Categorii

Mesajul Sfântului Părinte adresat participanţilor la a III-a Conferinţă internaţională a „Catholic Theological Ethics in the World Church” (Sarajevo, 26-29 iulie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut pe voi care participaţi la a treia conferinţă mondială de etică teologică. Ea se ţine la Sarajevo, un oraş încărcat de valoare simbolică prin drumul de reconciliere şi de pacificare, după ororile unui război recent care a adus atâta suferinţă populaţiilor din regiunea aceea.

Sarajevo este oraş de punţi. Şi întâlnirea voastră a voit să se inspire din acest motiv dominant, luat ca avertisment pentru a reconstrui, într-un climat de diviziuni şi de tensiuni, drumuri noi de apropiere între popoare, culturi, religii, viziuni ale vieţii, orientări politice. Am apreciat acest efort al vostru încă de la început, cu ocazia vizitei în Vatican a membrilor lui Planning Committee al vostru, în martie.

Tema întâlnirii voastre se mişcă într-o perspectivă la care eu însumi am făcut referinţă foarte des: „punţi şi nu ziduri”, repet în speranţa vie ca din toate părţile să se acorde atenţie acestei nevoi pe care o simţim tot mai mult, chiar dacă uneori este contrastată de frici şi retrageri. În schimb, fără a renunţa la prudenţă, este vorba de a percepe orice semnal şi a mobiliza orice energie pentru a elimina în lume zidurile de diviziune şi a construi punţi de fraternitate.

Cele trei puncte focale ale întâlnirii intersectează în profunzime acest drum de construire de punţi într-o epocă critică, aşa cum se revelează în mod deosebit că este epoca noastră. Provocarea ecologică este pusă de voi în centrul atenţiei speciale, pentru că ea conţine în sine aspecte care pot provoca dezechilibre grave, nu numai pe axa raportului dintre om şi natură, dar şi pe cele ale relaţiilor dintre generaţii şi dintre popoare. Această provocare – aşa cum reiese din enciclica Laudato si’ – nu este una dintre cele multe, ci este orizontul de înţelegere a eticii ecologice şi în acelaşi timp a eticii sociale. Pentru aceasta, referinţa pe care voi o faceţi la tema migranţilor şi refugiaţilor este foarte serioasă şi provoacă o metanoia care, înainte de a inspira atitudini pastorale adecvate şi practici politice responsabile şi conştiente, se referă la reflecţia etico-teologică.

Într-un scenariu aşa de angajant şi complex este nevoie de persoane şi instituţii care să asume o leadership reînnoită. Nu este de folos zgomotul proclamaţiilor, care adesea rămân zadarnice; nu este de folos antagonismul între cel care joacă să fie cel mai puternic. Avem nevoie de o leadership care să ajute să se descopere şi să se trăiască un mod mai corect de a sta în lume ca părtaşi toţi de un destin comun.

Dacă mă întreb cum poate etica teologică să ofere propria contribuţie specifică în acest sens, apreciez intuiţia pe care vă propuneţi să o realizaţi: a face reţea între persoane care, în cele cinci continente, cu modalităţi şi exprimări diferite, se dedică reflecţiei etice în cheie teologică şi se străduiesc să găsească în ea resurse noi şi eficace. Cu aceste resurse se pot face analize corespunzătoare, dar mai ales se pot mobiliza energii în vederea unei practici compătimitoare şi atente la drama umană pentru a o însoţi cu îngrijire milostivă. Pentru a ţese această reţea este nevoie înainte de toate să construiţi între voi punţi, să împărtăşiţi parcursuri, să acceleraţi apropieri. Desigur că nu este vorba de a uniformiza punctele de vedere, ci mai degrabă de a căuta cu voinţă sinceră convergenţa în intenţii, în deschiderea dialogică şi în confruntarea cu privire la perspective. Veţi putea să vă folosiţi de o formă deosebită de competenţă, astăzi mai urgentă şi mai complexă, pe care am indicat-o în Introducerea de la recenta constituţie apostolică Veritatis gaudium. Acolo aminteam de criteriile de fond pentru o reînnoire şi o relansare a studiilor ecleziastice şi între aceste criterii subliniam importanţa „dialogului pe toată zona” (nr. 4, b), care stă la baza deschiderii inter- şi trans-disciplinare, aşa de vitală şi pentru teologie şi pentru etica teologică. Şi în afară de asta indicam „necesitatea urgentă de «a face reţea» între diferitele instituţii care, în orice parte a lumii, cultivă şi promovează studiile ecleziastice” (nr. 4, d).

Fac apel la voi, promotori ai eticii teologice, şi vă încurajez să fiţi pasionaţi ai acestui dialog şi ai acestei creări de reţea. Din exercitarea acestor atitudini veţi scoate inspiraţiile voastre pentru analize pătrunzătoare, atente la complexitatea fenomenului uman. Şi veţi învăţa tot mai bine formele fidelităţii faţă de Cuvântul lui Dumnezeu care ne interpelează în istorie şi a solidarităţii cu lumea, cu privire la care nu sunteţi chemaţi să emiteţi judecăţi, ci să indicaţi drumuri, să însoţiţi drumuri, să alinaţi răni, să susţineţi fragilităţi.

Voi aveţi în urma voastră deja un drum mai mult decât decenal în reţeaua voastră de legătură Catholic theological ethics in the World Church. Întâlnirile voastre mondiale de la Padova (2006) şi de la Trento (2010), precum şi întâlnirile regionale în diferitele continente şi diferitele iniţiative desfăşurate până acum cu publicaţii şi activităţi de învăţământ, v-au antrenat la un stil de împărtăşire pe care vă urez să-l duceţi înainte cu rod pentru toată Biserica. Mulţumesc împreună cu voi responsabililor care încetează din funcţie şi celor care intră în funcţie, mă rog pentru ei şi trimit tuturor din inimă binecuvântarea mea, cerând cu rugăminte şi vouă să vă rugaţi pentru mine.

Din Vatican, 11 iulie 2018

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.