Categorii

Kiril la Valaam: „Răul nu poate domina pentru totdeauna; până la urmă binele învige”

„Cu restaurarea completă a mănăstirii „Preasfânta Schimbare la Faţă” din Valaam, avem o demonstraţie că până la urmă binele învinge”: asta a declarat patriarhul de Moscova şi al tuturor Rusiilor (Gundjaev) în timpul omiliei pentru sărbătoarea comunităţii. Ca în fiecare an, patriarhul vizitează insula monastică de pe imensul lac Ladoga, în nordul oraşului Sankt Petersburg, în ziua sărbătorii fondatorilor Sergij şi German de Valaam (11 iulie). Anul acesta, pentru a celebra întoarcerea deplină a mănăstirii la misiunea sa, la celebrare a luat parte şi preşedintele Vladimir Putin.

Sanctuarul de pe insula din nord este unul dintre locurile simbolice ale primei evanghelizări ale ţinutului rus. Conform legendei, însuşi sfântul apostol Andrei a ajuns până la lac la graniţa cu Finlanda, după ce a vizitat regiunile din Constantinopol şi Kiev, i-a risipit pe păgâni şi a plantat o cruce pe insula unde avea să se ridice mănăstirea, aproape după o mie de ani. De fapt, cu mult înainte de Botezul lui Rus’ din Kiev în 988, triburile slavilor şi varegilor (normanzi) au început să se amestece în nordul extrem, aşa-numita Rus’ de Ilmen pe care scandinavii o numeau Gardariki, ţinutul oraşelor (gard) şi al lacurilor.

Antica Rus’ s-a născut pentru a lega nordul cu sudul, „calea de la varegi la greci” de-a lungul căreia călătoreau piei, ceară şi miere, şi pe care s-a instalat creştinismul bizantin-slav, devenit apoi punte şi între Orient şi Occident. Mănăstirea din Valaam reprezintă rădăcinile acelei mari edificări a unei părţi extreme a Europei creştine. A avut cea mai mare înflorire a sa în secolul al XVI-lea, când a ajuns să aibă aproape 1000 de călugări, pentru a fi după aceea progresiv părăsită şi închisă definitiv în timpul războiului dintre sovietici şi finlandezi, în 1940.

Patriarhul, născut în Sankt Petersburg ca şi preşedintele, a amintit că a vizitat insula când era tânăr călugăr, în 1969, şi a avut impresia că orice speranţă de renaştere a mănăstirii era de acum pierdută. După cincizeci de ani de la închiderea ei, în 1990, a început în schimb reconstruirea. „Domnul a ridicat din nou conventul din pulbere, nu numai zidurile mănăstirii, care astăzi strălucesc de o frumuseţe mai mare decât cea din trecut, dar aceeaşi viaţă monastică reînfloreşte astăzi cu vigoare neaşteptată”, a declarat Kiril.

Conducătorul Bisericii ruse a voit să-i încurajeze pe toţi cei care şi astăzi cad pradă descurajării şi disperării, în faţa crizelor şi a incertitudinilor vieţii contemporane: „Răul nu poate domina pentru totdeauna, el va fi mereu înfrânt. Uneori nu ne este suficientă o viaţă pentru a asista la căderea sa, în schimb uneori devenim martori vii ai victoriei binelui”.

În ziua următoare, 12 iulie, patriarhul a celebrat o liturgie solemnă în catedrala „Sfinţii Petru şi Paul” din Sankt Petersburg, loc al întemeierii „capitalei din nord” în ziua sărbătorii principilor apostolilor. Catedrala funcţionează şi ca templu funerar al ţarilor Romanov, şi îndeosebi al familiei ultimului ţar Nicolae al II-lea, canonizat în anul 2000 ca martir al credinţei în faţa violenţei ateismului revoluţionar. Ţarul şi cei din familia sa au fost împuşcaţi în iulie 1918 la Ekaterinburg, şi rămăşiţele lor pământeşti, asupra cărora continuă investigaţiile unei comisii pentru a verifica autenticitatea lor deplină, au fost transportate la Sankt Petersburg după canonizare.

Sărbătoarea sfinţilor Petru şi Paul cade la 12 iulie datorită întârzierii ortodoxe în calendar, în realitate este aceeaşi zi de 29 iunie din celelalte Biserici. Anul acesta a fost celebrată cu solemnitate deosebită, deoarece se iau în considerare 1950 de ani de la martiriul celor doi apostoli, fixat în mod tradiţional la anul 67, în timpul primei persecuţii a lui Nero. În ea s-a încheiat „postul sfântului Petru”, cel mai lung după Postul Mare şi unul dintre cele mari posturi ortodoxe (celelalte sunt al Adormirii Maicii Domnului şi al Crăciunului). Biserica rusă regăseşte astfel propria legătură cu primii mesageri ai Evangheliei şi propria vocaţie de „popor nou” chemat să facă să se renască creştinismul în lumea întreagă.

De Vladimir Rozanskij

(După agenţia AsiaNews, 18 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.