Categorii

Farrell: „N-am ştiut niciodată despre comportamente nepotrivite ale lui McCarrick”

„Nu putea să nu ştie”. Cu acest cap de acuză fostul nunţiu Carlo Maria Viganò, autor al răsunătorului „comunicat” care cere demisia papei Francisct, a pus în rândul celor care l-au „acoperit” pe cardinalul abuzator Theodore McCarrick şi pe cardinalul Kevin Farrell, prefect al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, care a fost vicar general la Washington. Vatican Insider l-a intervievat. Farrell explică faptul că n-a auzit niciodată veşti compromiţătoare şi adaugă: „Ştiu şi că n-a fost nicio plângere despre McCarrick în timpul perioadei sale la Washington”.

Când l-aţi întâlnit pentru prima dată pe Theodore McCarrick? Aţi avut vreodată contacte cu el înainte de numirea sa ca arhiepiscop de Washington?

Înainte de numirea lui McCarrick, care a avut loc la 21 noiembrie 2000, nu l-am întâlnit niciodată. L-am întâlnit împreună cu restul staff-ului arhidiecezei în capela oficiilor după anunţarea numirii sale.

De ce, imediat ce a ajuns la Washington, McCarrick v-a ales pe dumneavoastră ca vicar general al său?

Episcopul Lori era vicarul general când anunţarea numirii lui McCarrick a fost publicată şi a continuat în funcţia sa până când a părăsit Washington pentru a lua în lua în primire ca episcop dieceza de Bridgeport, în martie 2001. Eu am fost numit vicar general în martie 2001. În acel moment eu desfăşuram activitatea mea pastorală ca paroh part time în parohia „Buna Vestire” şi ca director part time al biroului Finanţe şi Management al arhidiecezei.

Când aţi mers să locuiţi în aceeaşi reşedinţă cu cardinalul McCarrick? Cât timp aţi locuit cu el?

În momentul numirii mele ca vicar general eu trăiam în parohia „Buna Vestire”. Când un paroh nou a fost numit, am mers să trăiesc în parohia „Sfântul Toma apostol”. M-am transferat în reşedinţa arhiepiscopului în noiembrie 2002 şi am trăit acolo până când McCarrick s-a retras, în 2006. Am continuat să locuiesc acolo după numirea cardinalului Wuerl până când am fost transferat la Dallas, în mai 2007”.

Câte persoane locuiau cu cardinalul McCarrick? Puteţi spune cât de mare era locuinţa şi cum era aranjată?

În fiecare moment locuiam acolo cel puţin cinci persoane şi maxim erau şapte. La etajul superior trăiau cardinalul McCarrick, doi preoţi secretari ai săi şi eu însumi. La etajul inferior trăia un alt episcop auxiliar, parohul parohiei „Regina Americilor” şi uneori un alt asistent paroh. Reşedinţa – un apartament – avea un etaj superior: 6 suites, plus bucătăria, şi în cealaltă aripă sufrageria şi camerele ocupate de McCarrick. La etajul superior erau trei suites.

Care era activitatea dumneavoastră de vicar şi de auxiliar? Unde se desfăşura în mod deosebit?

M-am ocupat de gestiunea arhiepiscopiei cu excepţia preoţilor şi a seminariştilor, care era misiunea vicarului pentru cler şi a cardinalului însuşi.

În timpul celor patru ani în care aţi locuit cu McCarrick aţi observat comportamente nepotrivite din partea cardinalului? McCarrick primea seminarişti în casă?

În timpul perioadei în care am trăit în reşedinţă nu l-am văzut niciodată pe McCarrick comportându-se în mod nepotrivit. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată seminarişti în reşedinţa arhiepiscopală.

Când aţi auzit pentru prima dată despre voci negative cu privire la McCarrick? Când aţi aflat că au existat despăgubiri din partea diecezelor de Metuchen şi de Newark?

În timp ce eu eram la o reculegere cu episcopii din regiune, în ianuarie 2003, l-am întrebat pe epicopul Michael Saltarelli (vicar pentru cler al lui McCarrick la Newark) cum era să lucreze cu cardinalul, dat fiind că era aşa de diferit de arhiepiscopul precedent. Pe la sfârşitul conversaţiei noastre m-a întrebat dacă McCarrick a dus seminarişti la plajă, dar în niciun moment n-a făcut referinţă la vreun comportament rău. Nu m-am gândit prea mult pentru că nu aveam o casă la mare şi cea mai mare parte dintre seminariştii noştri nu frecventau seminarul la Washington. După asta, nu-mi amintesc nicio altă conversaţie referitoare la conduita nepotrivită a cardinalului. Eram apropiat de arhiepiscopul Gabriel Montalvo şi de arhiepiscopul Pietro Sambi, nunţi apostolici în timpul anilor mei la Washington şi nici ei n-au făcut vreodată aluzie la ceva cu mine.

Cum acţionau în acei ani cardinalul McCarrick şi dieceza de Washington faţă de abuzurile asupra minorilor?

Am fost printre primele arhidieceze care am avut un consiliu de revizuire de laici (Lay Review Board) care au definit politicile noastre şi au revizuit toate cazurile noastre. Am avut şi un cancelar laic. Nu-mi amintesc să fi fost cardinalul vreodată împotriva opiniei lor.

Cum răspundeţi la acuza fostului nunţi Viganò, adică faptul că dumneavoastră nu puteaţi să nu ştiţi despre comportamentele lui McCarrick?

Nu l-am cunoscut pe arhiepiscopul Carlo Mario Viganò la Washington. Cred că arhiepiscopul Sambi a murit în vara anului 2011 şi Viganò a fost numit imediat după aceea. Eu deja am fost transferat la Dallas cu patru ani înainte. Ştiu şi că n-a fost nicio plângere despre McCarrick în timpul perioadei sale la Washington. A fost numit la Washington în 2001 de Ioan Paul al II-lea, deci de ce ar fi trebuit să cred că exista ceva greşit în „modul său de a fi”? A fost episcop atâţia ani şi, cel puţin aparent, se bucura de o mare reputaţie printre ceilalţi episcopi.

În timpul anilor în care dumneavoastră aţi trăit în Legionarii lui Cristos aţi ştiut ceva despre delictele fondatorului Marcial Maciel?

În timpul anilor mei printre Legionarii lui Cristos n-am văzut sau n-am auzit niciodată ceva negativ despre Maciel. N-am avut niciun rol de autoritate în Legiune, nu am fost niciodată superior al unei comunităţi etc. Aşadar, n-am fost niciodată aşa de aproape de el. Mi-a cerut să-i fiu şofer când vizita Vaticanul, dar nimic altceva.

De Andrea Tornielii

(După Vatican Insider, 5 septembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.