Categorii

Fericitul Anton Durcovici și Inima Neprihănită a Mariei, cei doi mijlocitori care se roagă necontenit în fața lui Dumnezeu pentru dieceza de Iași.

Sâmbătă, 9 decembrie 2017, în aula „Anton Durcovici”, s-a desfășurat Simpozionul Național „Fericitul Anton Durcovici – o viață consacrată Fecioarei Maria”, care a dorit să marcheze importanța specială a Fericitului Anton Durcovici comemorat pe 10 decembrie și a Fecioarei Maria, a cărei Neprihănită Zămislire a fost celebrată în ziua precedentă, pe 8 decembrie.

Este o mare bucurie să-l avem în oastea cerească pe unul dintre cei ce au păstorit dieceza noastră, mai ales că el a închinat această dieceză mamei întregii oști cerești, Fecioara Maria. Acest lucru s-a dorit a fi subliniat în cadrul manifestării din data de 9 decembrie 2017. Această manifestare a împletit cuvintele oamenilor pentru oameni, proiectate în cadrul conferințelor moderate de pr. dr. Fabian Doboș, și Cuvântul lui Dumnezeu pentru oameni, rostit în cadrul Sfintei Jertfe Euharistice celebrate de PS Petru Gherghel.

Simpozionul, s-a desfășurat începând cu ora 16:00, și a debutat cu o cuvântare din partea PS Petru Gherghel, Episcop de Iași, care și-a exprimat bucuria resimțită pentru un asemenea eveniment care ne ajută să-l păstrăm în minte și în suflet pe Fericitul Episcop Anton Durcovici, mijlocitor al diecezei noastre.

C.S. Lewis vorbind despre creștinism spunea despre romano-catolici că, raportându-se la subiectul Fecioarei Maria, nu o prețuiesc doar în virtutea unei simple convingeri religioase, ci dau dovadă de o sensibilitate cavalerească caracteristică unui bărbat care simte că este pusă în pericol onoarea doamnei sale. Anton Durcovici, păstor catolic, a dat dovadă în acest sens că este un cavaler care cu inima mereu îndreptată către Fecioara Maria a luptat lupta cea bună, și-a purtat crucea. Însă nu o cruce imaginară ci una concretă, o cruce pe care dr. Andreea Dobreș, istoriograf venit de la Sighetu Marmației, a putut-o contura. Prezentarea pe care ea ne-a oferit-o, a expus condițiile pe care le-a suportat martirul Anton Durcovici: muncile silnice, alimentația precară, chinul „celulei negre”, suferințe care au devenit pentru el izvor de virtute. Acest fapt trebuie să ne facă conștienți de valoarea virtuților născute din suferință.

Așadar, Anton Durcovici a fost un cavaler al lui Cristos care a luptat în tăcere, dar ca orice alt cavaler nu a fost singurul, lupta silențioasă a fost purtată de flancurile credinței din România comunistă de mulți alții. Dintre aceștia dr. Cosmin Budeancă a scos la iveală nouă portrete clericale care au suferit pentru credință în Penitenciarul de la Râmnicu-Sărat, „Închisorea tăcerii”: ep. Boros Bela, pr. Godo Mihaly, pr. Heber Johann Nikolaus, pr. Gheorghe Pătrașcu, pr. Gheorghe Petz, pr. Sandor Imbre și pr. Waltner Josef.

Cea de-a trei prelegere a fost a pr. Isidor Iacovici care a convers mesajul acestui simpozion către legătura strânsă dintre Fecioara Maria, Fericitul Anton Durcovici și Dieceza de Iași, trei elemente care au pășit într-un marș armonios către Dumnezeu și o fac și acum. Cuvintele sale și-au găsit o altfel de expresie în scurtmetrajul realizat de seminariștii anului III al Seminarului din Iași, care a prezentat consacrarea Diecezei de Iași către Inima Neprihănită a Mariei în 1948.

Simpozionul s-a încheiat la ora 18:00 cu o Sfântă Liturghie celebrată de PS Petru Gherghel, în cadrul căreia, omilia ne-a fost oferită de PS Aurel Percă, și care a subliniat portretul Fericitului Anton: păstor fidel, profet al Domnului pentru un popor aflat în timpuri grele, și predicator prin fapte și mai ales prin sacrificiu.

Fechetă Ciprian

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.