Categorii

Duminica a XXXIV-a din Timpul de peste An – Cristos Regele Universului – Ciclul A

Ez 34,11-12.15-17; 1Cor 15,20-26.28; Mt 25,31-46

Cu sărbătoarea de astăzi, Cristos, Regele Universului, anul liturgic, început cu prima duminică din Advent, ia acum sfârşit. Această sărbătoare este oarecum recentă şi a fost instituită de Papa Pius al XI-lea la 11 decembrie 1925, prin enciclica apostolică Quas primas. Titlul de „Cristos, Rege” este un mod de a rezuma întreaga credinţă creştină, un mod de a spune cine este şi ce înseamnă Isus Cristos pentru noi. Cu această sărbătoare suntem îndemnaţi să-l arătăm pe Isus ca unicul rege al nostru, care nu s-a născut într-un palat, ci într-o iesle; nu a fost bogat, ci, dimpotrivă, a fost sărac, iubind sărăcia şi, în special, pe cei săraci.

Atât în prima lectură, cât şi în Evanghelie, avem prezentată imaginea păstorului şi a regelui care conduce şi judecă. Domnia lui Cristos asupra istoriei nu constituie un act de putere, ci este voinţa de mântuire prin iubire. Iar omenirea este chemată să intre în această „împărăţie a lui Dumnezeu”, luând drept criteriu de comportament slujirea şi iubirea, mai ales faţă de „cei mai mici”.

În prima lectură, profetul Ezechiel scoate în evidenţă restaurarea poporului lui Dumnezeu, din iniţiativa Domnului, păstorul şi judecătorul plin de milostivire. Prin imaginea păstorului şi a turmei descrie drama raportului dintre Dumnezeu şi Israel. Avem două aspecte ale iubirii divine: în primul rând, Dumnezeu este cel care are grijă de fiecare izraelit rătăcit, printr-un interes personal şi direct; însă, în al doilea rând, se trece de la planul personal la cel comunitar, poporul lui Dumnezeu fiind simbolizat astfel de turma al cărei păstor este Dumnezeu. Textul din Ezechiel pregăteşte în mod sublim grandioasa scenă din Evanghelia după sfântul Matei, a regelui păstor şi judecător.

Textul evanghelic de astăzi încheie atât discursul escatologic, cât şi întreaga activitate a lui Isus. Sensul Evangheliei de azi impresionează, mai ales, prin faptul că Regele şi Judecătorul universal este prezent în istoria umană în persoana celor mai mici. A celebra sărbătoarea lui Cristos, Rege, ascultând cererea lui de a înfăptui faptele de milostivire, înseamnă a intra în centrul Evangheliei sale, a rechema şi a contempla prezenţa sa în lume, o prezenţă sensibilă şi milostivă faţă de oameni. Iar faptele de milostivire care reies din credinţă şi caritate înfăptuiesc în mod profund împărăţia lui Cristos între oameni chiar şi în zilele noastre. Acest raport fratern de iubire devine esenţial şi decisiv pentru raportul nostru cu Dumnezeu. „Ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut” (Mt 25,40). Acesta este şi mesajul liturgiei de astăzi: întâlnindu-i pe cei nevoiaşi, ne întâlnim în mod direct cu Cristos.

 Se povesteşte că, la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un tânăr ofiţer din armata Statelor Unite ajunsese pe o insulă din Pacificul de Sud, unde era un grup de leproşi. Plimbându-se pe acolo, a văzut o călugăriţă ce îngrijea bolnavii. Când soldatul a văzut picioarele infectate şi rănile supurând, l-au luat ameţelile. S-a uitat la soră cum, cu calm şi profesionalism, curăţa rănile, le ungea şi apoi le bandaja. Uimit de gesturile senine ale călugăriţei, soldatul a exclamat: „Nu aş fi făcut acest lucru pentru nimic în lume!” Nepăsătoare, fără măcar să se întoarcă spre el, i-a răspuns: „Nici eu”. Nici acea călugăriţă nu ar fi atins acele răni, dar pentru că Cristos este prezent în acei oameni respinşi de societate, ea şi-a părăsit casa pentru a se îngriji de cei bolnavi, de Cristos prezent în ei.

Mesajul pe care ni-l transmite această povestioară este învăţătura pe care Cristos ne-o prezintă în Evanghelia din această duminică, ce nu se arată a fi greu aplicată. Oricine poate să dea săracilor o bucată de pâine, un pahar cu apă, un cuvânt de mângâiere, o haină, sau îi poate chiar vizita. Nimeni nu este atât de sărac încât să nu poată să-i dea nimic regelui Cristos. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, „dacă Biserica ar ajunge în punctul în care nu ar mai avea nimic să le dea săracilor, sfântul potir şi alte vase sfinte ar trebui să fie folosite în ajutorarea celor săraci”. Biserica a subliniat dintotdeauna valoarea persoanei umane; la fel a făcut-o şi Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea când a afirmat: „Omul este valoros pentru ceea ce este, şi nu pentru ceea ce are”. Viaţa umană este sacră, deoarece Dumnezeu a voit-o astfel. Nu există viaţă umană care să nu fi fost voită de Dumnezeu. Fiecare dintre noi îi aparţinem lui Dumnezeu, fie că suntem bogaţi, fie că suntem săraci, în fiecare dintre noi Cristos lucrează. Iar această prezenţă lucrătoare trebuie să se oglindească în fiecare dintre noi. Omul nu este chemat să privească doar asupra scopului său, a capacităţilor sale, a dispoziţiilor sale, ci este chemat, mai ales, să-şi îndeplinească misiunea divină. Omul este chemat la o misiune mult mai nobilă, aceea de a-i sluji lui Dumnezeu şi celor care sunt ai lui Dumnezeu.

Din Evanghelie reiese clar cum Isus împlineşte actul final asupra judecăţii noastre. Şi va trebui să dăm cont asupra modului în care am răspuns apelului său la convertire, asupra modului în care ne-am angajat în a realiza toate acele fapte ce ne asigură la judecata de pe urmă prezenţa noastră alături de Cristos, regele şi Judecătorul nostru.

Judecata pe care Cristos o face este asupra comportamentului nostru, referindu-se la felul cum ne-am îndeplinit misiunea sau nu. Atunci, regele le va spune celor de la dreapta sa: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii, căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine” (Mt 25,34-36).

Răsplata celor drepţi este mare. Cristos le promite împărăţia Tatălui său. Dar pentru această moştenire a împărăţiei lui Dumnezeu, Isus ne îndeamnă la opere de caritate, de milă faţă de cei săraci, suferinzi şi bolnavi, în care el este prezent, în care doreşte să fie recunoscut atunci când este flămând, însetat, primit, vestit şi vizitat. „Aşadar cine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri” (Mt 10,32-33). Acest act de recunoştinţă, de binecuvântare, de fericire, Isus îl face la judecata finală în favoarea celor ce au respectat poruncile lui, au fost iubitori şi milostivi faţă de cei săraci. Iar cei care nu l-au recunoscut pe Cristos în fraţii săi mai mici şi l-au respins vor merge în chinul veşnic.

Sfântul apostol Paul, în lectura a doua, luată din Scrisoarea întâi către Corinteni, recurge la o imagine practică pentru a prezenta judecata lui Cristos. Aşa cum printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine şi învierea din morţi (cf. 1Cor 15,21). Contemplarea regalităţii lui Cristos cere de la comunitatea creştină să recunoască şi să se supună unei slujiri filiale faţă de Dumnezeu Tatăl şi să fie disponibilă şi ascultătoare lui Cristos, Regele Universului. Înzestraţi cu valorile evanghelice, trebuie să căutăm acea ordine spirituală, personală şi socială, pe care ne-a prezentat-o Isus Cristos: o ordine diferită de puterile pământeşti. A accepta regalitatea lui Cristos nu înseamnă altceva decât a trăi atitudini de iubire şi de disponibilitate faţă de împărăţia sa şi de a accepta legea slujirii şi iubirii, ca lege fundamentală a vieţii noastre.

Mesajul sărbătorii de astăzi este unul sublim, tocmai de aceea trebuie să conştientizăm responsabilitatea pe care o avem în raport cu ceilalţi, responsabilitate ce ne invită pe toţi să trăim prezentul, asigurându-ne viitorul. Datoria noastră faţă de fiii aceluiaşi Tată ceresc trebuie să constea în manifestarea unei iubiri adevărate, alimentată de iubirea lui Cristos. Cu încredere să-l rugăm pe Regele Cristos, care este prezent în cei săraci, să ne ajute ca în ziua de pe urmă să facem parte din ceata celor aleşi.

Cristi HODEA

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.