Categorii

„Maica Bisericii”, acea proclamare neaşteptată a lui Paul al VI-lea

Cu instituirea obligatorie a sărbătorii Mariei Maica Bisericii în calendarul liturgic roman pentru lunea de după Rusalii, stabilită de papa Francisc cu un decret publicat sâmbătă 3 martie 2018, se împlineşte un drum început în urmă cu 54 de ani. Era 21 noiembrie când Paul al VI-lea, în discursul de încheiere a celei de-a treia sesiuni conciliare, în timpul şedinţei care promulga constituţia Lumen gentium dedicată Bisericii şi decretele despre ecumenism şi despre Bisericile orientale, o proclama în faţa a peste două mii de episcopi reuniţi în „Sfântul Petru” pe Maria ca „Maica Bisericii”.

De mai multe ori, în anii 1959 şi 1960, Ioan al XXIII-lea o definise în acest mod pe Sfânta Fecioară Maria şi însuşi Paul al VI-lea, la sfârşitul celei de-a doua sesiuni de lucrări conciliare exprimase speranţa ca să se ajungă la această proclamare. În precedentele sesiuni ale Conciliului al II-lea din Vatican se discutase dacă să se promulge aparte o schemă dedicat Sfintei Fecioare Maria sau dacă în schimb să se insereze un capitol mariologic în schema „De Ecclesia”. A prevalat poziţia episcopilor germani şi austrieci, care i-au cerut teologului Karl Rahner să pregătească un studiu în această privinţă.

Conform lui Rahner, textul comisiei pregătitoare, intitulat „Despre Sfânta Fecioară Maria, Maica Bisericii”, reprezenta „izvor de nelinişte vie” şi „ar fi rezultat un rău inimaginabil din punct de vedere ecumenic, fie cât îi priveşte pe orientali şi fie cât îi priveşte pe protestanţi”. Astfel schema a fost redusă până la a face din ea un capitol al constituţiei despre Biserică, însă propunerea a trecut numai cu 17 voturi în plus (1.114 pentru, 1.097 contra): aşadar din titlu dispăruseră cuvintele „Maica Bisericii”.

La 4 septembrie 1964, cardinalul Stefan Wyszynski, primat polonez, în numele episcopatului din ţara sa, a trimis papei o cerere pentru ca să se reînnoiască consacrarea neamului omenesc la Inima Neprihănită a Mariei şi să fie proclamată Sfânta Fecioară Maria „Maică a Bisericii” sau „Maică a popoarelor”. Paul al VI-lea a cerut comisiei doctrinale să studieze problema, iar părerea contrară pe care aceasta din urmă a dat-o era legată exclusiv de motive de „convenienţă ecumenică”.

„Cardinalul Ottaviani a comunicat secretarului Felici decizia comisiei”, amintea monseniorul Vincenzo Carbone, „explicând că votul negativ a fost motivat de motivaţii pastorale, psihologice şi ecumenice”. Însă organismul doctrinal recunoscuse că titlul putea să fie admis din punct de vedere teologic. Aflând decizia comisiei, papa Montini a comentat: „Îmi pare rău un pic, dar răbdare”.

Majoritatea părinţilor conciliari, aşa cum este documentat de intervenţiile lor şi de petiţiile prezentate în aulă, nu erau deloc contrari proclamării. Şi când papa, pe neaşteptate şi din iniţiativa sa personală, a afirmat în timpul discursului de încheiere a celei de-a treia sesiuni conciliare: „Aşadar, spre gloria Fecioarei şi spre întărirea noastră noi o proclamăm pe Maria Preasfântă Maică a Bisericii”, adunarea părinţilor a izbucnit în aplauze zgomotoase.

Însă nu au lipsit criticile, chiar grele, la iniţiativa papală. Jean Guitton, filozoful prieten al lui Montini, prezent în bazilică, a scris că gestul lui Paul al VI-lea a părut acela „al unei gazde care-i pune în încurcătură pe invitaţii săi”. Invitaţii erau în acest caz observatorii necatolici. „Decizia papei n-a fost grăbită, nici improvizată. Ea s-a format după atentă analiză a dezbaterii, lungă reflecţie şi consultare”, amintea monseniorul Carbone.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 4 martie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.