Categorii

Mesaj împotriva curentului. Interviu luat cardinalului secretar de stat în ajunul călătoriei la Fátima

„S-a speculat mult, şi probabil se continuă să se speculeze despre secretele de la Fátima, pentru că ceea ce Fátima voia să ne spună a spus-o clar, public”. Asta subliniază cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, în interviul dat Secretariatului pentru Comunicare, în ajunul plecării lui Francisc pentru a nouăsprezecea călătorii internaţionale, care are ca temă: „Cu Maria, pelerin în speranţă şi în pace”. Prezentăm în continuare o transcriere a noastră.

Care este motivul principal al vizitei în Portugalia?

Cred că Sfântul Părinte vrea să exprime propria iubire şi propria evlavie faţă de Sfânta Fecioară Maria, despre care avem foarte multe dovezi şi tot atâtea semne: ca de exemplu faptul că el mereu merge la „Santa Maria Maggiore” să se roage în faţa lui Salus populi Romani înainte şi după fiecare călătorie. Dar mai ales se evidenţiază respectul şi atenţia pe care el le are faţă de experienţa mariană a poporului lui Dumnezeu. Experienţă pe care a ştiut să o recunoască în evenimentele de la Fátima de acum îndepărtate o amprentă specifică a Fecioarei în Magnificat, adică Stăpâna rozariului care n-a apărut celor bogaţi sau celor puternici, nici persoanelor influente, ci unor copii. Am putea să-i considerăm un pic cei din urmă din societate, ca să folosesc terminologia Papei aproape nişte „rebutaţi” ai societăţii. Şi Sfânta Fecioară Maria a voit să privilegieze această categorie de persoane, dând păstoraşilor din Fátima un mesaj împotriva curentului. Eram în timp de război, în 1917, şi discursul era cel al urii, al răzbunării, al ostilităţii, al ciocnirii, „măcelul inutil” denunţat de Benedict al XV-lea. În schimb Sfânta Fecioară Maria vorbeşte despre iubire, despre iertare, despre capacitate de a se jertfi şi de a face din ei înşişi un dar pentru alţii. Deci o răsturnare totală a valorilor, sau non-valorilor, care în acel moment prevalau. Sunt două indicaţii de mare actualitate şi pentru Portugalia şi pentru lume: capacitatea de a porni de la cei din urmă, de a-i valoriza; şi aceea de a trăi valorile autentice care pot să fie la baza unei convieţuiri paşnice şi solidare în interiorul fiecărei ţări şi între ţări.

De mai multe ori Papa Francisc a spus că Maria ajută să desfacem nodurile păcatului. Cât de mult poate să-l ajute pe omul contemporan un loc ca Fátima?

Se spune că sanctuarele sunt „clinicile spiritului” şi Papa a scos asta în evidenţă şi recent transferând competenţele la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. De fapt, în ele răsună mereu vestea îngerului adusă Mariei că nimic nu este imposibil lui Dumnezeu. Sanctuarul devine un loc de creştere spirituală în momentul în care ajută persoanele să răspundă ca Maria: „Iată-mă!”. O realitate în care nimic nu este imposibil lui Dumnezeu: nu este imposibil lui Dumnezeu să aibă încredere în om, să se încredinţeze omului şi să meargă cu el; nu este imposibil a transforma viaţa şi lumea graţie iubirii sale, duioşiei sale şi milostivirii sale; şi este posibil lui Dumnezeu să ne elibereze de poverile trecutului nostru care uneori ne fac sclavi, ne blochează, şi să ne deschidă spre un viitor nou, inedit şi surprinzător. Maria a ştiut să spună „da” acestei propuneri a lui Dumnezeu, acestui proiect. Şi un sanctuar poate ajuta să se crească în această conştiinţă că pentru Dumnezeu totul este posibil şi să se răspundă generozitate la asta cu oferirea vieţii.

Au trecut o sută de ani de la apariţiile Fecioarei păstoraşilor: cât mai are de spus Fátima lumii şi şi Bisericii? Vin în minte cuvintele lui Benedict al XVI-lea care în 2010 a spus: „S-ar înşela cel care ar crede că misiunea profetică a Fátimei s-a încheiat”.

Cred că mesajul de la Fátima este mesajul central al creştinismului, cel pe care îl trăim mai ales în această perioadă pascală, adică vestea că Isus a înviat, este viu, este Stăpânul istoriei. S-a speculat mult, şi probabil se continuă să se speculeze despre secretele de la Fátima, dar sunt speculaţii inutile, pentru că ceea ce Fátima voia să ne spună a spus-o clar, public, şi tocmai este acest mesaj central al credinţei creştine, al credinţei catolice. Se naşte şi o diferită viziune despre viaţă, care devine un pelerinaj spre Domnul. Un pelerinaj susţinut încontinuu de forţa Evangheliei. Aşadar misiunea profetică a Fátimei este de a aminti Bisericii ceea ce ea este şi ceea ce trebuie să continue să fie în lumea de astăzi, adică o comunitate care proclamă cerurile noi şi pământul nou şi pe care le aşteaptă, şi aproape le anticipează, ar spune conciliul, tocmai scufundându-se în pliurile istoriei – mai ales acele pliuri mai întunecate şi dureroase – cu forţa iubirii, pentru a schimba această istorie. Acesta este mesajul profetic al Fátimei şi mesajul profetic al Bisericii, care, într-un anumit sens, coincid.

În timpul pelerinajului Papa îi va canoniza pe Francisc şi pe Iacinta. Cât mai sunt de actuale figurile păstoraşilor?

Trebuie să facem distincţie între mijloace şi scopuri. În sensul că Francisc şi Iacinta aparţin unui anumit timp, unei anumite epoci, cu modul său de a se exprima, limbajul său şi instrumentele care se foloseau atunci. Scopul este tocmai capacitatea acestor doi copii, în simplitatea lor, de a merge la inima Evangheliei. Şi acesta este mesajul pe care cei doi copii  ni-l aduc: capacitatea de a merge la inima Evangheliei prin inima neprihănită a Mariei. O inimă, neprihănită prin har, dar care a ştiut să răspundă primind pe deplin iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu; care a ştiut să trăiască inspirându-se din libertatea răstignitului. Cei doi copii şi-au însuşit acest mesaj şi acum ni-l propun cu autoritatea sfinţeniei lor pe care Biserica o recunoaşte în faţa lumii.

De Barbara Castelli

(După L’Osservatore Romano, 12 mai 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.