Categorii

Moartea este un început…

2-noiembrieSperanța în Cristos – aceasta este semnificația zilei de 2 noiembrie, când Biserica celebrează ziua Pomenirii Tuturor Credincioșilor Răposați. Cu această ocazie, credincioșii înalță rugăciuni lui Dumnezeu pentru frații și surorile lor care au plecat din această lume și așteaptă în purgatoriu purificarea inimii lor pentru a se bucura de vederea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Seminariștii Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași au participat și ei în această zi la un program deosebit de rugăciune pentru răposați. Mai întâi, la ora 7,15, în capela Institutului, s-a celebrat sfânta Liturghie cu prohod pentru episcopii, preoții profesori, seminariștii și binefăcătorii Seminarului, care au trecut din această viață. A urmat, la ora 10, sfânta Liturghie la catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, prezidată de PS Aurel Percă. După prânz, la ora 14, seminariștii s-au adunat în jurul PS Petru Gherghel, a PS Aurel Percă, a părinților profesori și a preoților din parohiile ieșene, la o oră de rugăciune în cimitirul Eternitatea. Ziua comemorativă s-a încheiat, la ora 18,30, cu o procesiune cu lumânări spre cimitirul care se află în vecinătatea seminarului.

Moartea urmărește omul întreaga lui viață, iar sosirea ei este asemenea unui tâlhar care atacă în timpul nopții, de aceea în fața necunoscutului care este moartea, ființa umană tremură de frică, dar mai ales de durere, căci este vulnerabilă înaintea acestui mister. Moartea este un fapt care ne tulbură, căci simțim că acest moment este un scandal, de vreme ce am fost creați pentru viață; deși ne revoltăm, păcatul este cel care ne leagă de ea, căci poarta prin care aceasta a intrat în lume a fost ruperea comuniunii cu Dumnezeu prin neascultare și mândrie. Astfel, trecerea din această lume poate fi văzută ca o dispariție totală, o cădere în nimic, dacă nu păstrăm în suflet speranța învierii în Cristos. Moartea este începutul, și nu sfârșitul vieții, a vieții veșnice tocmai datorită misterului pascal al lui Cristos, adică al patimirii, morții și învierii lui Isus Cristos. Prin el, care a biruit mormântul, noi suntem plini de speranță că nu vom fi singuri în momentul trecerii, căci el ne va aștepta la capătul acestui pod cu brațele deschise, spunându-ne: „Bine ai venit, prietene!” Ce fericită va fi ziua în care îl vom vedea pe Dumnezeu în toată gloria și frumusețea sa și ne vom bucura alături de sfinții din cer în desfătări de nedescris!

Dumnezeu ne promite că după moarte vom avea o locuință în cer, dar noi trebuie să decidem cum vom trăi această făgăduință divină, căci darul de a putea fi alături de Dumnezeu pentru vecie este destinat numai celor care au trăit cu fidelitate voința Tatălui.

Moartea este un început, însă depinde de noi dacă acest început va fi unul plin de fericire sau plin de durere.

Michail Iulian Echert

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.