Categorii

Duminica Rusaliilor – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino, Duhule Sfânt,

Dă-mi agerime pentru a înţelege,

capacitate pentru a reţine,

metodă şi facultate pentru a învăţa,

subtilitate pentru a interpreta,

har şi eficacitate pentru a vorbi.

Dă-mi iscusinţă la început,

direcţie când progresez

şi perfecţiune când termin. Amin.

 Cardinal Verdier

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20,19-23

Isus le apare discipolilor

19 În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis:

– Pace vouă!. 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta.

Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou:

– Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi.

22 Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis:

– Primiți pe Duhul Sfânt. 23 Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Textul spune că în seara aceleiaşi zile: care zi? Ce a făcut Isus după ce i-a salutat pe discipolii săi? Ce le-a spus Isus după ce a suflat asupra lor?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Daniel Kerber

La cincizeci de zile după Paşte se celebra sărbătoarea Cincizecimii, care amintea de darul alianţei (poruncile) oferit poporului la muntele Sinai (cf. Ex 19 şu; Lev 23,16). Luca preia această tradiţie şi relatează darul Duhului Sfânt în contextul acestei sărbători. Nu vor mai fi tablele legii, ci Duhul imprimat în inimile credincioşilor (cf. Ez 36,27; Ier 31,31 şu), care va conduce viaţa noii comunităţi.

Evanghelia lui Ioan pe care o citim astăzi, anticipă acest dar al Duhului şi îl arată pe Isus înviat dăruindu-l pe Duhul Sfânt discipolilor. Ioan concentrează în experienţa pascală ceea ce Luca va dezvolta în mod pedagogic timp de cincizeci de zile.

Scena se desfăşoară în seara duminicii de Paşti. Are două părţi, introducerea care arată timpul şi locul în care se află discipolii (v. 19a) şi apoi prezenţa lui Isus cu cuvintele şi gesturile sale (v. 19b-23).

Cu toate că discipolul iubit a crezut (In 20,8), discipolilor continuă să le fie frică şi au uşile încuiate. Acolo se prezintă Isus şi le dă darul păcii. Nu este pur şi simplu un salut sau o dorinţă, ci că Isus însuşi este pacea (cf. Ef 2,14) pentru că l-a învins pe ultimul duşman, moartea, şi vine cu trofeul său: pacea, pe care o dă discipolilor săi cu însăşi prezenţa sa în mijlocul lor. Aici se împlineşte acea promisiune de la ultima cină: „pacea mea o dau vouă…” (14,27). Mâinile şi coasta sunt mostra identităţii sale, ca şi cum ar spune „eu sunt răstignitul care a înviat şi sunt în mijlocul vostru”.

Reacţia proprie a acestei prezenţe înviate este bucuria. Învierea transformă frica în bucurie şi în trimitere şi închiderea în comunicare curajoasă, aşa cum vedem în relatarea din Faptele Apostolilor (cf. Fap 2,1-11).

Isus care este trimisul Tatălui acum începe să-i facă părtaşi pe discipolii săi de însăşi trimiterea sa şi pentru aceasta îi trimite cu puterea Duhului. Aşa cum o face frecvent, Isus luminează cu cuvintele sal gesturile pe care le face: suflă şi le spune ce înseamnă această suflare: „primiţi pe Duhul Sfânt”.

În relatarea creaţiei, suflul divin a făcut dintr-un model de lut un om viu (cf. Gen 2,7), acum, la înviere are loc o nouă creaţie şi Domnul suflă din nou asupra comunităţii şi o face purtătoare a vieţii sale, care se va arăta şi în iertarea păcatelor.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Pentru meditaţie, să primim invitaţia pe care ne-o adresează Papa Francisc în exortaţia Evangelii gaudium, nr. 5:

„Evanghelia, unde străluceşte glorioasă Crucea lui Cristos, invită cu insistenţă la bucurie. Sunt suficiente câteva exemple: «Bucură-te» este salutul îngerului adresat Mariei (Lc 1,28). Vizita Mariei la Elisabeta face în aşa fel încât Ioan să tresalte de bucurie în sânul mamei sale (cf. Lc 1,41). În cântarea sa Maria proclamă: «Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu» (Lc 1,47). Când Isus începe activitatea sa, Ioan exclamă: «Aşadar, această bucurie a mea este acum deplină» (In 3,29). Isus însuşi «a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt» (Lc 10,21). Mesajul său este izvor de bucurie: «V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină» (In 15,11). Bucuria noastră creştină provine din izvorul inimii sale pline de se revarsă. El le promite discipolilor: «Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie» (In 16,20). Şi insistă: «Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi» (In 16,22). După aceea ei, văzându-l înviat, «s-au bucurat» (In 20,20). Cartea Faptele Apostolilor relatează că în prima comunitate «primeau hrana cu bucurie» (2,46). Pe unde treceau discipolii era «o mare bucurie» (8,8), şi ei, în mijlocul persecuţiei, «erau plini de bucurie» (13,52). Un eunuc, abia botezat, «şi-a urmat drumul bucurându-se» (8,39), iar temnicerul «s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu» (16,34). De ce să nu intrăm şi noi în acest fluviu de bucurie?

Acum să ne întrebăm:

Ce temeri ne menţin în întunericul nopţii care ne împiedică să simţim bucuria Celui Înviat? Prezenţa Celui Înviat schimbă frica ta în bucurie? Duhul său ne trimite ca purtări ai puterii care reconciliază. Recunoaştem pacea Duhului Sfânt lucrând în noi?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne Isuse Cristoase, milostivirea mea şi mântuirea mea, te laud şi îţi aduc mulţumire.

Eşti speranţa inimii mele, puterea sufletului meu, ajutorul slăbiciunii mele…

O, dulce Domn! Schimbă lâncezeala mea faţă de tine în iubire ferventă…

Dulce Isuse, Tu eşti cel pe care-l vreau, pe care-l aştept şi pe care-l caut.

Sufletului meu îi este sete de tine, izvor de apă vie.

Când voi fi îmbătat cu belşugul casei tale, după care suspin?

Când voi bea din torentul plăcerii tale, de care îmi este sete?

Nu vei întârzia, pentru că mă iubeşti, şi eşti gloria mea în toţi vecii vecilor. Amin.

Sfântul Anselm (Fragment)

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, reînnoieşte-mă în fiecare zi în Duhul tău

pentru ca tristeţea să nu găsească spaţiu în mine şi pacea ta să fie mereu mângâierea mea.

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine?

Voi cere zilnic prezenţa Duhului Sfânt pentru ca să lumineze şi să călăuzească acţiunile mele, de asemenea voi povesti unui prieten ceea ce s-a întâmplat la Rusalii şi îl voi invita să se roage.

„Numai pentru astăzi voi fi fericit, având certitudinea că am fost creat pentru fericire, nu numai în lumea cealaltă, ci şi în lumea aceasta”.

Sfântul Ioan al XXIII-lea

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.