Categorii

Duminica a XXXIV-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Cristos Regele Universului – Lectio divina

cristos-rege-anul-cPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Imn:

Cristoase, cap, Rege al păstorilor

Cristoase, cap, rege al păstorilor,

întregul popor, îmbrăcat în sărbătoare,

cântă gloria preotului tău

imnuri sacre.

Cu belşugul de sfântă crismă,

ungerea profundă a Duhului tău Sfânt

l-a înarmat războinic şi l-a numit în Biserică

al poporului conducător.

El a fost păstor şi cale a turmei,

lumină pentru orb, sprijin al săracului,

tată comun, prezenţă grijulie,

totul pentru toţi.

Tu care încoronezi merutele sale,

dă-ne harul de a imita viaţa sa,

iar la sfârşit, supuşi învăţăturii sale,

dă-ne gloria lui.

Amin.[1]

TEXTUL BIBLIC:  Luca 23,35 – 43

Poporul stătea şi privea, iar conducătorii îşi băteau joc de el, spunând:

– Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!

Şi soldaţii îl luau în râs când se apropiau de el, şi-i aduceau oţet:

– Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!

Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor”. Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta, spunând:

– Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!

Dar celălalt, mustrându-l, i-a răspuns:

– Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaşi condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-a făcut nici un rău.

Şi spunea:

– Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta!

Iar el i-a spus:

– Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. William Segura

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Care sunt titluri care îi sunt date lui Isus? Care sunt grupurile care îşi bat joc de Mesia? Ce face cei doi răufăcători? Cum răspunde Învăţătorul în faţa implorării?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Textul este situat pe muntele Calvar. Este ultima oră a lui Isus, mai mult, ultimele sale momente înainte de a încredinţa duhul său în mâinile Tatălui şi de a muri. Un text foarte frumos, care condensează în sine toată teologia milostivirii lui Dumnezeu revelate în viaţa, cuvintele şi faptele lui Isus, pe care Luca a voit să le comunice pe parcursul întregii sale Evanghelii.

Împărţim acest text în şapte părţi, pline de conţinut: 1) poporul şi autorităţile care îşi bat joc de Isus voind ca să se arate ca Mesia; 2) soldaţii cu batjocura lor şi provocarea ca El să se arate ca regele iudeilor; 3) inscripţia de deasupra capului său, care îl proclamă regele iudeilor; 4) insultarea din partea unuia dintre criminali şi urgenţa ca să se arate ca Mesia; 5) mustrarea celuilalt răufăcător adresată celui care-l insulta pe Isus şi conştiinţa sa că ei au făcut ceva vrednic de cruce, în timp ce Isus n-a făcut asta; 6) implorarea unui răufăcător făcută lui Isus; 7) răspunsul impresionant al lui Isus adresat acestuia din urmă.

Dacă observăm cu atenţie, întâlnim două titluri de onoare care apar de două ori fiecare: Cristos al lui Dumnezeu şi regele iudeilor, chiar şi atunci când sunt mai mult de batjocură decât o mărturisire de credinţă. Însă, nu se ascunde ceva credinţă în fiecare blasfemie? Să observăm, de asemenea, insistenţa lui Luca asupra temei mântuirii (salvării), ideea apare de cinci ori şi de două ori în manieră implicită, în cererea răufăcătorului făcută lui Isus şi în răspunsul Lui dat acestuia.

Să ne oprim asupra cererii unuia dintre răufăcători făcută lui Isus. „Aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta!”: este singurul lucru pe care îl cere lui Isus, însă acest lucru este suficient. Fiii lui Zebedeu îi ceruseră lui Isus să se aşeze unul la dreapta sa şi altul la stânga sa (cf. Mc 10,37), însă acest răufăcător îi cere doar să-şi amintească de el, numai o amintire. Acest om, până la urmă, este capabil să discearnă între bine şi rău, între ceea ce este drept şi nedrept, vrednic şi nevrednic. Răutatea nu a vătămat profunzimea inimii sale, răul nu a ocupat această zonă (mereu intactă pentru momentul decisiv al milostivirii lui Dumnezeu) în care Dumnezeu poate să facă fapte minunate, să dea şi să realizeze mântuirea, inclusiv în momentul morţii inevitabile, al condamnării executate, al pedepsei aplicate.

Răspunsul lui Isus este şi mai admirabil, este marea Veste Bună: „Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!”. Pentru un condamnat la moarte exista o ieşire numai dacă se întâlnea cu un rege milostiv. Răufăcătorul l-a descoperit pe acest rege al milostivirii în persoana lui Isus, îi adresează o implorare şi Isus se vede obligat să vorbească, să facă un jurământ solemn („adevăr îţi spun”) acelui om, care păstrează o bună doză de credinţă, cea necesară pentru ca El să acţioneze în favoarea lui. Imediat îi garantează că va fi foarte repede, după moartea inevitabilă, însă „Astăzi!” în sfârşit îi oferă mai mult decât ceea ce l-a implorat: „vei fi cu mine în paradis”.

Există Veşti Bune pentru toţi, de vreme ce Isus nu asigură o amintire, ci o prezenţă, a sa în paradis, adică, a fi în prezenţa lui este cel mai mult ceea ce ni se poate întâmpla şi ceea ce El dăruieşte celui care n-a pierdut simţul dreptăţii şi al adevărului, nici capacitate de a recunoaşte că este păcătos şi că are nevoie de milostivirea lui Dumnezeu.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem meditaţia noastră cu un fragment din discursul Sfântului Părinte Francisc adresat participanţilor la congresul internaţional despre cateheză:

„În acest moment fiecare se poate întreba: cum trăiesc au acest «a fi» cu Isus? Aceasta este o întrebare pe care v-o las: Cum trăiesc eu acest a fi cu Isus, acest a rămâne în Isus? Las eu ca focul său să încălzească inima mea? Dacă în inima mea nu este căldura lui Dumnezeu, a iubirii sale, a duioşiei sale, cum putem noi, sărmani păcătoşi, să încălzim inima celorlalţi? Gândiţi-vă la asta!”.

Acum să ne întrebăm:

Are adevărată importanţă pentru mine să ştiu că Isus este Regele meu şi Mântuitorul meu? Ascult promisiunea „Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis”? Ce provoacă în mine? Care va fi „condiţia” pentru a primi această promisiune?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Recunoaştem că Tu eşti regele vieţilor noastre, pentru aceasta ne unim în această frumoasă rugăciune de încredinţare totală iubirii tale:

Ia, Doamne, şi primeşte

toată libertatea mea, memoria mea,

inteligenţa mea şi toată voinţa mea;

tot ceea ce am şi tot ceea ce posed.

Tu mi-ai dat acestea, ţie, Doamne, ţi le dau înapoi.

Toate sunt ale tale: dispune de ele

după voinţa ta.

Dă-mi Iubirea ta şi Harul tău, căci acestea îmi sunt suficiente.

Amin.

Sfântul Ignaţiu

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Isuse Cristoase Rege al Universului, iubirea ta cuprinde toate, pentru aceasta inima mea tresaltă de bucurie ştiind că:

„Prezenţa ta domneşte în viaţa mea”

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, cum mă schimb în viaţa mea?

Astăzi terminăm un an celebrând Cuvântul şi Euharistia, am recunoscut locul nostru în Împărăţie, motiv al credinţei, iubirii şi speranţei noastre. Duminica următoare vom începe un timp special: Adventul, timp care ne pregăteşte pentru Crăciun.

Ce-i poţi oferi lui Isus care te mântuieşte din iubire? Cum trăieşti această mântuire? În ce situaţii concrete ai simţit că Regele regilor luminează drumul tău? Cum poţi să-i însufleţeşti pe cei din familie şi pe prieteni când ei cred că totul este pierdut?

„Fii Regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite

şi al acelora pe care i-a dezbinat neunirea”.

Papa Pius al IX-lea

[1] http://www.liturgiadelashoras.org/himnoliturgiadelashoras86.htm

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.