Categorii

Duminica a XXXIII-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

„Coboară din ceruri, o, Duhule Sfinte,

Lumină revarsă-ne-n suflet şi minte.

Din mâinile tale atotcreatoare

O ploaie de har peste noi să coboare.

 

Tu eşti mângâierea trimisă în lume,

Eşti focul aprins şi menit să consume

Tot răul. Izvor eşti de apă curată

Ce setea o-nlături şi speli orice pată.

 

Eşti daru-nşeptit ce tot omul l-aşteaptă,

A Tatălui veşnic eşti mâna cea dreaptă

Lăuntrică şoaptă-a gândirilor bune

Şi cel ce pe buze cuvinte ne pune.

 

Din cer ne trimite lumina pe cale

Şi focul puternic al dragostei tale,

Suntem fără forţe, trăim întru frică;

Slăbiţi, ne-ntăreşte, căzuţi, ne ridică”.

 

 

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 25,14-30  

În acel timp, Isus le-a spus această parabolă: 14 Un om având de plecat într-o călătorie lungă, a chemat la el pe servitorii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui. Apoi a plecat. 16 Îndată, cel care a primit cinci talanţi a mers în grabă, i-a valorificat şi a câştigat încă cinci talanţi. 17 La fel şi cel care primise doi talanţi a câştigat cu ei încă doi. 18 Iar cel care a primit un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns în ea talantul stăpânului său.

19 După multă vreme, stăpânul s-a întors şi a cerut cont servitorilor săi. 20 Cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi şi a zis:

– Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată am mai câştigat alţi cinci cu ei.

Stăpânul i-a spus:

– 21 Bine, servitor bun şi credincios! Ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat, mult îţi voi încredinţa de acum; ia parte la bucuria stăpânului tău!

22 A venit şi cel cu doi talanţi şi a spus:

– Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi, iată am mai câştigat alţi doi cu ei.

23 Stăpânul i-a spus:

– Bine, servitor bun şi credincios, ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat, mult îţi voi încredinţa de acum; intră în bucuria stăpânului tău.

24 Venind, apoi, şi cel care primise un talant, a spus:

– Doamne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi culegi de unde n-ai împrăştiat sămânţa. 25 De teamă, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău!

26 Stăpânul i-a răspuns:

– Slugă rea şi leneşă, ştiai că secer unde nu am semănat şi culeg de unde nu am împrăştiat sămânţa; 27 prin urmare se cuvenea să pui banii mei la bancă şi astfel, la întoarcere, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. 28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. 29 Căci celui care are i se va mai da şi-i va prisosi; dar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua. 30 Iar pe servitorul acesta netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric; acolo va fi plânset şi scrâşnire din dinţi.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde urma să plece omul? Pe cine a chemat pentru a le încredinţa banii lor? Ce a făcut cel care a primit cinci talanţi? Ce a făcut cel care a primit doi talanţi? Ce a răspuns cel care a primit un talant, când stăpânul său i-a cerut cont? Ce a poruncit stăpânul să i se facă acestuia?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Gustavo Sosa

Lectio de astăzi ne concentrează asupra roadelor pe care va trebui să-i oferim Domnului când El se va întoarce. Aceste roade vor manifesta Domnului responsabilitatea noastră în viaţa de credinţă, în faptul de a fi discipoli ai lui Cristos, care se simt responsabili de Împărăţia lui Isus şi care o fac să crească prin faptele şi eforturile lor zilnice. Această Împărăţie este marele cadou (talantul, monedele) pe care Domnul ni l-a dat şi de care noi trebuie să ne simţim responsabili, chiar dacă împrejurimile ne fac să trăim adormiţi, în întuneric.

„Parabola talanţilor”, aşa cum o cunoaştem în mod obişnuit, ne evidenţiază ispita în care putem să cădem, de a ne acomoda şi a nu produce roade cu bunurile pe care Domnul ni le-a încredinţat. Dumnezeu este mereu dispus să ne dea din belşug, în funcţie de capacităţile noastre, însă egoismul şi lenea de fiecare zi ne duc la iresponsabilitatea de a pierde puţinul şi multul pe care l-am primit şi pericolul de a ne pierde pe noi înşine.

Nu putem lăsa să treacă faptul că stăpânul din parabolî este cineva care încredinţează „pentru un timp” bunurile sale servitorilor săi. Şi încrederea este pentru o cantitate limitată, în funcţie de capacitatea de administrare a fiecăruia. Trebuie să evidenţiem că rolul pe care-l asumă servitorii este tot „pentru un timp”, până când stăpânul se va întoarce. Însă reacţia servitorilor este diferită. Cei care primesc cinci sau doi talanţi ştiu că stăpânul lor este exigent şi le va cere cont şi pentru aceasta se comportă în manieră responsabilă, făcând să producă de două ori ceea ce au primit. În schimb, servitorul leneş şi rău vrea să justifice cu frica pe care o are faţă de stăpânul său iresponsabilitatea că a îngropat unicul talant care i-a fost dat.

Este interesant a vedea că stăpânul nu cere cantităţi, ci evaluează şi judecă în funcţie de atitudinea pe care au avut-o servitorii. El se conformează cu ceea ce au făcut să se producă; ceea ce nu acceptă este forma temătoare şi comodă, de autojustificare, pe care servitorul rău a avut-o şi a cărui lipsă de responsabilitate îl exclude de la participarea la bunurile stăpânului său. Dumnezeu nu exclude pe nimeni din Împărăţia sa, noi ne excludem pe noi înşine cu lenea şi iresponsabilitatea noastră.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În diferite ocazii, mulţi dintre noi ne îndoim cu privire la capacităţile şi puterile pe care le avem pentru a face diferite lucruri în viaţă, a interpreta un instrument, a avea aptitudinea de a face lucruri frumoase, sau uneori o mare capacitate pentru a da sfaturi bune. În această Evanghelie, Dumnezeu ne aminteşte importanţa de a recunoaşte aceşti talanţi frumoşi pe care Dumnezeu ni i-a dat, pentru ca prin intermediul lor să putem face ca mult mai mulţi tineri să poată să-l cunoască, să-l slujească şi să-l iubească. Aproape că este o angajare pe care o facem din iubire, folosirea cadourilor pe care El ni le-a dat pentru a le pune în slujba celor care au mai mare nevoie.

Papa Francisc ne invită să reflectăm despre această temă în cuvintele de la audienţa generală pe care le-a spus în Piaţa Sfântul Petru la 24 aprilie 2013.

„Parabola talanţilor ne face să reflectăm asupra raportului dintre modul în care folosim darurile primite de la Dumnezeu şi întoarcerea sa, când ne va întreba cum le-am folosit (cf. Mt 25,14-30). Un creştin care se închide în sine însuşi, care ascunde tot ceea ce Domnul i-a dat este un creştin… nu este un creştin! Este un creştin care nu-i mulţumeşte lui Dumnezeu pentru tot ceea ce i-a dăruit! Asta ne spune că aşteptarea întoarcerii Domnului este timpul acţiunii – noi suntem în timpul acţiunii –, timpul în care să facem să rodească darurile lui Dumnezeu nu pentru noi înşine, ci pentru El, pentru Biserică, pentru ceilalţi, timpul în care să căutăm mereu să facem să crească binele în lume. Şi îndeosebi în acest timp de criză, astăzi, este important să nu ne închidem în noi înşine, îngropând propriul talant, propriile bogăţii spirituale, intelectuale, materiale, tot ceea ce Domnul ne-a dat, ci să ne deschidem, să fim solidari, să fim atenţi faţă de celălalt. V-aţi gândit cum puteţi să-i puneţi în slujba celorlalţi? Nu îngropaţi talanţii! Pariaţi pe idealuri mari, acele idealuri care lărgesc inima, acele idealuri de slujire care vor face rodnici talanţii voştri. Viaţa nu ne este dată pentru ca s-o păstrăm cu gelozie pentru noi înşine, ci ne este dată pentru ca s-o dăruim. Dragi tineri, să aveţi un suflet mare! Nu vă fie frică să visaţi lucruri mari!”. 

Acum să ne întrebăm:

Recunosc cu claritate talanţii pe care Dumnezeu mi i-a dat? Am ajutat alte persoane cu puterile pe care le am? Vreodată am fost egoist cu capacităţile mele? Mi-a fost frică să folosesc darurile pe care Dumnezeu mi le-a dăruit? Am înmulţit aceste daruri?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Prietene Isus:

Dă-ne ajutorul tău pentru ca

să ne dăruim cu fidelitate slujirii tale,

pentru că numai în împlinirea voinţei tale

vom putea dobândi fericirea adevărată.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, Tu eşti izvorul tuturor talentelor mele. Mă încredinţez ţie.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine? 

Într-un moment de rugăciune voi cere Duhului Sfânt să mă facă să cunosc darurile pe care Domnul mi le-a dăruit şi, odată ce le-am descoperit, voi căuta oportunitatea pentru a le pune în slujba cuiva care are nevoie.

Nimeni să nu spună: Am numai un talant, nu pot să ofer nimic. Chiar şi numai cu un talant poţi să faci lucruri mari şi de mare merit.

Sfânta Tereza de Lisieux

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.