Categorii

Duminica Învierii Domnului – Lectio divina – Anul B

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Duhule Sfânt,

stimulează-ne, pentru ca să lucrăm cu sfințenie.

Duhule Sfânt,

atrage-ne, pentru ca să iubim lucrurile sfinte.

Duhule Sfânt,

inspiră-ne, pentru ca să gândim cu sfințenie.

Duhule Sfânt,

întărește-ne, pentru ca să apărăm lucrurile sfinte.

Duhule Sfânt,

ajută-ne, pentru ca să nu pierdem niciodată lucrurile sfinte. 

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20,1-9

În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus:

– L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus.

3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; 9pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde a fost Maria Magdalena în prima zi a săptămânii? Pe cine a întâlnit când a ajuns la mormânt? Ce a făcut în fața celor găsite? Ce le spune discipolilor? Care a fost atitudinea lui Petru și a celuilalt discipol? Ce a făcut celălalt discipol ajungând primul la mormânt? Ce a găsit Petru și celălalt discipol când au intrat în mormânt? Ce a făcut celălalt discipol văzând mormântul gol? Ce anume încă nu au înțeles ei?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

Evanghelia de astăzi ne apropie de centrul credinței noastre. Un mormânt gol prevestește victoria celui care anunțase că va învinge moartea: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult” (In 12,24).

Textul are trei părți. În prima (v. 1) Maria Magdalena merge la mormânt după ce a trecut sâmbăta și vede piatra dată la o parte și mormântul gol. În a doua (v. 2) se întoarce și îi anunță pe Petru și pe discipolul iubit ceea ce a văzut. În a treia (v. 3-9) ajung cei doi discipoli la mormânt și acolo discipolul iubit crede.

În evanghelia lui Ioan „a vedea” capătă o relevanță specială, cu diferite nuanțe și diferite verbe. În textul nostru se repetă de cinci ori (greaca orientală are patru, nu apare în v. 7). Obiectul a ceea ce se vede se lărgește pe măsură ce înaintează textul și se pare că de fiecare dată autorul ne face să intrăm mai adânc în ceea ce se vede. Mai întâi, din afară, Maria vede piatra dată la o parte (v.1), apoi discipolul iubit vede pânzele în mormânt dar nu intră (v.5); de asemenea Petru vede pânzele în mormânt și ștergarul pus într-n loc deoparte (v.6). în sfârșit, când intră discipolul iubit „a văzut și a crezut”.

În relatare se văd semne, piatra de la mormânt dată la o parte, pânzele și ștergarul… însă aceste semne pur și simplu semnalează, este necesar să se adere și să se aibă încredere în ceea ce semnifică semnele, pentru aceasta în sfârșit se spune că discipolul iubit „a văzut cele petrecute”, adică „a unit” semnele, care s-au văzut și în evanghelie (vezi 2,11) și a crezut. În timpul vieții sale, Isus a făcut semne care trezeau credința discipolilor (vezi 2,11), însă cel din această scenă nu este un „semn în plus”, ci este baza de la care toate semnele își dobândesc sensul lor, pentru aceasta în ultimul semn din evanghelie, Isus a spus Martei, înainte de a-l învia pe fratele său Lazăr: „Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” (11,40).

Evanghelia lui Ioan este evanghelia martorului (vezi 21,24), discipolul a văzut și ceea ce a văzut, el vestește (vezi 1In 1,1 șu). Cititorii nu au fost martori la tot ceea ce a văzut evanghelistl, însă tocmai prin intermediul evangheliei, „văzută” (citită) cu credință, evanghelistul dă mărturie și vrea să aprofundeze credința cititorilor săi, a comunității sale. Discipolul iubit, care apare numit pentru prima dată la ultima cină, niciodată nu este identificat cu numele său în evanghelie. Acest lucru poate să fie un semnal pe care-l dă autorul, pentru ca fiecare cititor să se simtă invitat să fie ca acest „discipol iubit” care afirmă și aprofundează credința sa.

2 – MEDITAȚIA: Ce-mi spune Domnul în text? 

Suntem în sărbătoare, să ne simțim înviață cu Isus. Învierea este sărbătoarea bucuriei, a speranței, a vieții. Evanghelia de astăzi ne invită să parcurgem un drum de credință care ne face să înțelegem semnificația învierii lui Isus în viețile noastre. Nu este necesar să alergăm în diferite direcții căutându-l pe Domnul, fără a înțelege această realitate magnifică și glorioasă. Invitația de astăzi este să învățăm să descoperim germenul vieții în semnele morții. Dacă noi trăim pe nepregătite, putem experimenta dezolarea, non-sensul, golul mormântului. Datoria este de a asuma atitudinea „celuilalt discipol”, cel care îl iubea în manieră profundă pe Domnul, descoperind în scenariul vieții noastre semnele cele mai profunde ale lui Dumnezeu, care ne dă viața. A crede în învierea lui Isus înseamnă a face realitate în lumea noastră împărăția Celui Înviat: împărăția iubirii.

Întărind în fiecare zi credința noastră, învingem cu Cel Înviat dificultatea și îl preamărim. Cu El, avem siguranța de a crede într-un viitor mai uman și inclusiv. Acest lucru este posibil numai dacă ne identificăm cu aceia care în jurul nostru și în lume sunt subevaluați și excluși.

În experiența iubirii învierea se realizează pentru că, prin intermediul acestei iubiri, trăim însăși dăruirea lui Isus și îl facem prezent pe „Dumnezeu-cu-noi”: aceasta este forța care ne permite să transformăm lumea.

Iubirea și speranța în înviere se identifică: pentru că nu există iubire mai semnificativă decât aceea a unei ființe care pentru noi este de neînlocuit și pentru care noi suntem gata să ne dăm propria viață. În același mod, când suntem dispuși la această dăruire și oferire, vom predica un Dumnezeu cu noi; aici se află puterea de a transforma lumea.

Invitația pe care o primim astăzi de la Cel Înviat este aceea de a fi purtători ai veștii bune și să facem asta cu entuziasm și urgență. Vestea învierii ne neliniștește, ne obligă să alergăm pentru a căuta pe cei de mai aproape și pe cei de mai departe și să le spunem: Isus este viu! Prin moarte suntem bărbați și femei liberi și de aici se nasc noi atitudini care transformă realitatea.

Acum să ne întrebăm:

Cred cu tărie că Isus a înviat sau mă îndoiesc de asta? Ce semne am văzut în timpul vieții mele pentru a recunoaște că Isus este învingător al morții? Cu ce acțiuni pot să-l arăt pe Cel Înviat în jurul meu? Cum pot să transmit vestea bună a lui Isus înviat? Meditez Cuvântului lui Dumnezeu pentru a vede și a crede?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbește în text?

Doamne, fără învierea ta viața mea ar fi un nonsens.

La fel ca Maria Magdalena, în momentele de dificultate

am alergat în căutarea de răspunsuri.

Astăzi descopr că

Tu ești adevăratul și unicul răspuns.

Doamne, eu vreau să fiu „celălalt discipol”,

cel pe care-l iubeai mult, cel care te urmează iubind.

Ca și el, vreau să văd și să cred în Tine,

pentru ca eu, crezând, să pot trăi ca Tine

și să te proclam până în ultimul moment al vieții mele. 

 

4 – CONTEMPLAȚIA: Cum îmi însușesc în viață învățăturile din text?

Isuse înviat, intră în viața mea și mărește credința mea,

fă din mine un semănător de speranță, semn al învierii tale.  

 

5 – ACȚIUNEA: La ce mă angajez ca răspuns la învățătura de astăzi? 

Voi vorbi cu un prieten despre misterul Învierii Domnului și îi voi da cadou o lumânare binecuvântată în Veghea Pascală.

„Bucuria pe care au experimentat-o apostolii datorită învierii lui Cristos

a depășit orice altă bucurie pe care ei au avut-o,

când Isus încă mai era cu ei în trupul său muritor”.

Sfântul Anton de Padova

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.