Categorii

„Dumnezeu crede în tineri şi le încredinţează responsabilităţi. Fără a ezita”

Eminenţă, în ce mod vor fi implicaţi tinerii creştini din Ţara Sfântă şi din Orientul Mijlociu la următorul sinod? În pofida dificultăţilor lor, au răspuns la chestionar? În ce anume credeţi că acest eveniment este şi pentru ei izvor de speranţă?

De fapt, este foarte important ca reprezentanţii noilor generaţii care trăiesc în teritoriile biblice să fie ascultaţi cu ocazia sinodului cu tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Bisericile latine şi catolice orientale din acea zonă au răspuns destul de amplu la consultarea pregătitoare. Trebuie să spun că Biserica mamă din Ierusalim – adică dieceza latină care se extinde din Iordania până în Cipru – a îndrăgit în mod deosebit faptul de a participa la reflecţia care va fi la sinod. Administratorul apostolic al patriarhiei latine de Ierusalim – monseniorul Pierbattista Pizzaballa – mi-a transmis informaţii esenţiale, explicându-mi de exemplu că vor fi organizate privegheri cu tineri, în care să se cultive gânduri despre Sinod şi să se roage pentru ca acesta să aducă roade frumoase. De altfel, la primăvară, sunt invitat să intervin în Ţara Sfântă împreună cu tinerii care se arată entuziaşti cu privire la această întâlnire internaţională voită de papa Francisc, în pofida dificultăţilor pe care trebuie să le înfrunte ei înşişi şi familiile lor. Doi dintre aceşti tineri vor veni la pre-Sinodul pe care-l organizăm la Roma, în săptămâna de la 19 la 24 martie. Toţi participanţii la întâlnirea pre-sinodală vor avea misiunea de a da mărturie cu privire la situaţia tinerilor din ţările respective şi delegaţii din Ţara Sfântă vor fi desigur ascultaţi cu atenţie deosebită.

La ce vă aşteptaţi de la pre-Sinodul tinerilor – eveniment destul de neobişnuit – organizat la primăvară? Care este motivaţia sa şi ce noutăţi reprezintă?

Vor veni tineri din toate continentele, din Conferinţele Episcopale, din asociaţii şi mişcări catolice, dar şi tineri aleşi din mediile obişnuite ale Bisericii, pentru ca toate voturile şi glasurile să fie luate în considerare în mod corespunzător cu ocazia Sinodului Episcopilor care va urma la toamnă. Lumea muncii, a sportului, a artei… fiecare va avea proprii reprezentanţi: papa Francisc a insistat pentru că trebuie să avem mare grijă faţă de cei „depărtaţi”, de tinerii din „periferii”, de cei care nu fac parte din reţeaua noastră a catolicilor practicanţi. Participanţii vor putea pune întrebări, vor putea dărui idei, aşadar vor putea fi intermediari între instituţia eclezială care derivă din poporul lui Dumnezeu şi societatea laică. Experienţa care le va fi propusă va consta în a cunoaşte mai bine Biserica, descoperind mai în profunzime ceea ce noi suntem. Aceşti tineri un pic străini de Biserică vor constitui aproximativ 25% dintre membrii pre-Sinodului, care va aduna în total circa 300 de tineri la Colegiul Pontifical Internaţional Maria Mater Ecclesiae din Roma. De asemenea vor fi prezenţi delegaţi din diferite confesiuni creştine şi din alte mari religii. Desigur, Sinodul prevăzut la toamnă se va structura în manieră foarte diferită, deoarece este vorba prin statut de o întâlnire a episcopilor cu auditori laici. Tinerii auditori – nu mai mult de treizeci – vor interveni îndeosebi în grupurile de lucru, aşa cum s-a întâmplat în timpul Sinodului despre familie. Pre-Sinodul a fost voit pentru ca tinerii să devină mai mult protagonişti. La sfârşitul întâlnirii vor aproba un document, rod al muncii din întreaga săptămână, care va exprima punctul lor de vedere cu privire la realitatea tineretului şi va prezenta aşteptările lor, îndoielile lor şi speranţele lor. După aceea acest document îi va ajuta pe părinţii sinodali să îndrepte şi să orienteze reflecţiile lor de câteva luni mai târziu. La reuniunea pre-sinodală se va putea participa şi prin social media, chiar nefiind fizic prezenţi la Roma.

Papa Francisc critică mult clericalismul, invitând clerul să-i considere pe laici ca parteneri în viaţa Bisericii şi nu ca muncitori sau servitori. Sinodul tinerilor poate să fie considerat ca o etapă importantă în aceste noi relaţii în poporul lui Dumnezeu, pentru ca vocaţiile viitoare – sacerdotale sau călugăreşti – să fie trăite în manieră mai puţin „elitară” şi mai mult în armonie cu alte vocaţii care reprezintă frumuseţea şi bogăţia Bisericii?

Desigur, este unul dintre obiectivele Sinodului. Vom porni teologic de la botez, deci de la preoţia comună a credincioşilor, apoi vom vedea cum – pornind de la această rădăcină – se realizează diferitele vocaţii în Biserică, anume căsătoria, slujirile primite prin hirotonire şi alte slujiri, carismele şi viaţa consacrată… Va trebui să se ia în considerare şi multiplele forme de voluntariat care nu sunt legate de o angajare instituţională pe viaţă. Toate idealurile frumoase ale tinerilor îi vor interesa pe părinţii sinodali la 360 de grade. Desigur vocaţiile călugăreşti şi sacerdotale ne preocupă, de aceea vom avea reprezentanţi din aceste vocaţii. Totuşi, Biserica catolică nu doreşte să ia în considerare numai propriile necesităţi, ci să se deschidă la toate angajările generoase pe care Duhul Sfânt le ridică pretutindeni. Nu trebuie să-i punem limite lui Dumnezeu, El face ceea ce vrea, Duhul său Sfânt este prezent şi activ în afara instituţiilor noastre, să nu uităm asta. „Seminţele Cuvântului” despre care vorbeau odinioară părinţii Bisericii au fost revalorizate de Conciliul al II-lea din Vatican: ceea ce este bun în lume derivă din Cuvântul lui Dumnezeu şi noi îl primi pe deplin, totuşi fără a cădea în sincretism, pentru că plinătatea Cuvântului are un singur nume, Isus Cristos, centru al istoriei, şi este vital pentru noi să-l vestim.

Dumneavoastră veţi prezida sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, la 11 februarie, în sanctuarul marian din Pirinei. Bernadette – care avea paisprezece ani când Fecioara Maria i-a încredinţat responsabilităţi importante – reprezintă un model pentru tinerii de astăzi şi va fi pentru acest motiv una dintre sfintele patroane ale Sinodului?

Am primit o publicaţie recentă de la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor care prezintă o listă neexhaustivă de 800 de tineri martori ai lui Cristos până la vârsta de treizeci ce ani, de la martirii din primele secole – ca sfântul Tarciziu – până la fericita Albertina, supranumită „mica Maria Goretti din Brazilia”. Este impresionant, pentru că apare clar că Dumnezeu crede în tineri în decursul istoriei oamenilor şi le încredinţează responsabilităţi fără a ezita, iradiind harul său pentru toţi prin intermediul acelor vieţi. Dacă vom avea sfinţi patroni pentru Sinodul tinerilor? Asta încă trebuie să se decidă; în orice caz, figuri precum Bernadette vor avea spaţiul lor, cu atât mai mult că rectorul sanctuarului de la Lourdes – părintele André Cabes – vrea ca viitoarele pelerinaje să consacre toate o perioadă de pregătire pentru Sinodul tinerilor, începând din 11 februarie, a 160-a aniversare a apariţiilor Fecioarei Maria. Iniţiativa sa m-a emoţionat mult: va permite zecilor de mii de tineri care vor merge anul acesta în pelerinaj la Lourdes să trăiască dinamica sinodală dorită de papa Francisc. Părintele Cabes dă exemplul de urmat în Biserică… sper ca îndrăzneala sa pastorală să inspire alte sanctuare în lume, pentru a încuraja trezirea şi înflorirea tuturor vocaţiilor.

După Sinodul tinerilor va fi Sinodul special despre Amazonia, în 2019, la care dumneavoastră deja lucraţi paralel. În ce anume va avea în schimb acest Sinod aparent „local” o valoare universală?

Papa Francisc a primit propunerea episcopilor din Amazonie, fericiţi să-l ofere lumii, întregii omeniri. El are o conştiinţă foarte vie despre valoarea universală a problemelor amazoniene, cum ar fi biodiversitatea, care este una dintre temele enciclicii sale Laudato si’: ecologia integrală în care omul are tot locul său, dar şi respectarea sufletului popoarelor şi a identităţii lor într-o lume globalizată… În timpul călătoriei sale în Peru, a propus acest eveniment istoric, punând piciorul pentru prima în Amazonia în calitate de papă. Din partea mea, ca secretar general al Sinodului Episcopilor, am avut o primă reuniune cu organizaţia locală – REPAM (Red Eclesial Pan Amazónica) – ce regrupează reprezentanţii din cele nouă state şi şapte conferinţe episcopale pe care Amazonia îi interesează direct, fiind o regiune care se extinde pe mai mult de şapte milioane de kilometri pătraţi. Biserica este prezentă acolo de mult timp, totuşi unele dieceze mari ca Italia dispun de doar treizeci de preoţi, care merg dintr-o comunitate în alta pe cale fluvială, dată fiind lipsa de drumuri. Trebuie să ascultăm şi să înţelegem necesităţile pastorale din Amazonia, găsind soluţii pentru ca evanghelizarea să continue, mai ales sprijinindu-se pe diaconii permanenţi cărora trebuie să li se furnizeze instrumentele necesare pentru a conduce comunităţile. Prezenţa noastră trebuie să fie mai incisivă, mai apropiată de oameni şi departe de „palate”, aşa cum ne indică papa Francisc.

Care este backround-ul dumneavoastră care v-a dus să desfăşuraţi un rol aşa de esenţial, coordonând Sinodul Episcopilor şi într-un anumit mod punând în practică marile orientări ale pontificatului reformator al lui Francisc?

Oraşul meu natal este Barga di Lucca. La Pisa am fost hirotonit preot în urmă cu 54 de ani. Am celebrat anul trecut 25 de ani de episcopat, putând să aduc mulţumire cu acea ocazie pentru viaţa mea, care a fost o adevărată călătorie în jurul lumii: în serviciul diplomatic al Bisericii, în patru continente, din Guatemala în Haiti, din Paraguay în India şi în Nepal, apoi în Brazilia… Plecat în 1973, m-am întors la Roma în 2012, după 39 de ani. Secretar al Congregaţiei pentru Episcopi şi secretar al Colegiului Cardinalilor, am desfăşurat şi funcţia de secretar în conclavul din 2013. Papa Francisc – cunoscut înainte de alegerea sa, când era nunţiu apostolic în Brazilia – mi-a dat încredere, numindu-mă cardinal şi cerându-mi să coordonez Sinodul, ştiind că eu cunoşteam numeroşi episcopi, îndeosebi pe cei din marile conferinţe episcopale din Brazilia şi India. Motoul meu episcopal, „Itinere laete servire Domino” – care înseamnă „A merge în bucurie pentru a-l sluji pe Domnul” – rezumă destul de bine misiunea mea: a continua împreună cu confraţii episcopi într-o logică de colegialitate, pentru ca Biserica să devină tot mai mult o familie în care domneşte dialogul fratern.

De François Vayne

(După Vatican Insider, 5 februarie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.