Categorii

„Eu, majordom pentru trei papi, vă relatez o «minune» a lui Wojtyła”

Angelo Gugel, de acum în pragul celor 83 de ani ai săi, începe să relateze câteva episoade din lunga sa viaţă alături de papi. Foarte discretul şi foarte rezervatul „adjutant de cameră” originar din Miane, în Veneto, fost jandarm pontifical la sfârşitul pontificatului lui Pius al XII-lea, a lucrat la Guvernatorat în timpul pontificatului lui Paul al VI-lea şi în 1978 în mod surprinzător a ajuns să fie „majordomul” lui Ioan Paul I. De atunci nu a mai părăsit apartamentul pontifical, slujind neîntrerupt, după meteoritul Luciani, pe succesorul său Karol Wojtyła timp de 27 de ani şi rămânând în funcţie, cu toate că a ajuns la vârsta pensionării, şi în primele luni de pontificat al lui Benedict al XVI-lea. Succesorul său ca majordom în casa papei a fost Paolo Gabriele, protagonistul primului Vatileaks. Şi în acele luni dificile mulţi din Vatican au amintit şi au regretat stilul impecabil al lui Gugel, care acum a dat un lung interviu la Corriere della Sera, relatând câteva episoade din viaţa sa alături de papi, pornind de la un har primit prin mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea, pe care Gugel l-a sprijinit pe camioneta descoperită în după-amiaza zilei de 13 mai 1981, când gloanţele trase de Alí Agca l-au condus pe pontiful polonez aproape de moarte.

„Minunea” primită de Gugel se referă la soţia sa, Maria Luisa Dell’Arche, cu care s-a căsătorit în 1964. „Prima noastră fetiţă s-a născut moartă. Am făcut vot – relatează adjutantul de cameră – să punem ca al doilea nume Maria tuturor copiilor pe care Sfânta Fecioară ni-i va da. Au venit trei: Raffaella, Flaviana şi Guido. A patra se numeşte Carla Luciana Maria în cinstea lui Karol şi a papei Luciani. S-a născut în 1980 prin mijlocirea lui Wojtyła”. În timpul acestei ultime sarcini, explică Gugel, „au apărut probleme foarte grave la uter. Ginecologii de la Policlinica Gemelli, Bompiani, Forleo şi Villani, excludeau că sarcina va putea continua. Într-o zi, Ioan Paul al II-lea mi-a spus: «Astăzi am celebrat liturghia pentru soţia dumneavoastră». La 9 aprilie Maria Luisa a fost dusă în sala de operaţie pentru naştere cezariană. La ieşire, doctorul Villani a comentat: «Cineva sigur s-a rugat mult». Pe certificatul de naştere a scris «ora 7.15», clipa în care liturghia de dimineaţă a papei era la Sanctus. La micul dejun, sora Tobiana Sobotka, superioară a călugăriţelor care slujeau în Palatul Apostolic, l-a informat pe pontif că s-a născut Carla Luciana Maria. «Deo gratias», a exclamat Wojtyła. Şi la 27 aprilie a voit să o boteze el în capela privată”.

Gugel a amintit după aceea cum a fost ales ca „majordom” al papei Luciani. „A fost episcopul meu la Vittorio Veneto. O cunoştea pe mama mea şi pe soţia mea. L-a hirotonit preot pe cumnatul meu, părintele Mario Dall’Arche. În timpul Conciliului i-am fost şofer la Roma şi a venit la cină acasă la noi. L-am salutat în ajunul conclavului. El a glumit: «Îmi face urările pentru ca să-mi mântuiesc sufletul?»”. Însă Gugel nu se gândea că patriarhul de Veneţia avea să iasă îmbrăcat în alb din acel conclav din vara romană caldă din 1978. „Aşa încât – povesteşte el – la 26 august (adică ziua în care Ioan Paul I a fost ales, nr) am mers la familia mea în vacanţă la Miane. La 3 septembrie, surorile de la azil au primit un telefon de la Camillo Cibin, şeful Jandarmeriei: «Spuneţi-i lui Gugel să se întoarcă imediat la Roma cu o haină neagră». Am alergat să-mi cumpăr una la Farra di Soligo şi m-am dus repede în Vatican. Papa Luciani m-a primit aşa: «Dumneavoastră sunteţi în slujba mea. În orice moment voi muri, veţi ocupa acelaşi post pe care-l aveaţi înainte»”.

Gugel aminteşte: „În prima duminică, după Angelus, i-am spus: Sfinte Părinte, aţi văzut câţi oameni în piaţa Sfântul Petru? A răspuns: «Vin pentru că papa e nou». Ţinea discursuri liber. «Este aşa de greu de vorbit şi de scris în mod simplu», mi-a destăinuit”. Credinciosul adjutant de cameră, care noaptea se întorcea să doarmă acasă cu familia, în afara Vaticanului, povesteşte cum şi-a luat rămas-bun în seara în care Luciani a murit. După ce i-a servit cina, „mi-am luat rămas-bun la 20.30: «Noapte bună, Angelo, ne vedem mâine». Am ajuns ziua următoare la 7.00. Zăcea în pat. M-am prosternat să-i sărut mâinile. Corpul era călduţ încă”. Dar Gugel se declară îndurerat auzind vorbindu-se de comploturi şi de omucidere: „Este o prostie. În după-amiaza precedentă decesului papa nu se simţea bine. Eu însuşi i-am adus o pastilă înainte de a se odihni. La cină a mâncat foarte puţin. Îmi amintesc că la masă a vorbit cu secretarii săi despre Pregătirea la moarte, cartea sfântului Alfons Maria de’ Liguori”.

Imediat după alegerea lui Ioan Paul al II-lea, Gugel a fost rechemat să-l slujească pe papa. „După ce au trecut două zile de la alegere, substitutul de la Secretariatul de Stat, Giuseppe Caprio, a telefonat la 11.30 la Guvernatorat spunând: «Domnul Gugel să se prezinte în apartamentul privat al papei aşa cum este îmbrăcat». Am urcat la ultimul etaj al Palatului Apostolic. Picioarele îmi tremurau. Erau numai prelaţi polonezi, eram unicul care vorbeam italiană”. Şi tocmai această caracteristică l-a transformat pe majordom şi în adjutant pentru pronunţarea corectă a primelor discursuri papale. „Am rămas blocat când în dimineaţa zilei de 22 octombrie 1978, înainte de a merge în piaţa Sfântul Petru pentru începerea solemnă a pontificatului, Sfântul Părinte m-a chemat în biroul său şi mi-a citit omilia pe care avea s-o rostească puţin mai târziu: «Nu vă fie frică! Deschideţi, ba chiar, deschideţi larg porţile lui Cristos! Nu vă fie frică! Cristos ştie ce este înăuntrul omului. Numai El ştie!». Mi-a cerut să-i semnalez pronunţările greşite şi cu creionul îşi nota unde să coboare accentele. După două luni, întâlnindu-i pe foştii mei colegi de la Jandarmerie, a ieşit cu o frază care m-a lăsat cu gura căscată: «Dacă greşesc accentul vreunui cuvânt, 50 la sută este vina lui Angelo», şi mi-a zâmbit”.

Gugel a povestit şi experienţa sa personală cu privire la exorcismul celebrat de Ioan Paul al II-lea la audienţa generală în piaţa Sfântul Petru: „Eram şi eu acolo. O tânără blestema cu spumă la gură. Glasul era de cavernă. Un episcop a fugit de frică. Sfântul Părinte se ruga în latină, fără să-şi piardă firea. La sfârşit i-a atins capul şi imediat faţa posedatei de diavol s-a destins într-o expresie de pace. L-am văzut făcând un ritual analog într-un mic salon din Aula Nervi, tot după o audienţă”.

Cu privirile la ieşirile în incognito ale papei Wojtyła, Gugel a povestit: „Să spunem că nu toate acelea pe care le făceam să apară în ziare. Sfântul Părinte adora munţii din Abruzzo. Când Sandro Pertini în 1984 s-a unit cu noi pentru o excursie pe Adamello, în zborul de la Villafranca la Trentino am descoperit că îi era frică de elicopter. La refugiu, comesenii insistau pentru ca preşedintele să rostească numele felului de mâncare pe care-l pregătiseră proprietarii: strozzapreti (= sugrumător de preoţi). Nimic de făcut, ba chiar s-a supărat. Nu voia să fie lipsit de respect faţă de papa”. Credinciosul majordom a adăugat că în 27 de ani nu l-a auzit niciodată pe Ioan Paul al II-lea „să ceară ceva” la masă, pentru că „mânca ceea ce găsea”. Şi a confirmat că papei îi plăcea să pună parmigiano şi pe salata.

Momentul care i-a rămas mai imprimat în amintirea adjutantului de cameră a fost cel al morţii sfântului Ioan Paul al II-lea. „La 2 aprilie 2005, toată familia a fost admisă să-şi ia rămas bun de la Karol Wojtyła care murea. Ultima care a venit a fost Carla Luciana Maria. Imediat ce a intrat în cameră, papa s-a trezit din aţipire, a deschis larg ochii şi i-a zâmbit. Ca şi cum i-ar fi spus: «Te recunosc, ştiu cine eşti»”.

Cu Benedict al XVI-lea, Gugel a rămas adjutant de cameră timp de nouă luni, dar era rechemat din când în când la serviciu. „Deja împlinisem 70 de ani. În Vatican este vârsta pensionării. A fost rechemat în ocazii deosebite. Am stat cu Sfântul Părinte la Castel Gandolfo toată luna august din anul 2010. La sfârşit i-am spus că m-am simţit ca în familie. A răspuns: «Dar dumneavoastră sunteţi mereu în familie!»”. Despre succesorul său ca majordom, Paolo Gabriele, protagonist al primului Vatileaks, care a fotocopiat şi a difuzat o mare cantitate de documente de la biroul papei, Gugel spune: „Mă aşteptam la asta. Mi se ceruse să-l instruiesc. Dar nu mi se părea că era interesat să înveţe”.

În sfârşit, foarte credinciosul şi foarte rezervatul majordom papal povesteşte că s-a întors să-l viziteze pe papa Ratzinger: „L-am văzut foarte lucid. Picioarele au slăbit. Este constrâns să celebreze liturghia stând aşezat”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 23 aprilie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.