Categorii

Duminica a XXXII-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

 

Litanie la Duhul Sfânt

 

Duhule Sfânt care purcezi

de la Tatăl şi de la Fiul, te lăudăm şi te binecuvântăm.

Duh al Domnului, Dumnezeul lui Israel.

Duh care ai toată puterea.

Duhule, izvorul oricărui bine.

Duh care înfrumuseţezi cerurile.

Duh al înţelepciunii şi înţelegerii.

Duh al sfatului.

Duh al tăriei.

Duh al ştiinţei.

Duh al evlaviei.

Duh al temerii de Domnul.

 

(Fragment)[1]

 

TEXTUL BIBLIC:  Luca 20,27-38

Întrebarea despre înviere

(Mt 22,23-33; Mc 12,18-27)

Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:

– Învăţătorule, Moise a scris: dacă cineva are un frate însurat care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său. Erau deci şapte fraţi. Primul, însurându-se, a murit fără copii. Cel de-al doilea şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. În cele din urmă, a murit şi femeia. Aşadar, la înviere, cui îi va fi femeia soţie? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie.

Isus le-a răspuns:

– Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; însă cei consideraţi vrednici de lumea cealaltă şi de învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morţii învie, o arată şi Moise în textul despre rug, când îl numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Însă Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. William Segura

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce credinţă au şi cine sunt cei care-l interoghează pe Isus? La ce se referă Isus cu expresia „lumea cealaltă”? Cum se relaţionează cu învierea? Cine sunt fiii lui Dumnezeu?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

După ce s-a terminat secţiunea urcării la Ierusalim, textul nostru se încadrează în activitatea lui Isus în această cetate. Capitolul 20 din Evanghelia lui Luca se caracterizează prin „controversa” cu diferite grupuri, cum sunt marii preoţi, cărturarii, bătrânii şi saduceii. Despre aceste grupuri se spune în Lc 19,48 că încercau un  mod să-l ucidă.

Textul se poate împărţi în patru părţi: 1) descrierea saduceilor şi a învăţăturii lor; 2) normele date de Moise; 3) cazul şi întrebarea adresată lui Isus din partea saduceilor legată de învierea morţilor (pe care ei în sine o neagă); 4) şi răspunsul lui Isus cu afirmaţia centrală că Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.

Isus învăţa în toate zilele în templul din Ierusalim, anunţa Vestea Bună şi toată lumea îl asculta, sorbind cuvintele sale. Cu toate acestea, autorităţile se apropie de El pentru a-i pune întrebări care să-l compromită şi astfel să aibă motiv pentru a-l ucide. În această duminică ascultăm argumentele saduceilor, care afirmă că nu există înviere, şi îl întreabă despre această temă. Ei vor să cunoască învăţătura lui Isus în această privinţă. Punctul său de plecare pentru a argumenta este un cuvânt scris în Legea lui Moise (cf. Dt 25,5) şi cazul straniu al unei femei căreia i-au murit toţi soţii (şapte, fraţi între ei).

Ne interesează răspunsul lui Isus. El afirmă învierea în diferite maniere. 1) Este o judecată divină, de vreme ce numai Dumnezeu va judeca cine merită să se bucure de viaţa viitoare şi de înviere. 2) În această nouă stare de viaţă relaţiile nu vor mai fi de cuplu ci de fraternitate. 3) Căsătoria este o realitate temporală care se limitează la existenţa pământească şi care în mod necesar se va termina cu moartea. 4) Bărbaţii şi femeile, dincolo de moarte, se vor transforma, graţie învierii, în fii ai lui Dumnezeu. 5) Moise însuşi transmitea deja certitudinea că morţii învie. 6) Domnul i s-a revelat lui Moise ca Dumnezeul Patriarhilor şi, pentru El, toţi aceştia sunt vii. 7) Nu este Dumnezeul morţilor, ci al celor vii.

Liturgia conduce spre sfârşitul anului liturgic, care va culmina cu solemnitatea lui Isus Cristos Regele universului, în care îl vom contempla răstignit, părăsit de toţi, dăruindu-şi viaţa în mâinile Tatălui. Isus se află în cetatea sfântă a Ierusalimului şi ştie bine că toţi profeţii mor în ea. Acum moartea este aproape, îl încercuieşte, controversele îl vor conduce la executarea unei decizii luate deja: să fie ucis. În mijlocul acestei realităţi cuvintele sale au gustul veşniciei, al vieţii înviate, al abandonării în mâinile celui care decide cine este vrednic să moştenească Împărăţia cerurilor, Tatăl.

Ne sunt comunicate Veşti Bune din partea lui Dumnezeu în cuvintele lui Isus. Viaţa, oricât de lipsită de sens poate să pară, aşa cum ilustrează cazul extrem al femeii, prezentat de către saducei, nu se termină cu mormântul, ea se prelungeşte în veşnicia Dumnezeului celor vii. Mai mult, Veştile Bune afirmă că toţi ne vom transforma în fii ai lui Dumnezeu, fii ai vieţii, fii cărora Isus, în timpul întregii sale vieţi şi activităţi, s-a revelat ca Dumnezeul milostiv, care a venit să caute tocmai ceea ce era pierdut pentru a-i da viaţă.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem meditaţia noastră cu cuvintele Papei Francisc la întâlnirea de bun-venit în Brazilia pentru Ziua Mondială a Tineretului:

„Cristos le oferă spaţiu, ştiind că nu poate exista energie mai puternică decât aceea care izbucneşte din inima tinerilor atunci când sunt cuceriţi de experienţa prieteniei cu El. Cristos are încredere în tineri şi le încredinţează lor viitorul misiunii sale însăşi: «Mergeţi, faceţi discipoli»; mergeţi dincolo de graniţele a ceea ce este omeneşte posibil şi generaţi o lume de fraţi. Dar şi tinerii au încredere în Cristos: lor nu le este frică să rişte cu El unica viaţă pe care o au, pentru că ştiu că nu rămân dezamăgiţi”.

Acum să ne întrebăm:

Pentru tine, ce înseamnă a trăi? Ce te învaţă cuvântul înviere? Ce te inspiră fraza: „Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnul care îmi vorbeşte în text?

Să-i aducem mulţumiri Dumnezeului vieţii pentru tot ceea ce ne dăruieşte în ea.

Aminteşte-ţi, Isuse, Cuvântul vieţii,

care atât de mult m-ai iubit, care ai murit pentru mine!

Şi eu vreau să te iubesc le nebunie,

şi eu vreau să trăiesc şi să mor pentru tine.

Aminteşte-ţi, Doamne,

că voinţa ta este fericirea mea

şi unica mea odihnă.

Fără teamă în braţele tale adorm şi mă abandonez,

Mântuitor dumnezeiesc.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Tată veşnic, ştiind că mereu eşti cu mine, inima mea tresaltă de bucurie şi mă umple de speranţă:

„Vreau, Doamne, ca să-mi dai viaţă”

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, cum mă schimb în viaţă?

În aceste timpuri aşa de contradictorii, ar părea că este foarte dificil de a trăi şi că trebuie luate alte căi care conduc la moarte.

Cum pot să arăt că sunt fiu al Dumnezeului celui viu? Cum duc acest dar altora? Cum pot să ajut pe cineva care crede în sinucidere sau în avort ca opţiune?

„Dacă vom îndrăzni să credem în viaţa veşnică, să trăim pentru viaţa veşnică,

vom vedea că viaţa devine mai bogată, mai mare, liberă şi dilatată”.

Benedict al XVI-lea

[1] http://www.corazones.org/oraciones/oraciones_espiritu_santo/a_oracion_espiritu_santo.htm

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.