Categorii

Kiril şi Bartolomeu, „summit” în penumbră cu privire la problema ucraineană

„Am discutat probleme care ne privesc, dar de vreme ce a fost o întâlnire fraternă, fără ordini de zi şi de coordonare, n-aş vrea să fac referinţă la detalii”. Aşa a vorbit patriarhul ortodox rus Kiril, la aeroportul din Istanbul, în timp ce se pregătea să se întoarcă acasă după acel summit-fulger care astăzi, în palatul patriarhal din Fanar, a pus în confruntare timp de mai puţin de cinci ore pe reprezentanţii cei mai de seamă ai patriarhiei de Moscova şi al patriarhiei ecumenice de Constantinopol cu privire la „problema ucraineană”, care de mult timp pune sub presiune raporturile dintre Bisericile ortodoxe.

În acea ţară fostă sovietică, sectoare ecleziale şi tot frontul politic naţionalist cer cu insistenţă de mulţi ani ca patriarhia de Constantinopol să-şi dea sprijinul său canonic recunoaşterii unei Biserici ortodoxe naţionale, complet independente de patriarhia de Moscova. Un scenariu pe care Biserica ortodoxă rusă a refuzat până acum să-l ia în considerare. Întâlnirea de astăzi de la Fanar a fost prezentată ca o trecere cheie pentru a încerca să se imagineze dezvoltările viitoare ale problemei.

În aşteptarea comunicatelor şi bilanţurilor oficiale, declaraţiile improvizate date până acum de participanţii la întâlnire ne fac să ne gândim că summit-ul s-a desfăşurat într-un climat formal cordial dar fără căldură excesivă (delegaţia rusă nu s-a oprit nici pentru prânz), şi că n-a fost concordată nicio soluţie definitivă pentru a rezolva nodul ucrainean, lăsând deschis drumul pentru viitoare dezvoltări (deci şi la posibile soluţii de compromis).

Declaraţiile făcute de Kiril după summit au fost în tonuri prudente şi asiguratoare. „Conversaţia”, a spus primatul ortodoxiei ruse, „a fost foarte bună, am luat asupra noastră responsabilitatea pentru starea ortodoxiei în lume, dar şi pentru condiţia sufletelor celor care sunt sub responsabilitatea noastră”. Kiril – care în cadrul summit-ului a avut şi jumătate de oră de colocviu în doi cu patriarhul Bartolomeu – a exprimat şi dorinţa ca dialogul să continue. Pe de altă parte, la Kiev deja în acest ore sunt lansate cu surle şi trâmbiţe declaraţiile făcute la mass-media ucrainene de Emmanuel Adamakis, mitropolit din patriarhia ecumenică în Franţa: „Patriarhia ecumenică – a afirmat Emmanuel – a decis să folosească toate mijloacele pentru a rezolva problema recunoaşterii autocefaliei ortodoxe din Ucraina. Decizia a fost luată în aprilie. Şi noi punem în practică această decizie. Acest lucru a fost comunicat patriarhului Kiril în cursul vizitei sale”.

Cuvintele lui Emmanuel sunt interpretate în Ucraina ca o confirmare a iminentei recunoaşteri a Bisericii ortodoxe ucrainene pe deplin independente de patriarhia de Moscova. Întâlnirea este citită de unii analişti ca începutul unei tratative de dezvoltat în timpurile medii-lungi, menite să găsească pe teren soluţii care să ţină cont de dorinţa Bisericii ortodoxe ruse (de exemplu, imaginând să menţină structuri canonice care să garanteze jurisdicţia directă a patriarhiei moscovite asupra milioanelor de ortodocşi care locuiesc în Ucraina care nu vor să se despartă de Biserică). În timpul întâlnirii – afirmă surse apropiate de patriarhia ecumenică, confirmând impresia unei tratative destinate să dureze pentru un timp încă nedefinit – patriarhul rus ar fi propus şi convocarea unui seminar de experţi – teologi, istorici, canonişti – pentru a studia documentele şi a verifica prin instrumente corespunzătoare statusul canonic al ortodoxiei din Ucraina şi legitimitatea şi oportunitatea de a recunoaşte o eventuală Biserică ortodoxă ucraineană autocefală.

Criterii ecleziale şi presiuni politice

Dosarul ucrainean va continua şi în viitorul apropiat să alimenteze tensiuni între Bisericile ortodoxe, fiind expus la presiuni şi interferenţe exercitate de toate aparatele de putere politică şi ecleziastică interesate de acţiune. Asumarea de criterii autentic ecleziale rămâne unica şansă pentru a găsi căi de ieşire raţionale şi nevătămătoare pentru credinţa celor botezaţi. „Noi – a spus Bartolomeu deschizând întâlnirea de a astăzi de la Fanar – credem în puterea dialogului. În timp ce liderii politici folosesc dialogul pentru a rezolva problemele din ţările lor, noi, lideri religioşi, folosim dialogul în măsură şi mai mare, pentru că aceasta este calea care ne-a fost lăsată ca moştenire de Dumnezeu însuşi”. Kiril, la rândul său, a amintit că Bisericile ortodoxe „cu harul lui Dumnezeu” au depăşit mereu în trecut dificultăţi şi conflicte, precizând că spre deosebire de liderii politici „noi reprezentăm desigur interesele Bisericilor noastre, dar ne preocupăm şi de unitatea şi de binele Bisericii în ansamblul său”.

În zilele trecute au reieşi şi mai evident factorii politici, atât ecleziastici cât şi seculari, care intră în joc în problema ucraineană, transformând-o într-o probă delicată şi riscantă pentru unitatea Bisericilor ortodoxe.

„Partida” este încă deschisă

Teologii şi canoniştii de la patriarhia ecumenică de Constantinopol se încred în forţa argumentelor teologice, istorice şi juridice care atestă că este pe deplin legitimă grija arătată de patriarhul Bartolomeu în privinţa sfâşierilor ortodoxiei ucrainene, inclusiv atenţia acordată de el şi cererilor de a recunoaşte autocefalia (autonomia deplină) Bisericii ortodoxe ucrainene faţă de patriarhia de Moscova. Totuşi pe planul concret se lungeşte lista de primaţi şi înalţi reprezentanţi ortodocşi care se declară contrari oricărei decizii cu privire la dosarul ucrainean care să fie pusă în practică de patriarhia ecumenică de Constantinopol în manieră unilaterală, fără consensul patriarhiei de Moscova.

Patriarhul ortodox sârb Irineu a difuzat de puţin timp un document de 15 pagini, publicat de website-ul grec filo-rus Romfea, pentru a manifesta cu putere preocuparea în faţa ipotezei că alegerile patriarhiei ecumenice pot în vreun fel să legitimeze gruparea eclezială care în Ucraina este condusă de Filaret Denysenko, mitropolitul ortodox despărţit de patriarhia de Moscova în 1992, proclamat „Patriarh de Kiev” în 1995, excomunicat de Biserica rusă în 1997 şi considerat schismatic de toate Bisericile din ortodoxie. În intervenţia sa, patriarhul sârb vorbeşte despre statele moderne secularizate care „încearcă să folosească Biserica pentru a sluji ideologia lor şi puterea lor” şi pentru aceasta alimentează un etno-centrism anormal şi chiar ideea de stat clerical, în detrimentul „caracterului universal şi ecumenic al Bisericii lui Dumnezeu”. Presiunile puterilor seculare, conform lui Irineu, alimentează între Bisericile ortodoxe fracturi şi conflicte pe care el le defineşte „schisme politice”. Primatul ortodoxiei sârbe declară explicit că se teme ca acest „caz Ucraina” să fie model pentru instanţele autonomiste ale comunităţilor ortodoxe din Macedonia şi Muntenegru.

În zilele trecute, şi episcopul palestinian Theodosios Hanna, de la patriarhia greco-ortodoxă de Ierusalim, a declarat că eventualele decizii ale patriarhiei ecumenice de Constantinopol cu privire la situaţia ortodoxiei din Ucraina trebuie să fie luate în coordonare totală cu patriarhia de Moscova.

Pe versantul politic, în ultimele săptămâni au devenit tot mai explicite semnalele de insatisfacţie din ambientele naţionaliste ucrainene datorită presupuselor ezitări ale patriarhiei ecumenice cu privire la „proiectul” autocefaliei ucrainene. Acest proiect a devenit de fapt unul din argumentele puternice pe care preşedintele Petru Poroshenko vrea să le folosească pentru a-şi asigura realegerea la alegerile prezidenţiale din 2019. Faptul că obiectivul autocefaliei n-a fost încă obţinut a alimentat nervozitatea comentatorilor aliniaţi cu actuala conducere politică ucraineană. Unii dintre ei au început să rezerve articole şi comentarii şi împotriva patriarhului Bartolomeu, acuzat că manipulează „proiectul-autocefalie” cu decizia sa de a lărgi consultările cu privire la problema ucraineană cu toate Bisericile ortodoxe (expunând în acest mod aspiraţiile actualei conduceri ucrainene la riscul de a vedea schimbat cadrul politic naţional).

De Gianni Valente

(După Vatican Insider, 31 august 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.