Categorii

Kasper: credincioşii au înţeles Amoris laetitia, ajunge cu acuzele de erezie

Cardinalul Walter Kasper împlineşte astăzi 85 de ani. Preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi teolog de faimă internaţională, cardinalul german va prezenta mâine la Roma, împreună cu arhiepiscopul Vincenzo Paglia, ultima sa care „Mesajul lui Amoris laetitia. O discuţie fraternă”, editată de Queriniana. Cardinalul Walter Kasper se opreşte – în acest interviu la Vatican News – tocmai asupra dezbaterii provocate de exortaţia apostolică a papei Francisc şi asupra roadelor lui Amoris laetitia pentru familii.

Cardinal Kasper, în primele pagini ale cărţii, dumneavoastră subliniaţi că Amoris laetitia nu este o învăţătură nouă, ci o reînnoire creativă a tradiţiei. Puteţi explica acest punct?

Tradiţia nu este un lac stătut, ci este ca un izvor, un fluviu: este un lucru viu. Biserica este un organism viu şi aşa trebuie să se traducă în situaţia actuală tradiţia catolică mereu valabilă. Acesta este sensul actualizării (aducerii la zi) despre care vorbise papa Ioan al XXIII-lea.

Subtitlul cărţii dumneavoastră este: „O discuţie fraternă”. Scrieţi şi că nu trebuie să ne fie frică de discuţii, însă adăugaţi că „nu este loc pentru acuza de erezie”. Ce vă uimeşte din această dezbatere aşa de aprinsă care a urmat după publicarea lui Amoris laetitia?

Înainte de toate aş vrea să spun că dezbaterile în Biserică sunt necesare; nu trebuie să ne fie frică de ele! Însă există o dezbatere prea acerbă, prea puternică, cu acuza de erezie. O erezie este o atitudine tenace care neagă o dogmă formulată. Doctrina indisolubilităţii căsătoriei nu este pusă în discuţie din partea papei Francisc! Înainte de a spune că este vorba de erezie ar trebui să se pună întrebarea cum înţelege celălalt afirmaţia sa. Şi, înainte de toate, ar trebui presupus că celălalt este catolic şi să nu se presupună contrariul!

Tocmai vorbind despre contestata „Notă 351” din Amoris laetitia despre admiterea la sacramente a celor divorţaţi şi recăsătoriţi, dumneavoastră afirmaţi în carte că această notă ar trebui citită în lumina decretului Conciliului din Trento despre Euharistie. Pentru ce motiv?

Conciliul din Trento spune că în cazul în care nu există un păcat grav, ci de natură venială, Euharistia elimină acest păcat. Păcat este un termen complex. Nu este numai preceptul obiectiv, ci este şi intenţia, conştiinţa persoanei şi trebuie văzut în forul intern – în sacramentul Pocăinţei – dacă există cu adevărat un păcat grav sau poate un păcat venial sau poate nimic. Dacă este numai un păcat venial, persoana poate să fie dezlegată şi să fie admisă la sacramentul Euharistiei. Asta corespunde deja învăţăturii papei Ioan Paul al II-lea şi, în acest sens, papa Francisc este în continuitate deplină pe urma deschisă de papa precedent. Aşadar, nu văd motiv pentru a spune că aceasta este o erezie.

Care este ajutorul cel mai mare pe care, după părerea dumneavoastră, Amoris laetitia îl dăruieşte familiilor de astăzi? Cum se poate face „să meargă” acest document în viaţa zilnică a familiilor?

Cunosc câteva parohii, şi aici la Roma, care fac adunări cu căsătoriţi sau logodnici care sunt în pregătire pentru căsătorie şi citesc unele părţi din această exortaţie apostolică. Limbajul acestui document este aşa de clar încât orice creştin îl poate înţelege. Nu este teologie incomprehensibilă înaltă pentru oameni. Poporul lui Dumnezeu este foarte mulţumit, este bucuros de acest document pentru că dă spaţiu libertăţii, dar interpretează şi substanţa mesajului creştin într-un limbaj comprehensibil. Deci poporul lui Dumnezeu înţelege! Papa are o alianţă optimă cu poporul lui Dumnezeu.

Cum este cunoscut de toţi, la primul său Angelus ca papă, Francisc a citat cartea dumneavoastră intitulată „Mizericordia”. De ce, după părerea dumneavoastră, milostivirea este aşa de importantă în acest pontificat, privind şi la lumea familiilor?

Astăzi trăim un timp de violenţă inedită în lume. Multe persoane sunt rănite. Şi în căsătorii sunt multe răni. Oamenii au nevoie de milostivirea, de empatia, de simpatia Bisericii în aceste timpuri dificile în care trăim astăzi. Cred că milostivirea este răspunsul la semnele din timpul nostru.

De Alessandro Gisotti

(După Vatican News, 5 martie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.