Categorii

„Fluxul pelerinilor creştini creşte în Ţara Sfântă”. Interviu cu monseniorul Leopoldo Girelli, nunţiu apostolic în Israel şi delegat apostolic la Ierusalim şi în Palestina

Monseniore Leopoldo Girelli, la un an de la începerea misiunii dumneavoastră în Ţara Sfântă, unde din păcate problemele sunt numeroase, care sunt motivele speranţei dumneavoastră şi veştile bune pe care doriţi să le împărtăşiţi?

În anul trecut de la sosirea mea în Ţara Sfântă, la 27 noiembrie 2017, situaţia din regiunea Orientului Mijlociu s-a dezvoltat în mod diform, prezentând o anumită stabilitate în Irak, dar un conflict persistent în Siria şi tensiunea crescândă dintre Israel şi Iran. În afară de asta, transferarea ambasadei americane la Ierusalim a constituit un alt obstacol pentru procesul de pace din regiune şi îndeosebi în raporturile dintre Palestina şi Statele Unite. Au revenit ciocnirile la graniţa dintre Gaza şi Israel, cu numeroase victime, urmate de perioade de încetare a focului precară. Administraţia americană a preşedintelui Donald Trump reduce în mod considerabil ajutoarele pentru palestinieni, în timp ce Palestina apare tot mai izolată şi de ţările arabe din Golf. În acest context, simt că pot spune că sunt destul de puţine şi slabe motivaţiile obiective de speranţă. În acelaşi timp, din cauza acestei situaţii de mare incertitudine, se poate crede că noi dezvoltări se pot întâmpla, de dorit spre o rânduială mai stabilă şi paşnică pentru Ţara Sfântă şi pentru întreaga regiune. Sfântul Scaun continuă să susţină necesitatea dialogului şi a reluării negocierilor dintre Israel şi Palestina. Papa Francisc a reafirmat că: „Numai o soluţie negociată între israelieni şi palestinieni, voită ferm şi propusă de comunitatea internaţională, va putea să conducă la o pace stabilă şi durabilă şi să garanteze coexistenţa a două state pentru două popoare”. Cred că liderii celor două ţări ar trebui să adopte o orientare mai pragmatică pentru a ajunge la rezultatul dorit. Aşadar, speranţele rămân acestea, aşa cum se rămâne în aşteptarea de veşti bune. Totuşi, personal, am motiv să mă bucur pentru modul în care am fost primit de Biserica prezentă în Ţara Sfântă şi de guvernele izraelian şi palestinian în calitate de reprezentant pontifical. Am constatat respect şi apreciere faţă de poziţiile Sfântului Scaun cu privire la Ierusalim şi problema palestiniană, precum şi stimă şi consideraţie faţă de dedicarea Sfântului Părinte pentru cauza păcii în regiune şi în lume. Un alt aspect pozitiv consider că este fluxul pelerinilor creştini care, în pofida a toate, nu s-a diminuat în acest an, ba chiar a înregistrat o creştere, în special din Asia, ca dovadă că locurile sfinte reprezintă o ţintă dorită şi pelerinajul o profundă experienţă de credinţă atât pentru comunităţi ecleziale cât şi pentru fiecare credincios.

Cu privire la situaţia Bisericii catolice din Ţara Sfântă, ne puteţi vorbi despre marile probleme pe care le înfruntă, despre înaintarea negocierilor, îndeosebi cu privire la acordul dintre Israel şi Sfântul Scaun?

Creştinătatea susţine efortul de a păstra prezenţa sa în Ţara Sfântă ameninţată de un declin cauzat de multiple motive, cu caracter politic, economic şi chiar religios. În acest context, Biserica catolică a pus în aplicare diferite iniţiative în favoarea creştinilor. Sfântul Scaun, în mod deosebit, a negociat cu statul Israel şi cu statul Palestina acorduri care să contribuie la garantarea condiţiilor de stabilitate pentru instituţiile ecleziale şi religioase în schimbările istorice care au apărut în Ţara Sfântă în aceşti ultimi 70 de ani. Episodul cunoscut al închiderii Bazilicii Sfântului Mormânt, în februarie, a fost un alt semnal al oportunităţii, pentru Biserica catolică, de a ajunge repede la stipularea Acordului cu privire la materii economice şi fiscale între Sfântul Scaun şi Israel. În noiembrie 2016, această negociere bilaterală a fost reluată.

O lege votată recent în Israel, cu privire la statul-naţiunea poporului ebraic, a provocat reacţii aprinse, îndeosebi din partea patriarhiei latine de Ierusalim. Care este opinia dumneavoastră în această privinţă ca reprezentant al Sfântului Scaun în această ţară?

Efectiv, noua lege despre naţiune a provocat şi încă provoacă reacţii însemnate. Ca reprezentant pontifical nu intenţionez să intră în această temă, fiind vorba despre o lege votată de Knesset, care este organul de stat ales în mod democratic, reprezentant al poporului şi deputat să legifereze. Este mai degrabă glasul Bisericii locale care are dreptul şi obligaţia de a se pronunţa, cum a făcut de altfel prin declaraţia patriarhiei latine. În ea, noua lege este descrisă ca „mai degrabă exclusivă decât inclusivă, mai degrabă disputată decât consensuală, mai degrabă politizată decât înrădăcinată în normele fundamentale, acceptate de toată populaţia”. În afară de asta, se afirmă în ea că „cetăţenii creştini din Israel împărtăşesc aceleaşi preocupări ale celorlalte comunităţi non-ebraice şi apelează la toţi cetăţenii statului Israel, care cred în conceptul fundamental al egalităţii între cetăţenii din aceeaşi naţiune, să exprime rezervele lor în privinţa acestei legi”.

Dumneavoastră îi întâlniţi în mod obişnuit pe catolicii din Ţara Sfântă, în Palestina şi în Israel. Care sunt caracteristicile acestor comunităţi diferite şi care consideraţi că sunt priorităţile de care trebuie ţinut cont în sprijinirea îndreptată spre ei?

Catolicii de rit latin din Israel şi Palestina se configurează ca două comunităţi distincte prin limbile lor diferite, ebraica şi araba, şi prin compoziţia lor etnică, dar fac parte din aceeaşi realitate eclezială care este patriarhia latină. În Palestina parohiile sunt încă multiple. De mai multe decenii îndură o diminuare a credincioşilor, în special tineri, care emigrează în căutarea unor condiţii mai bune de viaţă, din cauza nesiguranţei care domneşte în această regiune. Vizitând parohiile, pentru a le duce sprijinul şi binecuvântarea Sfântului Părinte, am observat acolo simţul de apartenenţă şi dorinţa de a afirma identitatea creştină. Se înregistrează instituţii caritative şi sociale înrădăcinate, cum ar fi Conferinţa Sfântului Vincenţiu de’ Paoli şi scoutiştii, şi instituţii religioase, cum ar fi Legiunea Mariei, de lungă perioadă. Există şcolile parohiale care desfăşoară o importantă misiune educativă şi constituie o sursă de dialog şi de pace în societate. Totuşi, ele se află în dificultatea economică şi în aceea de a menţine identitatea catolică, trebuind să primească elevi musulmani, datorită descreşterii celor catolici. Clerul este dedicat din punct de vedere pastoral, respectat de credincioşi şi împărtăşeşte destinul poporului palestinian.

Biserica catolică prezentă în Palestina primeşte sprijin economic de la Biserica universală, fără de care ar fi dificil să continue să existe şi să desfăşoare activităţile religioase, educative şi sociale care sunt esenţiale vieţii ecleziale. În acelaşi timp, trebuie promovat în credincioşi simţul responsabilităţii şi al participării pentru o conştiinţă mai bună şi o angajare mai mare în a contribui la viaţa comunităţii ecleziale.

În Israel, Biserica catolică de rit latin, în afară de diferite parohii de limbă arabă, este prezentă cu o comunitate de limbă ebraică, destul de eterogenă şi chiar variabilă, pentru că fac parte din ea mulţi migranţi de diferite provenienţe. Pastoral şi social apare vie, precum şi în creştere. Se poate spune că ea este o realitate foarte simbolică, reprezentând Biserica lui Cristos în cadrul poporului său.

Comunităţile catolice de rit melkit, maronit, greco-catolic, siro-catolic şi armean existente în Israel şi în Palestina înfruntă şi ele provocarea scăderii numărului de credincioşi şi de cler precum şi a lipsei resurselor. Ele exprimă bogăţia de credinţă, de liturgie, de identitate a Orientului creştin care trebuie ocrotită. În afară de asta, făcând parte din Biserica catolică, ele sunt fidele faţă de Sfântul Părinte şi atestă universalitatea Bisericii lui Cristos, nu numai geografic ci şi în termeni temporali, făcând referinţă la originile Bisericii care în Ţara Sfântă este prezentă în mod deosebit cu diferite rituri, cu demnitate egală.

Ce puteţi spune referitor la Ordinul Sfântului Mormânt, la actualitatea misiunii sale şi la rolul său în faţa provocărilor pe care locuitorii din Ţara Sfântă trebuie să le înfrunte?

Cunosc de mult timp Ordinul Sfântului Mormânt şi acum în misiunea mea în Ţara Sfântă sunt martor direct al lucrării sale admirabile în susţinerea prezenţei creştine în teritoriile unde a trăit, a murit şi a înviat Fiul lui Dumnezeu, făcut om. În timpul anului trecut, am întâlnit în două ocazii pe guvernatorul general al Ordinului, ambasadorul Leonardo Visconti di Modrone, căruia am voit să-i exprim recunoştinţa mea vie pentru ajutorul generos şi mărturia ferventă de solidaritate creştină a cavalerilor şi a damelor faţă de Biserica prezentă în Ţara Sfântă. Salvgardarea prezenţei creştine, ca misiune a Ordinului, se realizează promovând coexistenţa de popoare, culturi şi credinţe care îşi are în educaţie pilonul său vital. Sprijinul dat şcolilor catolice şi activităţilor educative constituie o prioritate în a fi alături de creştinii din Ţara Sfântă care înfruntă în fiecare zi provocările de a construi pacea şi de a mărturisi credinţa creştina.

(Din Vatican Insider, 20 septembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.