Categorii

În inima oricărui credincios. Bartolomeu pentru Ziua Creaţiei

Deşi nu este corect a evalua cultura modernă „pe baza unor criterii incorecte”, trebuie subliniat că această „catastrofă a mediului natural în epoca noastră este însoţită cu prezumţia omului în faţa naturii şi a propriei relaţii dominatoare faţă de ea, precum şi a modelului eudemonist al lui «a avea nevoie de toate», ca atitudine generică de viaţă”. Este ceea ce scrie patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu, în mesajul difuzat cu ocazia Zilei Mondiale a Creaţiei din 1 septembrie. „Pe cât de greşit este – scrie Bartolomeu – a crede că în trecut totul era mai bine, pe atât de absurd este a închide ochii în faţa a ceea ce se întâmplă astăzi. Viitorul nu aparţine omului care caută neîncetat plăceri artificiale şi noi satisfacţii, care trăieşte pentru propriul eu şi îl ignoră pe aproapele, omului risipei provocatoare, nici nedreptului şi exploatatorului celor slabi. Viitorul aparţine dreptăţii şi iubirii, civilizaţiei care participă la solidaritate şi la respectarea integrităţii creaţiei”.

Pentru patriarhul ecumenic „acest ethos şi această civilizaţie se păstrează în tradiţia divino-umană a ortodoxiei. În viaţa sacramentală şi liturgică a Bisericii trăieşte şi se manifestă autenticitatea euharistică, semnificaţia şi folosirea creaţiei. Această relaţie cu lumea este incompatibilă cu orice specie de introvertire şi dezinteres faţă de creaţiei, cu orice formă de dualism al spiritului şi al materiei şi de subevaluare a realităţii pământeşti. Dimpotrivă, experienţa euharistică îl sensibilizează şi-l mobilizează pe credincios la o acţiune de iubire faţă de ecologie în lume”.

Bartolomeu aminteşte că s-au „împlinit deja douăzeci şi nouă de ani de la instituirea din partea Sfintei şi Marii Biserici a lui Cristos a sărbătorii stabilirii ca «Zi de protejare a mediului». În toată această perioadă patriarhia ecumenică a fost inspiratoare şi protagonistă a mai multor acţiuni, care au adus roade bogate şi au scos în evidenţă potenţialul spiritual ecologic al tradiţiei noastre ortodoxe”.

Iniţiativele ecologice ale patriarhiei ecumenice – se mai citeşte – „au constituit o hrană pentru teologie, pentru a face să se evidenţieze principiile ecologice ale antropologiei şi cosmologiei creştine şi pentru a prezenta adevărul că niciun ideal pe drumul omenirii în istorie nu are valoare dacă nu înţelege şi speranţa unei lumi care să funcţioneze ca o «casă» reală a omului, într-o epocă în timpul căreia ameninţarea încontinuu în creştere faţă de mediul natural are în gestaţie o catastrofă ecologică mondială. Această evoluţie – continuă patriarhul – este consecinţa unei alegeri specifice a unui mod de dezvoltare economică, tehnologică şi socială, care nu respectă nici valoarea persoanei umane, nici sacralitatea naturii. Este imposibil să ne interesăm realmente de persoana umană şi în acelaşi timp să distrugem mediul natural, baza vieţii, adică în substanţă să ameninţăm viitorul omenirii”.

În acest spirit, „orice formă de abuz şi de distrugere a creaţiei şi a unei schimbări a ei într-un obiect de exploatat, constituie o deformare a spiritului Vestirii creştine. Nu este deloc întâmplător că Biserica ortodoxă a fost definită ca «forma ecologică» a creştinismului, deoarece este Biserica ce a păstrat Dumnezeiasca Euharistie ca nucleu al propriei vieţi”.

Prin urmare, „activitatea ecologică a patriarhiei ecumenice nu s-a dezvoltat pur şi simplu ca o reacţie la actuala criză ecologică fără precedent, n-a fost produsă de aceasta, ci constituie o exprimare a vieţii Bisericii, extindere a ethosului euharistic în relaţia credinciosului cu natura. Această conştiinţă ecologică înnăscută a Bisericii s-a manifestat cu curaj şi cu determinare în vederea actualelor ameninţări faţă de mediul natural. Viaţa Bisericii ortodoxe este o ecologie trăită, o respectare reală şi indestructibilă a creaţiei. Biserica este un act de comuniune, victorie asupra păcatului şi asupra morţii, asupra autoreferinţei şi asupra individualismului, din care derivă distrugerea mediului. Credinciosul ortodox nu poate să rămână impasibil în faţa crizei ecologice. Grija şi atenţia faţă de creaţie sunt o consecinţă şi o manifestare a credinţei şi a ethosului său euharistic”.

Este clar că pentru a contribui în mod eficace la înfruntarea problemelor ecologice, Biserica trebuie să le cunoască şi să le studieze: „Toţi ştim că ameninţarea cea mai mare pentru mediu şi pentru omenire este astăzi schimbarea climatică şi consecinţele sale distructive pentru însăşi viaţa pe pământ”.

Pentru a observa Timpul Creaţiei şi în ajunul Rugăciunii ecumenice de la Assisi intitulată „Mergând împreună spre Cop24”, Conferinţa Bisericilor Europene (KEK) şi Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) cer creştinilor şi comunităţilor lor să se roage şi să se îngrijească de creaţie. Cele două organizaţii au publicat un material video comun cu mesajele preşedintelui KEK, rev. Christian Krieger, pastor al Bisericii protestante reformate din Alsacia şi Lorena, şi al preşedintelui CCEE, cardinalul Angelo Bagnasco, arhiepiscop de Genova.

Conform lui Krieger, „timpul creaţiei este pentru familia creştină, dincolo de orice denumire, o oportunitate pentru a-l celebra împreună pe Dumnezeu drept Creator”. Conform cardinalului Bagnasco, „ecologia ambientală cere o ecologie integrală, adică şi a unei ecologii umane, respectarea demnităţii oricărei persoane umane, a vieţii şi cu tot ceea ce rezultă, viaţa încă de la începutul zămislirii şi până la moartea naturală, fac parte întocmai din această angajare de ecologie integrală”.

(După L’Osservatore Romano, 1 septembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.