Categorii

Itala Mela, de la ateism la sfinţenie

De la atee la mistică a Treimii. Itala Mela (1904-1957), oblată benedictină, a fost beatificată la 10 iunie 2017 în faţa a trei mii de persoane la celebrarea oficiată de cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în timp ce Papa Francisc a amintit la Angelus virtuţile ei creştine. Beatificarea a avut loc după recunoaşterea minunii petrecute asupra unei fetiţe, Erminia Bertoli, născută în 1999 şi imediat declarată în condiţii disperate: s-a salvat cu rugăciunile adresate lui Itala.

Parabola umană şi spirituală a lui Itala Mela este cu adevărat deosebită. Se naşte la 28 august 1904 în La Spezia din Pasquino şi Luigia Binachini, ambii profesori străini de dimensiunea religioasă. Petrece copilăria şi adolescenţa la bunicii după mamă. Formarea sa este una creştină dar deşi primeşte sacramentele, prin convingerea şi admiterea sa spune că „ignoră credinţa”, neglijează practica religioasă, se dedică pregătirii sale culturale, remarcându-se prin inteligenţă şi seriozitatea angajării în studiu. Moartea fratelui Enrico de 9 ani, la 27 februarie 1920, este o durere foarte profundă care face să se dezlănţuie revolta împotriva lui Dumnezeu şi a credinţei. Se declară atee „pentru că după moarte nu există nimic. Dumnezeu nu există”. Se dedică în întregime studiilor. După ce a terminat liceul, se înscrie la Facultatea de Litere clasice la Universitatea din Genova şi, în pofida ateismului declarat, trăieşte în Institutul „Stăpâna Noastră a Purificării”.

Nu este imaginabil să se relateze viaţa umană şi spirituală a lui Itala Mela fără a o aminti şi pe prietena Angela Gotelli. Erau colege de şcoală, singurele fete în liceul clasic „Lorenzo Costa” din 1921-1922 în La Spezia şi apoi prietene de o viaţă, în FUCI care între sfârşitul anilor ’20 şi începutul anilor ’30 se reorganiza sub conducerea monseniorului Giovanni Battista Montini, viitorul Papă Paul al VI-lea. Angela Gotelli va deveni preşedintă naţională a FUCI, împreună cu un alt, mare şi uitat, laic catolic Igino Righetti, şi va fi deputat în Adunarea constituantă şi subsecretar în câteva guverne.

Este diferit itinerarul prietenei Itala, prima din La Spezia care urcă la cinstea altarelor, care începe un parcurs diferit dar legat mereu într-un fel de forţa şi de carisma acelei mişcări catolice care a avut atâta parte în istoria secolului al XX-lea în Italia şi nu numai. Beatificarea sa reprezintă şi confirmarea eclezială a unei valori istorice a mişcărilor apărut pe aceeaşi linie a Acţiunii Catolice, îndeosebi pentru universitarii şi laureaţii catolici.

Convertirea lui Mela vine în ajunul Neprihănitei Zămisliri din 1922, invitată la o liturghie se deschide la îmbrăţişarea Tatălui: „Doamne, dacă exişti, fă-te cunoscut!”. Este o violentă zguduire interioară, se spovedeşte şi se împărtăşeşte. Trăieşte experienţe mistice: la 3 august 1928, la Pontremoli, din tabernacolul bisericii Seminarului primeşte o rază de lumină şi un mesaj divin. Are frecvente viziuni ale Treimii şi este persecutată şi de diavol. Itala Mela decide să intre în mănăstirea „Mont Vierge a Népion sur Meuse” din Franţa, dar este lovită de o boală cardiacă şi este constrânsă să renunţe. La 4 ianuarie 1933 devine oblată benedictină pentru mănăstirea de la „Sfântul Paul din afara zidurilor” din Roma, făcând în privat voturile de feciorie, sărăcie şi ascultare şi convertire a vieţii. Boala o constrânge să se întoarcă în familie în La Spezia şi să abandoneze învăţământul.

După experienţa în FUCI şi în acelaşi timp cu o viaţă dedicată rugăciunii şi adoraţiei, se dedică pentru grupul „Laureaţilor catolici” din 1945-1954, pentru a trăi apoi în inima Bisericii şi pentru Biserică şi a oferi rugăciunea şi suferinţa pentru toată lumea. Mărturiseşte ea: „N-am realizat nimic în viaţa mea şi ceea ce făcusem din punct de vedere umană a fost distrus de Dumnezeu”.

Sunt multe contactele cu lumea catolică: cardinalul Ildefonso Schuster, arhiepiscopul Adriano Bernareggi, părintele Agostino Gemelli, părintele Luigi Pelloux, părintele Emilio Guano, părintele Divo Barsotti şi desigur monseniorul Montini care a scris despre ea: „Itala Mela ne oferă ceva singular, în domeniul specific religios, care trebuie meditat. Nu spun numai despre diagrama ascendentă a purificării sale şi a iluminării sale spirituale, nu spun numai a vocaţiei, numai parţial realizate, la starea călugărească, vocaţie care a dat vreo mişcare dramatică desfăşurării obişnuite a vieţii sale; spun mai degrabă despre câteva fulgerări interioare, care i-au lovit desfăşurarea normală şi i-au marcat ţintele următoare; şi spun despre pătrunderea teologică şi despre celebrarea interioară a misterului Harului, de care a fost pătrunsă în întregime, cu crescendo paralel cu anii şi cu suferinţele, conştiinţa acestei foarte evlavioase”.

Itala Mela moare la 29 aprilie 1957 şi este înmormântată din 1983 în cripta catedralei „Cristos Rege” în La Spezia.

De Luca Rolandi

(După Vatican Insider, 12 iunie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.