Categorii

Isus contemporanul nostru

Publicăm un extras din prelegerea, cu titlul Isus „tânăr între tineri”, rostită astăzi 29 septembrie de cardinalul secretar general al Sinodului Episcopilor la congresul Institutului internaţional de cercetare asupra feţei lui Cristos, care se ţine la Universitatea Pontificală Urbaniana.

În sinod, ne vom îndrepta atenţia spre tinerii din lumea de astăzi, dar pentru a primi lumină asupra condiţiei de viaţă a lor – şi a noastră – avem nevoie să privim la El, pentru că „Isus Cristos – cel de ieri şi de astăzi – este acelaşi în veci!” (Evr 13,8). El este contemporanul nostru, colegul nostru de călătorie care ni se face prezent în multe moduri, între care înainte de toate în experienţa de credinţă. În această privinţă este valabilă intuiţia fericită a lui Kierkegaard: „Dar până când există un credincios, este nevoie ca el pentru a fi devenit credincios să fi fost şi, drept credincios, să fie contemporan al prezenţei sale ca primii contemporani; această contemporaneitate este condiţia credinţei sau mai exact ea este definiţia credinţei”.

Or, din moment ce credinţa este un dar încredinţat libertăţii, nu toţi o experimentează în acelaşi mod. Şi totuşi contemporaneitatea lui Isus ajunge la noi în manieră diferită, pentru că figura sa continuă să ne interpeleze, stimulează la o confruntare în special pe aceia care caută un sens, un cuvânt care să redea speranţă şi curaj pentru a trăi în plinătate. De aceea, nu este atât o problemă de mesaj şi de idealuri, ci mai ales de întâlnire cu o prezenţă misterioasă şi fascinantă, pe care tinerii din timpul său ca şi cei de astăzi sunt în măsură să o ia în serios şi chiar s-o urmeze, când ajunge la ei harul credinţei şi mărturia credincioşilor.

Aşadar este vorba de a ne apropia de tinereţea lui Isus fără teama de a diminua divinitatea sa, pentru că aparţine adevărului întrupării asumarea unei omenităţi adevărate şi complete din partea Fiului veşnic al lui Dumnezeu. Aşa cum învaţă Conciliul: „Prin întrupare, însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a unit, într-un fel, cu orice om. A lucrat cu mâini omeneşti, a gândit cu minte omenească, a voit cu voinţă omenească, a iubit cu inimă omenească. Născut din Maria Fecioara, s-a făcut cu adevărat unul dintre noi, asemănător nouă întru toate, afară de păcat” (Gaudium et spes, 22). Prietenia, afectivitatea, empatia, imaginaţia, creativitatea, curajul, frica şi fragilitatea, privirea spre viitor: toate acestea aparţin persoanei sale, identităţii sale divine de Fiul pe deplin om, aşadar modului său de a revela misterul iubirii lui Dumnezeu care ajunge la noi pentru a ne dărui belşugul vieţii.

El a asumat cu adevărat în plinătate omenitatea noastră, a iluminat-o şi a umplut-o de speranţă pentru toţi. Într-adevăr „tinereţea este o perioadă a vieţii originală şi entuziasmantă, prin care Cristos însuşi a trecut, sfinţind-o cu prezenţa sa” (Instrumentum laboris, 75). De aceea este în ea un mod pentru a lua parte la contemporaneitatea sa, care constă în a ne apropia de Evanghelii cu ceea ce sfântul Ignaţiu de Loyola numea „compoziţia locului”, care „va consta în a vedea cu vederea imaginaţiei locul material unde se află lucrul pe care vreau să-l contemplu”.

Aşadar, să-i ajutăm pe tinerii de astăzi să intre în lumea lui Isus, în rodnicia relaţiilor sale, în sentimentele sale (Fil 2,5), cu încrederea de a putea asculta din nou invitaţia sa: „Iată, eu stau la uşă şi bat! Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el şi voi sta la masă cu el şi el cu mine” (Ap 3,20). Cu urarea ca adunarea sinodală, care urmează să se deschidă, să reînnoiască în Biserică propunerea de „a-i însoţi pe toţi tinerii, fără excepţie, spre bucuria iubirii” (Instrumentum laboris, 1), „rezervând o atenţie privilegiată celor mai săraci şi celor mai vulnerabili” (ibid., 140).

De Lorenzo Baldisseri

(După L’Osservatore Romano, 30 septembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.