Categorii

Duminica I din Advent, Ciclul C

Duminica-I-Advent-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Sunt aici, Doamne,

aşezat la porta temerii mele,

odihnit după munca dură,

cu intenţia de a simţi adierea ta,

înseninat în trupul şi în spiritul meu,

comemorând multele plecări şi întoarceri…

Eu voi primi Cuvântul tău,

ca pe un cuvânt făcător de viaţă,

chiar dacă alţii râd de el

şi de promisiunile tale.

Sunt aici, Doamne…

Nu trece mai departe fără să te opreşti.

1. TEXTUL BIBLIC: Luca 21,25-28.34-36

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28 Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!

34 Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”.

2. LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce tip de semne vor exista? Cum va veni Fiul Omului? Ce trebuie să facă discipolii când încep să se întâmple aceste lucruri? De ce anume trebuie să aibă grijă? Cum trebuie să fie pregătiţi?

Câteva piste pentru a înţelege textul (Pr. Antonino Cepeda Salazar)

În Biserica noastră catolică începem un nou ciclu liturgic care se numeşte Advent. În timpul acestei perioade ne vom pregăti spiritual pentru a celebra Naşterea Domnului şi actualizăm aşteptarea lui Mesia. În această pregătire a noastră ne vor însoţi profeţii Ieremia, Baruh, Sofonia şi Miheea, care vestesc un timp de restaurarea a întregului neam omenesc, Ioan Botezătorul şi, mai ales Mama lui Isus. Adventul este un timp favorabil pentru a reînsufleţi speranţa noastră, datorită bucuriei Domnului care vine să ne viziteze.

În Luca se vesteşte venirea Fiului Omului (v. 25-28) şi sunt îndemnaţi discipolii să fie pregătiţi (v. 34-36). Isus este la sfârşitul activităţii sale publice atunci când rosteşte aceste cuvinte. Ele fac parte din discursul escatologic (Lc 21,5-38), adică despre sfârşitul timpurilor. Isus vorbeşte din nou în limbaj apocaliptic. Semnele menţionate afectează toată creaţia (cer, soare, lună, stele, pământ, mare). Întregul univers să tulbură. Se înţelege că oamenilor le este frică şi sunt neliniştiţi în faţa unui asemenea spectacol.

Domnul invită: „întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul”, adică să nu ne lăsăm cuprinşi de o atitudine pesimistă, ci să avem o credinţă constantă că Împărăţia lui Dumnezeu vine în lume şi poate să transforme situaţiile de păcat, durere şi moarte în prezenţa bucuroasă şi glorioasă a Evangheliei.

Se cere însufleţirea speranţei în mijlocul încercării. Venirea Fiului Omului este o veste bună, pentru că El aduce libertatea. Şi chiar dacă nu se ştie când, important este să fim pregătiţi pentru venirea sa. Pentru aceasta, trebuie să trăim în veghere: să veghem şi să ne rugăm.

Când Luca scrie evanghelia sa prin anul 80-90 d.C., deja avusese loc distrugerea templului şi a cetăţii Ierusalimului (anul 70 d.C.); pentru aceasta consideră că sfârşitul nu va veni în curând (Lc 21,9). Creştinii însufleţiţi de Duhul Sfânt trebuie să dea mărturie despre Isus în mijlocul lumii. Este timpul Bisericii.

3. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Este posibil ca, văzând atâtea realităţi violente în lume, noi să vrem să facem „urechile surde” sau să spunem „este ceva ce nu ne priveşte”. Ori, de asemenea, să asumăm atitudini destul de pesimiste cu ideea că nu au viitor. Ei bine, Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre acest timp rău, despre aceste veşti rele pe care le vedem zilnic şi Domnul ne cere să fim pregătiţi, nu pentru viitor, ci exact pentru ceea ce se întâmplă, ceea ce nu înseamnă că este sfârşitul a toate. În special în aceste momente Dumnezeu ne invită ca să începem să acţionăm conform Cuvântului său şi conform voinţei sale, ca persoane şi societate. Însă trebuie să facem ceva care ne va obţine un viitor mai bun, o lume mai bună: este rugăciunea, să ne rugăm tot timpul…

Despre rugăciune, sfântul Ioan Paul al II-lea le spune tinerilor care îl vizitează:

„Rugăciunea este, de fapt, recunoaşterea limitei noastre şi a dependenţei noastre: venim de la Dumnezeu, suntem ai lui Dumnezeu şi ne întoarcem la Dumnezeu! Deci nu putem decât să ne abandonăm lui, Creatorul şi Domnul nostru, cu încredere deplină şi totală. Unii afirmă şi încearcă să demonstreze că universul este veşnic şi că toată ordinea pe care o vedem în univers, inclusiv omul cu inteligenţa şi libertatea sa, este numai lucrare a întâmplării. Studiile ştiinţifice şi experienţa adeverită de atâtea persoane oneste spun însă că aceste idei, deşi sunt afirmate şi eventual învăţate, nu sunt demonstrate şi lasă mereu rătăciţi şi neliniştiţi pe cei care le susţin, pentru că înţeleg foarte bine că un obiect în mişcare trebuie să aibă stimulentul din exterior! Înţeleg foarte bine că întâmplarea nu poate să producă ordinea perfectă existentă în univers şi în om! Totul este ordonat în mod minunat, de la particulele cele mai infinitezimale care compun atomul la galaxiile care se rotesc în spaţiu! Totul indică un proiect, care cuprinde orice manifestare a naturii, de la materia inertă la gândirea omului! Unde este ordine, este inteligenţă; şi unde este o ordine supremă, este Inteligenţa Supremă, pe care noi o numim «Dumnezeu» şi pe care Isus l-a revelat că este Iubire şi ne-a învăţat să-l numim Tată!

Astfel, reflectând asupra naturii universului şi asupra vieţii noastre însăşi, noi înţelegem şi recunoaştem că suntem creaturi, limitate şi totuşi sublime, care îşi datorează existenţa lor Maiestăţii Infinite a Creatorului!

De aceea, rugăciunea este înainte de toate un act de inteligenţă, un sentiment de umilinţă şi de recunoştinţă, o atitudine de încredere şi de abandonare Celui care ne-a dat viaţa din iubire. Rugăciunea este un dialog misterios dar real cu Dumnezeu, un dialog de destăinuire şi de iubire.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Ce gânduri îmi vin când văd veştile rele din lume? Primesc Cuvântul lui Dumnezeu ca forţă a vieţii mele? Găsesc în rugăciune tăria atunci când sunt descurajat?

4. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Nu pot să cuprind planurile tale nici să reţin prezenţa ta.

Însă nimeni nu-mi oferă mai multă apropiere decât tu.

Numai în ultima singurătate ne întâlnim faţă în faţă.

Însă ce ar fi cu mine fără sacramente,

izvoare zilnice din care beau,

înghiţitură cu înghiţitură,

darul viitorului tău.

5. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţa mea învăţăturile din text?

Doamne, când vorbesc cu tine, vine speranţa şi bucuria.

6. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

Mă rog zilnic pentru situaţiile care mă preocupă şi împărtăşesc cu familia credinţa şi curajul pe care mi le dau hrănirea mea cu Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciune.

Cum vei ajunge să învingi distragerile în rugăciune?

Gândindu-te serios că Dumnezeu te priveşte.

Sfântul Vasile

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.