Categorii

Duminica Floriilor – Anul C – Lectio divina

Duminica-Floriilor-2016-lectio

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Isuse, Fiul lui Dumnezeu,

care mă chemi să te întâlnesc în fiecare zi,

vreau să te primesc în viaţa mea.

Să te primesc pentru a crede în tine şi în cuvântul tău

de iubire şi de viaţă, de speranţă şi de pace.

Să te primesc pentru a te iubi

cu o iubire caldă şi profundă,

venită din adâncul inimii mele.

Să te primesc pentru a te proclama cu hotărâre şi curaj,

ca stăpân şi domn al fiinţei mele şi al vieţii mele.

Să te primesc pentru a transmite cu entuziasm şi bucurie,

cu gesturi şi cuvinte,

mesajul tău de mântuire şi de viaţă veşnică.

TEXTUL BIBLIC: Luca 23,1-49

Şi, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat. Nu găsesc nicio vină în omul acesta. Şi au început să-l acuze, spunând:

– L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru şi interzicându-ne să plătim tribut Cezarului şi spunând că el este Cristos, regele.

3 Atunci Pilat l-a întrebat:

– Tu eşti regele iudeilor?

El, răspunzând, i-a zis:

– Tu o zici.

Iar Pilat a spus arhiereilor şi mulţimii:

– Nu găsesc nicio vină în omul acesta.

Dar ei insistau, spunând:

 Răzvrăteşte poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.

6 Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean, 7 iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalim. Irod l-a batjocorit împreună cu soldaţii săi. 8 Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el şi spera să vadă vreun semn făcut de el. 9 Aşadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu-i răspundea. 10 Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare. 11 Irod împreună cu soldaţii săi, după ce l-au tratat cu dispreţ, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi l-au trimis la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt. Pilat l-a lăsat pe Isus la bunul lor plac. 13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe conducători şi poporul 14 şi le-a spus:

– L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului şi, iată, judecându-l în faţa voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzaţi. 15 De altfel, nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte! 16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera.
17 De sărbătoarea Paştelui era necesar ca el să le elibereze pe cineva. 18 Atunci au început să strige împreună:

– Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Baraba!

19 Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate şi din cauza unei crime. 20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21 dar ei strigau:

– Răstigneşte-l, răstigneşte-l!

22 Pentru a treia oară le-a spus:

 Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera.

23 Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau. 24 Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă şi crimă şi pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.

26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus. 27 Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau. 28 Întorcându-se către ele, Isus le-a spus:

– Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! 29 Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut şi pieptul care n-a alăptat!».

30 Atunci vor începe «să spună munţilor: Cădeţi peste noi! şi colinelor: Acoperiţi-ne!» 31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”

32 Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători ca să fie ucişi. 33 Când au ajuns la locul numit „Craniul”, acolo i-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga.

[34 Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!] Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorţii. 35 Poporul stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de el zicând:

 Pe alţii i-a salvat; să se salveze şi pe sine, dacă este Cristos, alesul lui Dumnezeu.

36 Îl luau în râs şi soldaţii. Ei se apropiau să-i dea oţet 37 şi ziceau:

 Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!

38 Deasupra lui era o inscripţie în greceşte, latineşte şi evreieşte: «Acesta este regele iudeilor».

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta pe Isus, zicându-i:

 Oare, nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine însuţi şi pe noi.

40 Dar celălalt, răspunzând, îl mustra:

– Nu te temi de Dumnezeu, tu care eşti condamnat ca şi el? 41 Pentru noi pedeapsa e meritată, căci primim cele cuvenite pentru faptele noastre; acesta însă nu a făcut nici un rău.

42 Apoi a adăugat:

 43 Isuse, aminteşte-ţi de mine, când vei veni în împărăţia ta.

Isus i-a spus:

– Îţi spun adevărul: astăzi vei fi cu mine în paradis.

44 Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea, 45 căci soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a rupt în două. 46 Isus a strigat cu glas puternic:
 Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul.

Şi spunând aceasta şi-a dat duhul.

47 Sutaşul, văzând cele întâmplate, l-a preamărit pe Dumnezeu zicând:

Într-adevăr, omul acesta a fost drept.

48 Întreaga mulţime care venise la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorcea bătându-şi pieptul. 49 Toţi cunoscuţii lui Isus stăteau la distanţă; la fel şi femeile care îl însoţiseră din Galileea, priveau cele ce se petreceau.

  1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Mario Montes Moraga

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce i-a răspuns Isus lui Pilat? Care sunt motivele pentru care îl acuzau pe Isus în faţa lui Pilat? Cine nu l-a găsit vinovat pe Isus? Ce a spus Isus femeilor? Ce i-a promis Isus tâlharului care i-a cerut să-şi amintească de el când va fi în împărăţia sa? Care a fost fraza pe care a spus-o Isus când a murit?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Sfântul Luca este evanghelistul iubirii şi al milostivirii lui Dumnezeu şi din această optică ne relatează pătimirea lui Cristos. Nu este interesat de a prezenta responsabilităţile, nici în evrei nici în discipoli. Ce sens are a căuta vinovaţi, dacă sângele lui Isus a iertat toate păcatele? Pentru aceasta nu relatează că discipolii au adormit şi au fugit, nu prezintă insultele marelui preot nici batjocurile soldaţilor. Nu pune în faţa noastră un Isus singur şi abandonat pe cruce, ci ni-l prezintă înconjurat de prieteni care împărtăşesc suferinţele sale.

Pătimirea pe care o scrie evanghelistul Luca ni-l prezintă pe Isus iertând şi reconciliind. În această evanghelie Pilat apare mai nevinovat în condamnarea la moarte a lui Isus decât în celelalte evanghelii; soldatul căruia i-a fost rănită urechea când l-au prins pe Isus este vindecat; Isus îndreaptă o privire iubitoare lui Petru, care l-a tăgăduit; pe cruce are cuvinte de iertare pentru tâlharul cel bun, pentru iudeii care îşi bat joc de el, pentru centurion. Inclusiv doi duşmani, Irod şi Pilat, îşi strâng mâna… Iubirea Tatălui se manifestă în îngerul pe care-l trimite la Isus în timpul agoniei sale în Ghetsemani pentru a-l întări. Deşi relatarea pătimirii este cutremurătoare, proba la care este supus Isus este semn al prezenţei lui Dumnezeu şi instrument al iubirii sale şi al iertării sale.

Isus este prezentat ca dreptul persecutat, nevinovatul prin excelenţă. Prin bunătatea sa şi milostivirea sa ajunge să fie izvor de mântuire pentru aceia pe care-i întâlneşte pe drumul crucii. Nevinovăţia sa este subliniată de mai multe ori, de la Pilat până la centurionul roman, trecând prin popor, care în această relatare nu este ostil faţă de Isus, ci dimpotrivă: asistă mut şi în aşteptare la moartea sa şi se întoarce căit şi emoţionat la Ierusalim, bătându-şi pieptul (Lc 23,27.35.48-49).

În realitate duşmanul lui Isus în pătimirea sa este satana, de vreme ce încă de la începutul relatării apare din nou în scenă (vezi Lc 4,13 în ispitiri). Însă Isus, cu fidelitatea sa faţă de Tatăl, care nu dispare nici în moartea sa (Lc 23,46), învinge răul de pe cruce. Sfântul Luca evidenţiază în relatarea sa milostivirea lui Dumnezeu, revelată în persoana Fiului său. Destinatarii acestei milostiviri sunt: Petru în tăgăduirea sa (Lc 22,61), femeile care plâng pentru el (Lc 23,27), cei care-l răstignesc (Lc 22,34) şi răufăcătorul (Lc 22,43). Putem afirma că relatarea pătimirii este un rezumat al întregii vieţi a lui Isus şi al milostivirii sale faţă de cei păcătoşi.

Pe de altă parte, majoritatea cuvintelor lui Isus pe cruce sunt prezentate de sfântul Luca: iertarea celui care face rău, promisiunea paradisului pentru tâlharul cel bun, încrederea supremă a abandonării în mâinile Tatălui (Lc 22,46 citând Ps 31,6). Şi evanghelistul ne orientează asupra atitudinilor care corespund spiritului nostru: lacrimile lui Petru, compasiunea femeilor din Ierusalim, căinţa poporului care se întoarce la Ierusalim bătându-şi pieptul. Toată relatarea pătimirii este marcată de prezenţa Paştelui (vezi Lc 22,1.7; 23,54.56), căruia evanghelistul îi face o nouă interpretare în relatarea instituirii Euharistiei, ca instituire a noului Paşte (vezi Lc 22, 14-23).

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem o nouă Săptămână Sfântă, este important ca în pofida circumstanţelor care ni se prezintă să celebrăm fiecare moment al Pătimirii Domnului descoperind în liturgie elemente care să ne apropie de crucea sa şi să ne ducă la o înviere adevărată care să se demonstreze în viaţa noastră zilnică. Aceasta este o invitaţie pentru noi: să asumăm Paştele ca inspiraţie pentru a îndrepta viaţa pe calea Învăţătorului.

Luăm o parte din omilia sfântului Ioan Paul al II-lea, adresată tinerilor, înainte de ZMT de la Toronto, Canada:

„Voi, dragi tineri, cu participarea voastră atentă şi entuziastă la această solemnă celebrare, arătaţi că nu vă ruşinaţi de Cruce. Voi nu vă temeţi de Crucea lui Cristos. Dimpotrivă, o iubiţi şi o veneraţi, pentru că este semnul Răscumpărătorului mort şi înviat pentru noi. Cine crede în Isus răstignit şi înviat poartă Crucea în triumf, ca dovadă neîndoielnică a faptului că Dumnezeu este iubire. Cu dăruirea totală de sine, cu Crucea întocmai, Mântuitorul nostru a învins definitiv păcatul şi moartea. Pentru aceasta aclamăm bucuroşi: «Mărire şi laudă Ţie, Cristoase, care cu Crucea ta ai răscumpărat lumea!».

Însă credinţa în Cristos nu vine niciodată de la sine. Lectura Pătimirii sale ne pune în faţa lui Cristos, viu în Biserică. Misterul pascal, pe care în zilele din Săptămâna Sfântă îl vom retrăi, este mereu actual. Noi suntem astăzi contemporanii Domnului, ca oamenii din Ierusalim, ca discipolii şi femeile, suntem chemaţi să decidem dacă stăm cu El sau fugim sau rămânem simpli spectatori ai morţii sale.

Dragi tineri, nu pierdeţi gustul vostru de creştini, gustul Evangheliei! Menţineţi-l viu, meditând constant misterul pascal: Crucea să fie şcoala voastră de înţelepciune. Cu nimic altceva să nu vă lăudaţi decât cu această sublimă catedră de adevăr şi de iubire”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Ce simţim pentru Isus? Admiraţie? Durere datorită pătimirii sale? Bucurie pentru mântuirea care ne vine de la El? Recunosc crucea ca locul victoriei? Pot face ca momentele mele dificile să fie încredinţate milostivirii lui Dumnezeu şi să o pot manifesta în jurul meu?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Iubitorule şi Dumnezeiescule Isus răstignit,

care plin de iubire faţă de oameni te-ai oferit în faţa Tatălui veşnic

şi ai murit ca jertfă pentru păcatele lumii!

Primeşte toate fiinţa mea ca ofrandă şi fă din mine ceea ce vrei.

Peste braţele Crucii tale deschid braţele mele

pentru a ierta şi a îmbrăţişa pe toţi duşmanii mei,

cărora le doresc binele şi mântuirea

şi mă angajez să ajut pe cât va fi cu putinţă.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Isuse, aminteşte-ţi de mine, pentru că în crucea mea nu sunt nimic fără tine.

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

Aflu în parohia mea programul celebrărilor din Săptămâna Sfântă şi mă angajez să asist cu evlavie şi credinţă pentru a trăi Paştele lui Isus.

„În cruce a fost Cristos cel care a murit sau a fost moartea cea care a murit în El?

O, ce moarte care a omorât pe moarte!”

Sfântul Augustin de Hipona

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.