Categorii

Duminica I-a din Timpul Postului Mare – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino la mine, Duhule Sfinte,

Duhul înţelepciunii:

dă-mi privirea şi auzul interior

pentru ca să nu mă ataşez de lucrurile materiale,

ci să caut mereu realităţile Duhului.

 

Vino la mine, Duhule Sfinte,

Duhul iubirii:

fă ca inima mea

să fie mereu capabilă de mai multă caritate.

 

Vino la mine, Duhule Sfinte,

Duhul adevărului:

dă-mi să ajung la cunoaşterea adevărului

în toată plinătatea sa.

 

Vino la mine, Duhule Sfinte,

apă vie care ţâşneşte spre viaţa veşnică:

dă-mi harul să ajung

să contemplu faţa Tatălui

în viaţa şi în bucuria fără de sfârşit.

Amin.

(Sfântul Augustin)

TEXTUL BIBLIC: Lc 4,1-13

Plin de Duhul Sfânt, Isus s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame.

Atunci diavolul i-a zis:

— Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine.

Însă Isus i-a răspuns:

— Este scris: „Nu numai cu pâine va trăi omul”.

Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi i-a spus:

— Îţi voi da toată puterea şi măreţia lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă tu te vei închina înaintea mea, a ta va fi toată.

Şi, răspunzând, Isus i-a spus:

— Este scris: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji”.

L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus:

— Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci scris este: „Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească şi te vor ţine pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti picioarul de vreo piatră”.

Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis:

— S-a spus: „Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”.

Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

În ce loc se desfăşoară evanghelia pe care o meditezi astăzi? Care sunt personajele care sunt prezente? Cum răspunde Isus la ispitirile diavolului? Care sunt ispitirile pe care i le prezintă lui Isus?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Textul de astăzi este din prima duminică din Postul Mare şi pentru aceasta nu continuă secvenţa pe care o citim. Ne este prezentat episodul cunoscut ca „ispitirile lui Isus”, însă deşi textul vorbeşte despre asta, pentru a fi mai corecţi ar trebui să spunem: „victoria lui Isus asupra ispitirilor”.

Pasajul are o introducere care-l arată pe Isus plin de Duhul Sfânt care-l conduce în pustiu şi acolo este ispitit de către diavol (v. 1-2a). Apoi se relatează victoria lui Isus asupra celor trei ispitiri, cu o schemă similară: diavolul ispiteşte şi Isus învinge răspunzând cu Scriptura (v. 2b-12). În sfârşit, textul se încheie spunând că diavolul s-a îndepărtat de el „pentru un anumit timp” (v. 13).

Evanghelia lui Luca evidenţiind prezenţa şi opera Duhului, îl prezintă pe Isus plin de Duhul Sfânt şi condus de către el în pustiu. Acest a fi plin de Duhul Sfânt reia Botezul lui Isus relatat puţin mai înainte (3,22). Isus este consacrat de Duhul Sfânt, se menţine în deplin acord cu El şi există o solidaritate intrinsecă în a fi şi a acţiona între Duhul Sfânt şi Mesia.

Acest „a duce în pustiu”, „a fi ispitit” şi numărul „patruzeci” evocă trecerea poporului lui Israel prin pustiu, în care este pus la încercare (Dt 8,2 şu) şi cade; însă acolo unde poporul a fost învins, Isus îl învinge pe ispititor şi îi va face pe discipolii săi părtaşi la victoria sa; la sfârşitul evangheliei, în timpul ultimei cine, le va spune: „Voi sunteţi cei care aţi rămas cu mine în încercările mele” (Lc 22,28).

Ispitirile se prezintă în număr de trei ca semn a ceva împlinit şi definitiv: diavolul ispiteşte şi Isus învinge fiecare ispitire şi răspunde cu Scriptura. Prima şi ultima ispitire încep cu interogatoriul diavolului: „dacă eşti Fiul lui Dumnezeu” (v. 3.9)… Isus este Fiul; a confirmat asta Tatăl la botez: „Tu eşti fiul meu” (3,22). Acum diavolul vrea să-l ispitească pe Isus în identitatea sa, în relaţia sa de filiaţie şi încredere totală cu Tatăl.

În a doua ispitire apare tema puterii, adorarea diavolului pentru a primi puterea. Diavolul pretinde ca el să fie considerat ca o putere alternativă.

În a treia ispitire, fiind învins cu Scriptura, şi diavolul o foloseşte citând Psalmul 91,11-12, însă Isus nu se lasă manipulat; nu cunoaşterea sau folosirea Scripturii are valoare, ci punerea în practică a ceea ce spune Scriptura.

La sfârşit Luca spune că diavolul îl părăseşte „pentru un anumit timp”. Acesta va veni pe cruce, unde diavolul crede că învinge, însă va fi învins definitiv prin dăruirea încrezătoare a Fiului.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem acest timp al Postului Mare amintind cuvintele Sfântului nostru Părinte Benedict al XVI-lea:

„Isus contrapune criteriilor umane unicul criteriu autentic: ascultarea, conformitatea cu voinţa lui Dumnezeu, care este fundamentul fiinţei noastre. Şi aceasta este o învăţătură fundamentală pentru noi: dacă purtăm în minte şi în inimă Cuvântul lui Dumnezeu, dacă acesta intră în viaţa noastră, dacă avem încredere în Dumnezeu, putem respinge orice gen de înşelătorie a Ispititorului. În afară de asta, din toată relatarea reiese clar imaginea lui Cristos ca nou Adam, Fiu al lui Dumnezeu umil şi ascultător faţă de Tatăl, spre deosebire de Adam şi Eva, care în grădina Edenului au cedat seducţiilor duhului rău, de a fi nemuritori fără Dumnezeu.

Postul Mare este ca o lungă „retragere”, în timpul căreia trebuie să reintrăm în noi înşine şi să ascultăm glasul lui Dumnezeu, pentru a învinge ispitirile Celui Rău şi a găsi adevărul fiinţei noastre. Un timp, putem spune, de „agonism” spiritual care trebuie trăit împreună cu Isus, nu cu orgoliu şi îngâmfare, ci folosind armele credinţei, adică rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi pocăinţa. În acest mod vom putea ajunge să celebrăm Paştele în adevăr, gata să reînnoim promisiunile de la Botezul nostru”.[1]

Cum înfrunţi zilnic ispitirea? Cum te simţi atunci când învingi? Te-ai simţit descurajat când lucrurile nu ies bine?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Încrederea în Tatăl şi abandonarea în El i-au dat lui Isus forţă pentru a învinge ispitirea; noi şi mai mult trebuie să încredinţăm Tatălui acţiunile noastre pentru ca El să lucreze.

Continuă să acţionezi asupra mea, Doamne,

Remodelându-mă,

Chiar dacă eu opun rezistenţă.

Ce curaj să cred că eu am cheia mea!

Dacă nu ştiu despre mine însumi!

Dacă nimeni, ca Tine,

nu-mi poate spune ce port înlăuntrul meu.

Nici nu poate cineva să facă să mă întorc de pe căile mele

care nu sunt ca ale tale.

Continui să mă concentrez asupra mea, tăindu-mă,

deşi uneori de durere te strig.

Sunt pură slăbiciune –Tu ştii bine asta -,

aşa multă, încât, la intervale

mă dor până şi dezmierdările tale.

Deschide-mi ochii şi mâinile,

mintea, memoria

şi inima – care este locul tainic,

unde nu te las să intri când mă chemi.

Intră, Doamne, fără să chemi, fără permisiune.

Tu ai altă cheie, în afară de a mea,

pe care în prima mea zi, Tu mi-ai dat-o,

şi pe care o folosesc, pueril, pentru a mă încuia.

Fă simt asupra mea „convertirea” ta

şi să se aprindă a mea de focul convertirii Tale,

Care să ardă mereu, până înlăuntrul meu.

Şi să încep să fiu uman,

să fiu uman,

să fiu persoană.

(Pr. Ignacio Iglesias, sj)

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Evanghelia de astăzi ne arată că în definitiv nu forţele umane sunt cele care ne ajută să ieşim victorioşi din ispitiri. Domnul, puterea sa şi iubirea sa sunt cele care ne permit în fiecare zi să fim mai buni. Să-i spunem cu încredere:

„Numai tu, Doamne, mă ajuţi să înving ispitirea”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Acum după ce ai ascultat şi ai meditat evanghelia, după ce l-au auzit pe însuşi Dumnezeu care-ţi vorbeşte, întreabă-te:

M-am gândit ce lucruri vreau să îmbunătăţesc în acest Post Mare care începe? Ce-mi lipseşte pentru a învinge ispitirea? Care vor fi angajamentele mele de Postul Mare?

„Convertire înseamnă a nu căuta folosul personal

— care este ceva efemer —, ci,

abandonând toată siguranţa umană,

a-l urma cu simplitate şi încredere pe Domnul”.

(Papa Benedict al XVI-lea)

[1]  http://www.vatican.va/holy_father/benedict_xvi/angelus/2010/documents/hf_ben-xvi_ang_20100221_sp.html

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.