Categorii

Moscova-Constantinopol. Mitropolitul Hilarion: „Patriarhul Bartolomeu a optat pentru schismă”

Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk: „Schismă”. Se poate vorbi despre „schismă”. Este absolut determinat şi clar mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, şef al Departamentului pentru relaţiile externe de la Patriarhia de Moscova, descriind actuala despărţire care s-a creat în lumea ortodoxă între Moscova şi Constantinopol după decizia patriarhului Bartolomeu de a acorda autocefalia Bisericii ucrainene şi ulterioara decizie din partea patriarhiei de Moscova de a rupe comuniunea euharistică cu Biserica ortodoxă. Mitropolitul Hilarion este pentru două zile la Roma pentru a participa la Sinodul Episcopilor despre tineri – de altfel astăzi va fi primit de papa Francisc – dar găseşte cu plăcere timp pentru a acorda un interviu la agenţia SIR şi la inBlu Radio, explicând motivele şi culisele care au dus Moscova la ruperea de Bartolomeu şi ilustrând perspectivele viitoare. „În acord cu legile canonice care reglementează Biserica – clarifică imediat –, episcopii care recunosc grupurile schismatice, devin ei înşişi schismatici”. „Deci în opinia noastră, patriarhia de Constantinopol este actualmente în schismă”.

Ce înseamnă exact această schismă pentru viitorul relaţiilor intra-ortodoxe?

Practic înseamnă că noi nu vom participa la nicio celebrare euharistică împreună cu patriarhia de Constantinopol şi că credincioşii noştri nu vor putea primi împărtăşania în bisericile legate de Constantinopol. În afară de asta, noi nu vom participa la niciun organism organizat sau prezidat de patriarhul de Constantinopol sau de reprezentanţii săi. Pentru noi, această patriarhie se află într-o situaţie de schismă, deci am şters numele patriarhului Bartolomeu din lista oficială a patriarhilor pe care noi îi numim diptici. Deci nu va fi comemorat de Biserica ortodoxă rusă şi vom începe dipticul de la patriarhul de Alexandria. Este ceea ce în realitate a ales însuşi patriarhul Bartolomeu. Putea alege să fie centrul de coordonare pentru toate Bisericile ortodoxe sau să fie în schismă. El a optat pentru schismă.

Înseamnă şi că dacă sunt reprezentanţi ai patriarhiei de Constantinopol în organisme de dialog cu Biserica catolică – ne referim, de exemplu, la Comisia mixtă pentru dialogul teologic între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă – voi nu veţi mai participa?

Nu vom participa la nicio Comisie prezidată sau co-prezidată de patriarhul de Constantinopol. Înseamnă că nu vom participa în niciun dialog teologic în care sunt prezenţi reprezentanţi ai patriarhiei de Constantinopol care prezidează sau co-prezidează.

Ceea ce spuneţi este foarte dur. Sunteţi sigur că acest proces este ireversibil? Există condiţii prin care este posibil să vă întoarceţi înapoi? Şi care sunt aceste condiţii?

Cred că este un proces reversibil, însă condiţia pentru o întoarcere la normalitate este abolirea din partea patriarhului de Constantinopol a deciziilor pe care el le-a luat şi unirea din nou cu familia Bisericilor ortodoxe.

Patriarhul Ioan al X-lea a propus să se convoace un Sinod panortodox în care să se poată vorbi despre problema „autocefalie”. Consideraţi că este o propunere posibilă pentru o soluţie a problemei?

A fost propunerea pe care am făcut-o şi noi, însă patriarhul de Constantinopol n-a voit nicio discuţie panortodoxă despre această problemă deoarece consideră că este în competenţele sale responsabilitatea de a acorda autocefalia. În schimb noi nu credem asta. De exemplu, în cazul Bisericii ortodoxe ruse, când a fost recunoscută patriarhie, asta s-a întâmplat din partea celor patru patriarhii care existau, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. Şi a fost o decizie panortodoxă şi nu o decizie unilaterală a Constantinopolului. În anii Nouăzeci, a existat un acord între Bisericile ortodoxe conform căruia în viitor orice acordare a autocefaliei va fi decisă de o consultare şi un consensus panortodoxe. Însă acum, patriarhia de Constantinopol pur şi simplu a spus că acel acord nu există şi nu este valabil.

Cu adevărat un conciliu panortodox a existat la Creta în 2016 la care voi ca Biserică rusă, n-aţi participat. Nu putea fi acela un context pentru a trata problema?

Înainte de toate vreau să spun că n-a fost panortodox. A fost propus ca panortodox, dar cu câteva săptămâni înainte de acest conciliu, unele Biserici au declinat invitaţia. Prima a fost Biserica din Bulgaria. Apoi Biserica din Antiohia şi, imediat după aceea, Biserica din Georgia. Biserica din Serbia a propus să se amâne conciliul. Deci, trei Biserici au declarat că nu participă şi o Biserică a cerut să se amâne iniţiativa, şi noi ca Biserică rusă, am cerut să se amâne, însă patriarhul de Constantinopol a spus că nu vrea să asculte glasurile care veneau de la Bisericile ortodoxe şi că va face, orice ar fi, acel conciliu. N-a fost un conciliu panortodox, ci un conciliu de 10 Biserici. Şi problema autocefaliei, discutată înainte şi inclusă în programul conciliului, în realitatea a rămas în afara programului lucrărilor. Deci, n-a fost o ocazie pentru a rezolva probleme care au făcut să se ajungă la situaţia actuală, adică, la o schismă în Biserica ortodoxă.

Ucraina este o ţară în conflict. Cât de apăsătoare este dezbinarea Bisericilor într-un context aşa de fragil pentru pace?

Nu sunt un analist politic. Sunt un reprezentant al Bisericii. Pot doar să spun că din punctul de vedere al Bisericilor, dezbinarea care la origine a fost generată la nivel de Biserici la începutul anilor Nouăzeci, a fost transformată cu uşurinţă într-o dezbinare la nivel de societate. Societatea însăşi este dezbinată. Şi această dezbinare este apăsătoare. Şi tocmai această diviziune a dus la actualul conflict armat. De exemplu, să luăm problema lingvistică. Există persoane care vor să vorbească numai ucraineană şi milioane de persoane care vor să vorbească rusă, însă autorităţile nu le dau acestor persoane şi copiilor lor posibilitatea să facă asta. Desigur nu este numai o problemă lingvistică, ci o problemă de identitate. Şi acest lucru creează o situaţie de schismă la nivel de Biserică şi schismă în societate.

Patriarhul Kiril este un om al lui Dumnezeu şi un om al dialogului. Cum trăieşte această situaţie? Nu trebuie să fie uşor pentru el.

Cu siguranţă este foarte preocupat. Personal a făcut mult pentru a evita această situaţie. A munci mulţi ani ca şef al Departamentului pentru relaţiile externe al Patriarhiei. A fost membru al multor comisii teologice. A participat la multe întâlniri cu patriarhul Bartolomeu şi cu reprezentanţi ecumenici şi ştiu mult mai mult decât oricine cât de importantă este unitatea ortodoxă. Până la sfârşit, până la sfârşitul lui august era implicat personal în încercarea de a rezolva problema, de a-l angaja pe patriarhul de Constantinopol în dialog, dar a devenit clar şi în timpul întâlnirii de la sfârşitul lui august – care aşa cum s-a spus a fost fratern – că patriarhul Bartolomeu nu  mai avea intenţia de a continua dialogul. Avea motivele sale, avea ideile sale şi nu voia să asculte. Credea că poate să aleagă şi că alţii vor trebui să accepte. Însă n-a fost aşa, după cum am văzut.

De M. Chiara Biagioni

(După agenţia SIR, 19 octombrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.