Categorii

Kiril: Apocalipsa bolşevică provocată de trădarea lui intelighenţia

Astăzi, 7 noiembrie, se împlineşte jubileul secular al marii revoluţii din octombrie, evenimentul dramatic şi apocaliptic care a schimbat istoria Rusiei şi, în bună parte, a întregii lumi. După un an de dezbateri făcute cu trudă şi reevocări ridicole, Rusia reuşeşte în sfârşit să arhiveze spectrul care agită nopţile sale şi întunecă privirea spre viitor.

S-ar putea spune că discuţia cea mai aprinsă din anul jubiliar în ţară s-a referit la filmul iluzoriu „Matilda”, care în realitate este puţin mai mult decât o transpunere cinematografică a clişeelor de telenovelă, cu reconstruiri ale intrigilor şi iubirilor de la curte din trecut. De la familia Tudor la familia Borgia, în serialele tv occidentale, la serie de reevocări care trec în fiecare zi din ecranele tv, ruşii sunt nerăbdători să recupereze istoria lor după atâta cenzură sovietică. Şi se bucură să vadă reprezentanţi coifurile vikingilor normanzi, cruzimile lui Ivan cel Groaznic şi îndoielile misterioase ale lui Boris Godunov, pentru a trece în revistă vicisitudinile ţarilor Romanov, de la marele Petru I la multele femei de la putere din secolul al XVIII-lea, trecut în anale ca „secolul amanţilor”, mai ales cei ai ţarinei Ecaterina.

În schimb, revoluţia şi întunecatul regim comunist, deşi reprezenta o măreţie pierdută şi încontinuu regretată, nu incită fantezia spectatorului. Şi reflecţiile puţin mai aprofundate decât bârfele, ca acelea ale puţinilor filozofi sau ale liderilor religioşi, desigur nu ale politicienilor, au căzut în indiferenţa generală.

Pseudomorfoza sufletului rus

Numai patriarhul ortodox Kiril (Gundjaev), conducătorul moral din postcomunism, a încercat din nou în zilele trecute să amintească motivele care au dus Rusia să-şi renege propria istorie şi, după părerea sa, şi vocaţia sa. Adresându-se poporului după o celebrare în catedrala „Adormirii Maicii Domnului” la Kremlin, conducătorul Bisericii ruse a afirmat că „în conjunctura politică din urmă cu 100 de ani, dacă nu ne lăsăm condiţionaţi de punctele de vedere ideologice, putem vedea şi înţelege multe lucruri. Începutul bolilor naţionale, care au dus la acea catastrofă, trebuie referit nu la unul, sau la cinci sau la 10 ani înainte, ci minim la măcar 200 de ani înainte, şi poate chiar mai mult, când au început să se fărâmiţeze fundamentele spirituale ale vieţii societăţii noastre mai înalte, aşa-numita elită”. Astfel patriarhul a voit să reafirme teza clasică a publicisticii ortodoxe, conform căreia totul a început că „pseudomorfoza” sufletului rus, aşa cum avea să spună teologul Gheorghe Florovski după revoluţie.

Ceea ce a ruinat autentica vocaţie creştină a Rusiei a fost intrarea influenţelor Occidentului, mai întâi scolastica latină şi apoi filozofiile iluministe, când „persoanele şi-au vândut propriul suflet şi propria raţiune la ceea ce venea din afară fără niciun spirit critic, transformând şi reeditând sub influenţa acestor idei propria credinţă, propria viziune despre lume, propria privire asupra lucrurilor”. Purtătorii acestei infecţii, clasa conducătoare la care Kiril face referinţă, nu ar fi atât politicienii sau aristocraţii, ci aşa-numita intelighenţia, termen latin rusificat, pentru a-i indica pe intelectualii „trădători” care au deviat poporul de la calea cea dreaptă.

Această evaluare reevocă reflecţiile filozofilor religioşi exilaţi din Rusia după revoluţie, precum Berdiaev şi Bulgakov, Frank şi Loski şi atâţia alţii, îmbarcaţi în 1922 în aşa-numita „navă a filozofilor” care a dat viaţă marii culturi din emigraţia rusă în Franţa şi în lumea întreagă. De exemplu, în Italia s-a transferat poetul şi filozoful Viaceslav Ivanov, discipol al lui Vladimir Soloviev, care s-a convertit la catolicism pentru a mărturisi necesitatea de a respira cu „doi plămâni” ai creştinismului din Orient şi din Occident şi a învinge secularismul iluminist în toate dimensiunile sale.

Acelaşi patriarh Kiril a avertizat în sfârşit că Biserica în aceste două secole a fost redusă la tăcere, nu numai de persecuţiile comuniste, ci mai înainte de mentalitatea modernă care o vrea izolată în sfera intimă a conştiinţei. Conform lui Kiril, „şi astăzi există anumite puteri în societate, care nu vor ca Biserica să proclame poporului său adevărul… ne spun: mergeţi în bisericile voastre şi închideţi uşile şi acolo faceţi ceea ce vreţi”.

De Vladimir Rozanskij

(După agenţia AsiaNews, 7 noiembrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.