penitenţiar major, regentul, prelaţii şi oficialii preoţi din dicaster.

Parcurgând programul din acest an, se observă între altele că unul dintre vorbitori va trata problema posesiei diabolice. De ce această alegere?

În discursul de anul trecut, papa Francisc a făcut aluzie la eventualitatea ca penitenţii care se apropie de confesional să poată prezenta vreo tulburare spirituală, dacă nu chiar simptomele unei posesii diabolice. De aceea, Penitenţiaria Apostolică, preluând stimulentul papei, a decis să încredinţeze unui exorcist o conferinţă despre această temă, pentru a le da duhovnicilor instrumentele necesare pentru a realiza şi în acest caz un prim discernământ cu privire la situaţie şi eventual să se adreseze unui exorcist autorizat de dieceză.

Aşadar, care sunt calităţile pe care orice bun duhovnic ar trebui să le aibă?

În mod constant papa Francisc indică atitudinile de primire, proximitate şi duioşie care ar trebui să-i conducă pe slujitorii consacraţi în acţiunea lor pastorală după modelul Tatălui milostiv. Reluând indicaţiile adresate participanţilor de anul trecut, el a semnalat îndeosebi trei aspecte. Înainte de toate, duhovnicul bun ca adevărat prieten al lui Isus bun păstor trebuie să cultive o slujire a reconcilierii „pansat cu rugăciune”, rugăciune cu Domnul pentru darul carităţii pastorale şi rugăciune pentru credincioşii care sunt în căutarea milostivirii lui Dumnezeu. De asemenea rugăciune pentru a implora darul unei inimi rănite, conştient că el însuşi este primul păcătos şi primul iertat şi capabil să înţeleagă prin urmare rănile altuia. În al doilea rând, duhovnicul bun este om al Duhului, om al discernământului şi al compasiunii. Papa a amintit că preotul este astfel chemat la ascultarea umilă a voinţei lui Dumnezeu pentru că, în celebrarea sacramentului Pocăinţei, nu este stăpân, ci ministru, adică slujitor. În sfârşit, duhovnicul bun este şi un evanghelizator, pentru că nu există evanghelizare mai autentică decât întâlnirea cu milostivirea, adevărată faţă a lui Dumnezeu. El va trebui să discearnă, în dialogul scurt pe care-l realizează cu penitentul, ce anume este necesar să-i vestească pentru maturizarea drumului său spiritual: este o lucrare care poate face într-adevăr mult bine!

Ce rol joacă sacramentul reconcilierii în viaţa spirituală şi în discernământul vocaţional al tinerilor?

De când papa Francisc a anunţat că a cincisprezecea adunare generală ordinară a Sinodului Episcopilor, programat în octombrie, va avea ca temă „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”, Penitenţiaria Apostolică s-a angajat să furnizeze propria contribuţie la reflecţia eclezială, amintind de rolul central al reconcilierii în dezvoltarea credinţei şi în discernământul spiritual al tinerilor creştini. Nu uităm că însuşi Jorge Mario Bergoglio, la vârsta de 17 ani, a simţit aşa de intens prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu în timpul unei spovezi: chiar în acea ocazie a înţeles că Domnul îl chema la viaţa călugărească în Societatea lui Isus. De aceea, inserându-se în acest context, cardinalul Mauro Piacenza, penitenţiar major, a ales să inaugureze lucrările cursului chiar cu o lectio magistralis despre tema: „Spovada şi discernământul vocaţional”. În afară de asta, anticipez că Penitenţiaria Apostolică va organiza în zilele de 26 şi 27 aprilie o întâlnire pastorală despre această temă.

Peste câteva zile va fi a cincea aniversare de la alegerea papei Francisc. De ce tema milostivirii este prezentă constant în intervenţiile sale?

Iertarea păcatelor este misiunea principală încredinţată de Isus discipolilor săi: „Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi. Primiţi pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate” se citeşte la capitolul 20 din Evanghelia lui Ioan. La originea acestui mandat se află voinţa lui Dumnezeu, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la fericirea veşnică. Punându-se în continuitate cu magisteriul Bisericii, papa Francisc a indicat de aceea cu înţelepciune şi a reafirmat mereu, încă din primele zile ale pontificatului său, că milostivirea divină este inima pulsantă a Evangheliei, ba chiar, este însăşi esenţa lui Dumnezeu. Fiecare duhovnic are responsabilitatea preaînaltă de a fi imagine vizibilă a milostivirii invizibile a lui Dumnezeu, „canal de bucurie pentru credincios” care, „după ce a primit iertarea, să nu se mai simtă oprimat de păcate, ci să poată gusta lucrarea lui Dumnezeu care l-a eliberat”, cum a spus papa participanţilor la cursul despre forul intern la audienţa din 4 martie 2016. Ca tatăl bun, când fiul adolescent a comis o eroare, alege calea dialogului dându-i încredere, tot aşa face Isus cu noi păcătoşii. Şi asta schimbă inima noastră. „Domnul nu încetează  niciodată să ne ierte: niciodată!”. Acest adevăr reafirmat de atâtea ori de papa a ajutat şi ajută atâţia credincioşi din lume să se ridice din nou şi să reia din nou drumul. Primim atâtea mărturii de adevărate convertiri autentice ale credincioşilor care au preţuit aceste cuvinte ale pontifului.

De Nicola Gori

(După L’Osservatore Romano, 2 martie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.