Categorii

Duminica I din Postul Mare – Anul C – lectio divina

  1. Duminica-I-PostulMare-C-lectioInvocă-l pe Duhul Sfânt

O Isuse, la începutul acestui timp de post mă inviți să meditez încă o dată, relatarea ispitirilor pentru ca să redescopăr valoarea luptei spirituale și importanța victoriei asupra răului.

Duhule Sfinte, „vizitează mințile noastre” deoarece în mintea noastră se înmulțesc multe gânduri care ne fac să rătăcim. Foc al iubirii, purifică simțurile și inima noastră, pentru ca ele să fie docile și disponibile la glasul Cuvântului tău. Fă lumină în noi, pentru ca simțurile noastre, purificate de tine, să fie în stare să dialogheze cu tine.

2. Lectio:

  • Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Luca 4,1-13

Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost condus de către Duhul Sfânt în pustiu şi timp de patruzeci de zile a fost ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea, iar când s-a împlinit timpul i s-a făcut foame. Atunci i-a zis diavolul: – Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să se prefacă în pâine. Isus i-a răspuns:- Scris este: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu”. Apoi diavolul l-a dus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi i-a zis: – Îţi voi da toată puterea şi slava acestei împărăţii, căci sunt ale mele şi le dau cui vreau eu. Dacă, aşadar, te vei închina înaintea mea, toate vor fi ale tale. Isus i-a răspuns: – Scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti”. Apoi diavolul l-a dus la Ierusalim, l-a aşezat pe aripa templului şi i-a zis: – Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci scris este:„Va porunci îngerilor săi ca să te păzească”, şi iarăşi: „Ei te vor purta pe mâini, ca să nu-ţi loveşti piciorul de vreo piatră”. Isus i-a răspuns: – S-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!”. După ce l-a ispitit în toate felurile, diavolul s-a îndepărtat de Isus pentru un anumit timp.

  • Caută să înţelegi ce spune textul:

În toate evangheliile sinoptice, ispitirile sunt legate de botezul lui Isus, atunci când este proclamat „Fiul meu” de glasul Tatălui. Introducerea textuală, într-adevăr, leagă în mod direct cele două episoade: Isus se îndepărtează de Iordan, fiind plin de Duhul Sfânt care coborâse asupra lui.

Luca însă, între cele două relatări, introduce genealogia lui Isus pentru a-l face pe Fiul lui Dumnezeu să ajungă până la Adam. Isus își arată astfel cele două chipuri ale identității sale: chipul divin și cel uman sau istoric; pe de o parte puterea divinității, pe de altă parte efortul de a fi om care va trebui să înfrunte umilința și moartea. Dacă botezul îl declara pe Isus fiu al lui Dumnezeu, ispitirile îl arată „fiu al omului” înscris într-un drum de mărturisire progresivă a fidelității sale față de Tatăl și voința sa. Într-un fel, reparcurge drumul vechiului Isarel – reprezentat de pustiu și de cele patruzeci de zile – așa cum își asumase și condiția de penitent, lăsându-se botezat de Ioan Botezătorul pentru a trăi din plin abandonarea totală în brațele lui Dumnezeu.

Pentru Luca, cele trei ispitiri sunt rezumat al oricărui tip de tentație. S-ar putea spune că Isus a înfruntat și a învins nu o bătălie, ci toate bătălille pe care fiii lui Dumnezeu le poartă împotriva diavolului. Dincolo de aceasta, victoria lui Isus este doar o anticipare: adevărata luptă va fi mai încolo, atunci când Satana îi va propune lui Isus perspectiva abandonului în fața crucii.

3. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:

– Mă las condus de Duhul lui Dumnezeu?

– Ce implică pentru mine pustiul?

– Cum reacţionez în faţa realităţii pustiului?

– Care sunt ispitele mele astăzi? Care sunt cursele satanei pentru a mă abate de la drum?

– Pornind de la care „necesităţi vitale fundamentale” poate să mă ispitească astăzi diavolul?

– Confund eu ispita cu păcatul? În ce constă deosebirea?

– Confund eu ispitele satanei cu încercările lui Dumnezeu?

4. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul întâlnirii cu Isus (Ps 119), şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.

5. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.

***************** un alt text **********************

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino, Duhule Sfânt,

pentru a ne învăţa să ne rugăm şi să spunem „Isus”;

pentru a proclama mărturia ta cu cuvântul şi viaţa

şi pentru ca să gravezi în noi imaginea vie a lui Cristos.

 

Vino, Duhule Sfânt,

fii parfumul nostru cel mai bun, bucuria noastră secretă,

izvorul nostru nesecat, soarele nostru şi rugul nostru,

respiraţia noastră şi vântul nostru, oaspetele şi sfătuitorul nostru.

 

Vino, Duhule Sfânt.

Vino, Duhule prieten.

 

TEXTUL BIBLIC: Luca 4,1-13

În acel timp, Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu 2 timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. 3 Atunci diavolul i-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine.

4 Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul».

5 Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6 şi diavolul i-a spus:

– Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. 7 Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată.

8 Răspunzând, Isus i-a spus:

– Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji».

9 L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, 10 căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească» 11 şi: «Te vor ţine pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră».

12 Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis:

– S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!».

13 Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.

 

  1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde a fost pus la încercare Isus de către diavol? Ce a răspuns Isus în faţa ispitei de a transforma piatra în pâine? Dacă Isus îl adora pe diavol ce ar fi primit? La ce propunere răspunde Isus: „Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!”? Ce face diavolul când nu găseşte modalitate de a-l pune la încercare?

Câteva piste pentru a înţelege textul

După ce am celebrat miercuri începutul Postului Mare, liturgia ni-l prezintă astăzi pe Isus condus de Duhul şi învingând ispitirile diavolului.

Textul deschide şi încheie menţionând „ispitirea” (v. 2.13) dând astfel denumire secţiunii. Are o introducere (v. 1-2), apoi cele trei victorii ale lui Isus asupra ispitirilor diavolului (v. 3-12) şi în sfârşit concluzia (v. 13).

În introducere se evidenţiază prezenţa Duhului (deja a „umplut” primele capitole din evanghelie 1,15.35.67.80; 2,25, etc.), care nu numai că îl umple pe Isus (vezi 3,22), ci chiar îl conduce în timp ce merge prin pustiu. Duhul îl conduce la pustiu şi în pustiu.

Ispitirile diavolului încep în aceeaşi manieră: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu” (v. 3 şi v. 9). Isus la botez a ascultat glasul Tatălui care îi spunea: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată bucuria” (3,22) şi acum este ispitit în identitatea sa. Este ca şi cum ispititorul i-ar spune: este adevărat că eşti Fiul lui Dumnezeu? Atunci, de ce treci prin necesităţi, de ce nu ai tot controlul şi puterea…?

Ispitirile încep în pustiu şi culmină în Ierusalim, urmând şi itinerarul lui Isus care se îndreaptă spre Ierusalim (9,51) şi acolo va avea loc plecarea lui din această lume (9,31). Asta ne face să citim victoria asupra ispitirilor în lumina Paştelui, care se va realiza în Ierusalim, şi pe care textul îl indică atunci când spune că diavolul s-a îndepărtat „pentru un anumit timp (v. 13).

Prima ispitire face referinţă la necesităţile vitale: „i-a fost foame” (v. 3-4). Diavolul îi spune: „spune acestei pietre să devină pâine”. Vrea ca Isus să pună identitatea şi demnitatea sa de Fiu în slujba sa de vreme ce Dumnezeu l-a părăsit în pustiu şi a simţit necesitatea şi foamea.

A doua este ispita puterii şi gloriei pe care diavolul presupune că le are, cu condiţia de a-l adora. Încă o dată Domnul îl învinge pe ispititor bazându-se pe Scriptură.

Ultima victorie este asupra ispitei de „a-l folosi pe Dumnezeu”, de „a manipula încrederea”. Ispititorul prezintă cu viclenie un text din Scriptură pentru ca în definitiv Isus „să-l ispitească” pe Dumnezeu. Ca şi cum ar spune: „dacă este Tatăl tău, cu siguranţă nu va permite dăunarea ta chiar dacă faci asta sau aia…”. Isus nu se lasă manipulat nici nu intră în jocul ispititorului. Pur şi simplu recunoaşte autentica relaţie filială cu Tatăl său care nu poate să fie ispitit.

Ispitirile lui Isus întăresc încrederea noastră ştiind că Acela care ne iubeşte a fost ispitit ca şi noi. Victoria sa asupra lor ne întăreşte de asemenea ştiind că El ne ajută pentru ca „să nu cădem în ispită” (Lc 11,4).

 

  1. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Evanghelia ne invită să înfruntăm ispita pe care uneori o trecem pe deasupra. În zilele noastre se pare că nu există limită între ceea ce este bun şi ceea ce este rod al răului, trăim o epocă permisivă care preamăreşte lucrurile care nu sunt corect făcând să rămână binele ca lucrare a celor mai puţin competenţi. Să-l imităm pe Isus care a asumat fiecare dintre aceste ispite cu forţa rugăciunii şi fidelitatea faţă de Cuvânt.

Benedict al XVI-lea face un comentariu în privinţa acestei teme:

„Ispititorul este viclean: nu împinge direct spre rău, ci spre un bine fals, făcând să se creadă că adevăratele realităţi sunt puterea şi ceea ce satisface nevoile primare. În acest mod, Dumnezeu devine secundar, se reduce la un mijloc, în definitiv devine ireal, nu mai contează, dispare. În ultimă analiză, în ispitiri este în joc credinţa, pentru că este în joc Dumnezeu. În momentele decisive ale vieţii, dar, dacă ne uităm bine, şi în fiecare moment, suntem în faţa unei bifurcaţii: vrem să urmăm eu-l sau pe Dumnezeu? Interesul individual sau adevăratul Bine, ceea ce este realmente bine?

Aşa cum ne învaţă Părinţii Bisericii, ispitirile fac parte din «coborârea» lui Isus în condiţia noastră umană, în abisul păcatului şi al consecinţelor sale. O «coborâre» pe care Isus a parcurs-o până la sfârşit, până la moartea pe cruce şi până la iadul extremei îndepărtări de Dumnezeu. În acest mod, El este mâna pe care Dumnezeu a întins-o omului, oii rătăcite, pentru a o readuce la viaţă. Aşa cum învaţă sfântul Augustin, Isus a luat de la noi ispitele, pentru a ne dărui victoria sa. Aşadar să nu ne fie frică de a înfrunta şi noi lupta împotriva duhului răului: important este ca s-o facem cu El, cu Cristos, Învingătorul. Şi pentru a fi cu El să ne adresăm Mamei, Maria”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Suntem atenţi să recunoaştem ispitele? Am avut ispite de putere sau mândrie? Cum le înfrunt? Vreodată i-am spus cu supărare lui Isus: dacă eşti Dumnezeu, fă asta? Cu ce ispită este mai greu să lupt?

 

  1. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Condu-mă, Doamne, lumina mea,

în întunericul care mă înconjoară,

condu-mă înainte!

Noaptea este întunecată şi sunt departe de casă:

Condu-mă tu! Condu Tu paşii mei!

Nu-ţi cer să văd clar orizontul îndepărtat:

îmi este suficient să înaintez un pic…

Nu întotdeauna am fost aşa, nu întotdeauna ţi-am cerut ca să mă conduci Tu.

Îmi plăcea să aleg eu însumi şi să organizez viaţa mea…

însă acum, condu-mă Tu!

Îmi plăceau luminile orbitoare

şi, dispreţuind orice teamă,

orgoliul conducea voinţa mea:

Doamne, nu-ţi aminti de anii trecuţi…

Mult timp răbdarea ta m-a aşteptat:

fără îndoială, Tu mă vei conduce prin pustiuri şi mlaştini,

prin munţi şi torente,

până când noaptea va da loc răsăritului

şi îmi vor zâmbi zorile feţei lui Dumnezeu:

Faţa ta, Doamne!

 

  1. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Duhul tău, Doamne, să mă însoţească în încercare.

 

  1. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În fiecare seară din această săptămână voi revizui ispitele pe care le-am avut, în care am căzut şi pe care am reuşit să le evit. Îi mulţumesc Domnului pentru harul de a şti să îndur aceste situaţii care mă neliniştesc.

„Consider sigur că cu cât cresc asalturile diavolului

cu atât Dumnezeu este mai aproape de suflet”.

Părintele Pius de Pietrelcina

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.