Categorii

„NOI PENTRU. Unici, solidari, creativi”. Întâlnirea tinerilor cu Sfântul Părinte şi cu părinţii sinodali (6 octombrie 2018)

Aici sunt întrebările scrise… Răspunsurile le vor da părinţii sinodali. Pentru că dacă aş da eu răspunsurile aici, aş anula Sinodul! Răspunsurile trebuie să vină de la toţi, de la reflecţia noastră, de la discuţia noastră şi, mai ales, trebuie să fie răspunsuri făcute fără frică.

Eu mă voi limita numai – cu privire la toate aceste întrebări – să spune câte ceva ce poate folosi, câteva principii.

Vouă, tinerilor, care aţi vorbit, care aţi dat mărturia voastră, care aţi parcurs un drum, vă spun: acesta este primul răspuns. Parcurgeţi drumul vostru. Fiţi tineri în mişcare, care privesc orizonturile, nu oglinda. Mereu privind înainte, în mişcare, şi nu aşezaţi în fotoliu. De atâtea ori îmi vine să spun asta: un tânăr, un adolescent, o adolescentă, care stă în fotoliu, ajunge la pensie la 24 de ani: este urât, acest lucru! Şi apoi, voi aţi spus bine asta: ceea ce îmi face bine să mă găsesc pe mine însumi nu este oglinda, privindu-mă cum sunt. A mă găsi pe mine însumi este în a face, în a merge în căutarea binelui, adevărului, frumuseţii. Acolo mă voi găsi pe mine însumi.

Apoi, pe acest drum, un alt cuvânt care m-a impresionat este ultimul. A fost puternic acel ultim cuvânt, dar este adevărat… Cine l-a făcut?… Tu. A fost puternic: coerenţa. Coerenţa vieţii. Parcurg un drum, dar cu coerenţa vieţii. Şi când voi vedeţi o Biserică incoerentă, o Biserică ce îţi citeşte Fericirile şi apoi cade în clericalismul cel mai pompos şi scandalos, eu înţeleg, eu înţeleg… Dacă eşti creştin, ia Fericirile şi pune-le în practică. Şi dacă eşti un bărbat sau o femeie care ţi-ai dat viaţa, ai consacrat-o; dacă eşti un preot – şi un preot care dansează [se referă la o mărturie] –, dacă eşti un preot şi vrei să trăieşti ca un creştin, urmează calea Fericirilor. Nu calea mondenităţii, calea clericalismului, care este una din pervertirile cele mai urâte ale Bisericii. Coerenţa vieţii. Dar şi voi [se adresează tinerilor], trebuie să fiţi coerenţi pe drumul vostru şi să vă întrebaţi: „Sunt eu coerent în viaţa mea?”. Acesta este un al doilea principiu.

Există apoi problema inegalităţilor. Se pierde adevăratul sens al puterii – acest lucru este valabil pentru întrebarea despre politică –, se pierde ceea ce Isus ne-a spus, că puterea este slujirea: adevărata putere este a sluji. Altminteri este egoism, este înjosirea celuilalt, a nu-l lăsa să crească, este a domina, a face sclavi, nu oameni maturi. Puterea este pentru a-i face pe oameni să crească, pentru a deveni slujitori ai oamenilor. Acesta este principiul: fie pentru politică, fie pentru coerenţa întrebărilor voastre.

Apoi, alte întrebări… Vă voi spune un lucru. Vă rog, voi, tineri, adolescenţi şi adolescente, voi nu aveţi preţ! Nu sunteţi marfă la licitaţie! Vă rog, nu vă lăsaţi cumpăraţi, nu vă lăsaţi seduşi, nu vă lăsaţi reduşi la sclavie de colonizările ideologice care ne pun idei în cap şi la sfârşit devenim sclavi, dependenţi, faliţi în viaţă. Voi nu aveţi preţ: asta trebuie să vă repetaţi mereu: eu nu sunt la licitaţie, nu am preţ. Eu sunt liber, sunt liberă! Îndrăgostiţi-vă de această libertate, care este aceea pe care o oferă Isus.

Apoi sunt două lucruri – şi aş vrea să termin cu asta – printre ideile pe care voi le-aţi spus şi la care părinţii sinodali vor răspunde dialogând cu întrebările voastre. Primul este cu privire la folosirea web-ului. Este adevărat: interconectarea cu digitalul este imediată, este eficace, este rapidă. Dar dacă tu te obişnuieşti cu asta, vei ajunge – şi asta ce voi spune este real – vei ajunge ca o familie unde, la masă, la prânz sau la cină, fiecare stă cu telefonul şi vorbeşte cu alte persoane, sau între ei înşişi comunică prin telefon, fără un raport concret, real, fără concreteţe. Orice drum pe care-l veţi parcurge, pentru a fi credibil, trebuie să fie concret, ca experienţele, atâtea experienţe pe care voi le-aţi spus aici. Niciuna dintre mărturiile pe care voi le-aţi dat astăzi nu era „lichidă”: toate erau concrete. Concreteţea. Concreteţea este garanţia pentru a merge înainte. Dacă media, dacă folosirea web-ului te duce în afara concreteţii, te face „lichid”, taie-l. Pentru că dacă nu există concreteţe nu va fi viitor pentru voi. Acest lucru este sigur, este o regulă a drumului şi a căii.

Şi apoi, această concreteţe şi în primire. Multe dintre exemplele voastre, pe care le-aţi dat astăzi, sunt despre primire. Michel a pus această întrebare: „Cum se învinge mentalitatea tot mai răspândită care vede în cel străin, în cel diferit, în migrant, un pericol, răul, duşmanul care trebuie alungat?”. Aceasta este mentalitatea exploatării oamenilor, de a-i face sclavi pe cei mai slabi. Înseamnă a închide nu numai uşile, înseamnă a închide mâinile. Şi astăzi sunt un pic la modă populismele, care n-au nimic de-a face cu ceea ce este popular. Populară este cultura poporului, cultura fiecăruia dintre popoarele voastre care se exprimă în artă, se exprimă în cultură, se exprimă în ştiinţa poporului, se exprimă în sărbătoare! Fiecare popor face sărbătoare în modul său. Asta înseamnă popular. Însă populismul este contrariul: este închiderea acestuia după un model. Suntem închişi, suntem numai noi. Şi când suntem închişi nu se poate merge înainte. Fiţi atenţi. Este mentalitatea pe care a spus-o Michel: „Cum se învinge mentalitatea tot mai răspândită care vede în cel străin, în cel diferit, în migrant, un pericol, răul, duşmanul care trebuie alungat?”. Se învinge cu îmbrăţişarea, cu primirea, cu dialogul, cu iubirea, care este cuvântul care deschide toate uşile.

Şi la sfârşit – am vorbit despre concreteţe – fiecare dintre voi vrea să parcurgă drumul în viaţă, concret, un drum care să aducă roade. Îţi mulţumesc ţie [Giovanni Caccamo] pentru fotografia cu bunicul tău: probabil a fost, acea fotografie, cel mai frumos mesaj din această seară. Vorbiţi cu bătrânii, vorbiţi cu bunicii: ei sunt rădăcinile, rădăcinile concreteţii voastre, rădăcinile creşterii, înfloririi şi rodirii voastre. Amintiţi-vă: dacă pomul este singur, nu va da rod. Tot ceea ce pomul are înflorit, vine de la ceea ce este sub pământ. Această expresie este a unui poet, nu a mea. Dar este adevărul. Alipiţi-vă de rădăcini, dar nu rămâneţi acolo. Luaţi rădăcinile şi duceţi-le înainte pentru a da rod, şi veţi deveni şi voi rădăcini pentru alţii. Nu uitaţi de fotografie, aceea cu bunicul. Vorbiţi cu  bunicii, vorbiţi cu bătrânii şi asta vă va face fericiţi.

Multe mulţumiri! Acestea sunt orientări. Răspunsurile, le revin lor! [îi indică pe părinţii sinodali] Mulţumesc, mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.