Categorii

Mărturie de unitate. S-a celebrat centenarul restaurării patriarhiei de Moscova

„Nu există nimic asemănător, dintr-un punct de vedere spiritual, decât experienţa empatică a unităţii, a rugăciunii împreună, a comuniunii sfântului potir”: cuvinte de mulţumire cele ale patriarhului de Moscova, Kiril, adresate primaţilor Bisericilor ortodoxe locale reuniţi la 4 decembrie în catedrala „Cristos Mântuitorul” pentru a comemora centenarul restaurării patriarhiei, care a avut loc la 4 decembrie 1917 cu întronarea lui Tihon, venerat ca sfânt de ortodocşii ruşi. „Fie ca Dumnezeu să ne susţină, în unitatea noastră, în comuniunea noastră, în slujirea noastră comună pentru poporul lui Dumnezeu, Biserica ortodoxă universală şi lumea. La mulţi ani buni”, a urat el. Adresându-se lui Teodor al II-lea, patriah de Alexandria, care a condus dumnezeiasca liturgie în catedrală, Kiril a invitat la rugăciune pentru „turma enormă din toată Africa, pentru munca voastră misionară”. Şi lui Ioan al X-lea (Yazigi), patriarh de Antiohia, a spus că toată lumea ortodoxă este aproape de suferinţele creştinilor din Irak, din Siria, din Liban. Comemorarea restaurării patriarhiei Bisericii ruse – a răspuns la rândul său Ioan al X-lea – „este un mare eveniment, este bucurie pentru toţi ortodocşii, pentru toate Bisericile ortodoxe. Este o mărturie de iubire, de unitate, de pace”.

La Moscova, dintre primaţii Bisericilor autocefale, erau absenţi (şi nereprezentaţi) numai arhiepiscopul de Atena, Ieronim al II-lea, şi patriarhul ecumenic Bartolomeu, arhiepiscop de Constantinopol, care a trimis un mesaj citit de mitropolitul Hilarion, preşedinte al Departamentului pentru Relaţiile Ecleziastice Externe din patriarhia de Moscova. Exprimând lui Kiril regretul pentru că n-a putut participa, Bartolomeu a afirmat că „totuşi, asta nu înseamnă că Biserica mamă de Constantinopol va înceta vreo zi să se roage pentru stabilitatea şi prosperitatea sfintei voastre Biserici”. Şi i-a „îmbrăţişat” pe ceilalţi patriarhi „cu un sentiment de respect şi de iubire”. Kiril i-a mulţumit, urând patriarhului ecumenic „puterile, sănătatea şi ajutorul lui Dumnezeu pentru a exercita o slujire particulară legat de interacţiunea cu celelalte Biserici ortodoxe”.

Unii observatori au pus în confruntare această mare celebrare pentru centenarul întronării patriarhului Tihon, citind în ea o dovadă de forţă a Moscovei, cu conciliul panortodox din iunie 2016 de la Creta, organizat de Constantinopol dar la care unele Biserici ortodoxe (inclusiv patriarhia de Moscova) n-au participat. Şi au subliniat prezenţa preşedintelui Vladimir Putin care, evitând să comemoreze centenarul stânjenitor al revoluţiei din octombrie, a voit în schimb să întâlnească personal ieri seara, în reşedinţa sa, pe conducătorii delegaţiilor venit în capitala rusă. „Acest eveniment – a spus Putin – subliniază unitatea lumii ortodoxe, importantă în sine, dar şi faptul că voi reprezentaţi Biserica, ea care desfăşoară un rol fundamental în viaţa societăţii”. A asocia celelalte Biserici ortodoxe la acest centenar, a comentat în cotidianul francez „La Croix” preotul ortodox Nicolas Kazarian, cercetător la Institutul de relaţii internaţionale şi strategice din Paris, „este pentru Kiril un mod de a universaliza ceea ce a îndurat Biserica rusă în secolul al XX-lea, adică persecuţia cea mai importantă din istoria creştinismului”.

Acest eveniment a fost precedat de conciliul episcopal al Bisericii ortodoxe ruse, desfăşurat de la 29 noiembrie la 2 decembrie. În discursul inaugural, Kiril s-a oprit asupra rolului episcopului în misiunea eclezială: „Slujirea episcopală este instrument vizibil pentru a realiza unitatea Bisericii. Numai o comunitate unită, condusă de un episcop, şi nu a grupurilor divizate şi izolate, este o Biserică adevărată”. Şi a amintit îndemnul Mântuitorului: „Mergeţi în toată lumea şi proclamaţi Evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15). Dar aceste cuvinte, a subliniat el, nu înseamnă o invitaţie pentru Biserica însăşi să se amestece cu lumea până acolo încât să asimileze „non-adevărul” ei: „Slujirea Bisericii în lumea este, în sens figurat, o drojdie care dospeşte tot aluatul. Acesta este parcursul pe care Biserica l-a întreprins încă din timpurile apostolice, adică drumul transformării morale şi sacramentale a persoanelor, nu prin puterea politică, de exemplu. Slujirea noastră este autentică numai atunci când proclamă transformarea lumii prin puterea lui Dumnezeu, a cărei măreţie este mai înaltă decât toate acţiunile noastre. Când Biserica se roagă pentru pace în lume, duce această rugăciune către Tatăl ceresc cu încredere, cu profundă conştiinţă că numai Dumnezeu poate da lumii mântuirea”, a explicat Kiril.

Pentru sinod, în catedrala „Cristos Mântuitorul” s-au reunit aproape patru sute de mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi provenind din Rusia, Ucraina, Bielorusia şi alte ţări din toate continentele. Au fost tratate diferite teme începând de la chestiunea recunoaşterii rămăşiţelor pământeşti ale sfinţilor martiri imperiali (ţarul Nicolae al II-lea şi familia sa) păstrat la Sankt Petersburg. Alte teme s-au referit la creşterea cantitativă de clerici, credincioşi şi parohii, proclamarea unul alt grup de noi martiri şi inserarea câtorva nume în calendarul sfinţilor ruşi. În afară de asta, au fost examinate regulamentele vieţii monastice, în discuţie de mai mulţi ani, şi ale celebrării căsătoriei, predarea religiei în şcoli şi a teologiei în universităţi; obiectivul este de a favoriza un dialog mai constructiv între Biserică şi lumea culturii. Importanţă deosebită a fost dată deschiderii la dialogul cu Moscova făcut de Filaret, conducătorul aşa-numitei Biserici ortodoxe ucrainene, patriarhia de Kiev. La sfârşitul adunării au fost aprobate mesajul final şi decrete despre temele principale.

Kiril a atenţionat cu privire la cei care încearcă să impună Bisericii o viaţă după regulile din această lume cu scopul de a face instituţia eclezială un soi de antagonistă. Şi „mă îndurerează să văd cum unii slujitori ai Bisericii contribuie la asta oferind cu neglijenţă lucrurile sacre, pe care Domnul ne-a chemat să le protejăm, pentru slujirea de lucruri momentane, zadarnice, în definitiv deteriorabile”. Referinţa este la acei slujitori care, cu comportamentul lor, fac să dispară „imaginea preotului ca icoană vie a lui Cristos şi martor al unei vieţi diferite, organizate după legi diferite de lumea obişnuită. Exemplul unui astfel de preot poate să-i ducă pe oameni la pierderea din vedere a naturii sacramentale a Bisericii, echivalând-o cu organizaţiile publice”. Pentru un om al Bisericii, a concluzionat el, tot ceea ce poate deveni un obstacol pentru credinţă (interese personale, opinii private, preferinţe) trebuie să fie pus pe al doilea plan.

Patriarhul de Moscova – amintind de marea importanţă a întâlnirii cu papa Francisc la 12 februarie 2016 la Havana, fie ca simbol al raporturilor bune dintre ortodocşi şi catolici fie ca apel la comunitatea internaţională de a întreprinde orice acţiune posibilă pentru pacea în Orientul Apropiat – a afirmat apoi că „a venit momentul de a reflecta serios asupra soluţionării problemelor în faţa cărora se află Siria după restabilirea păcii în ţară. Crearea de condiţii favorabile pentru siguranţa creştinilor şi pentru întoarcerea refugiaţilor este o problemă esenţială. Vor trebui restaurate repede bisericile distruse, infrastructurile, casele”.

De Giovanni Zavatta

(După L’Osservatore Romano, 6 decembrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.