Categorii

Duminica a XXXI-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Lectio divina

duminica-xxxi-tpa-cPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Litanie la Duhul Sfânt

Duhule Sfânt care purcezi

de la Tatăl şi de la Fiul, te lăudăm şi te binecuvântăm.

Duh al Domnului, Dumnezeul lui Israel.

Duh care ai toată puterea.

Duhule, izvorul oricărui bine.

Duh care înfrumuseţezi cerurile.

Duh al înţelepciunii şi înţelegerii.

Duh al sfatului.

Duh al tăriei.

Duh al ştiinţei.

Duh al evlaviei.

Duh al temerii de Domnul.

 

(Fragment)[1]

TEXTUL BIBLIC:  Luca 19,1-10

Isus şi Zaheu

Isus a intrat şi a traversat Ierihonul. Şi iată, un bărbat numit Zaheu, care era şeful vameşilor şi era bogat, căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, întrucât era mic de statură. Atunci a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci avea să treacă pe acolo. Când a ajuns în acel loc, Isus şi-a ridicat ochii şi i-a spus:

– Zaheu, coboară repede pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.

El a coborât îndată şi l-a primit cu bucurie. Toţi cei care au văzut murmurau spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”. Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului:

– Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.

Isus i-a spus:

– Astăzi s-a făcut mântuirea acestei case, întrucât şi el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. William Segura

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Care au fost atitudinile lui Zaheu înainte şi după ce a vorbit cu Isus? Ce vrea să facă Isus cu Zaheu? Pentru ce? De ce murmurau persoanele din mulţime?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Textul nostru se situează aproape la sfârşitul secţiunii numite „Urcarea la Ierusalim”. În Luca 18 s-a prezentat tema rugăciunii, primirea împărăţiei lui Dumnezeu, bogăţiile, a treia anunţare a pătimirii şi orbul din Ierihon. Luca 19 evidenţiază folosirea bună a bunurilor primite de la Domnul.

Textul se poate împărţi în cinci părţi: 1) situarea geografică, descrierea detaliată a lui Zaheu (v. 1-4), 2) Isus îl priveşte şi-l identifică pe Zaheu şi se autoinvită în casa sa (v. 5-6), 3) Reacţia şi criticile mulţimii faţă de Isus (v. 7), 4) Reacţia lui Zaheu în faţa persoanei lui Isus (v. 8), 5) Vestea cea bună ca răspuns al lui Isus la acţiunile lui Zaheu.

Isus străbate cetatea palmierilor, Ierihon, unde cu uşurinţă se poate pierde ţinta drumului întreprins; clima caldă şi apele termale seduceau pe unii să rămână acolo. Isus se deplasează şi cu El şi istoria mântuirii, Zaheu este descendent al lui Abraham şi chemat să dobândească mântuirea pe care Dumnezeu o oferă.

Privirea lui Isus se îndreaptă în toate direcţiile: spre înainte (Ierusalim), spre înapoi (istoria mântuirii de la Abraham), în sus (sicomorul), în jos (săracii şi păcătoşii) şi spre veşnicie (mântuirea). Există dorinţa de „a vedea” a lui Zaheu şi efortul său până la împlinirea acestei dorinţe; de asemenea situaţia săracilor şi victimelor activităţii rele a lui Zaheu, care acum va fi corectată în favoarea acelora. Actualitatea mântuirii într-un cuvânt cheie pentru a înţelege teologia lui Luca „astăzi” (vezi Lc 2,21; 4, 21; 5,26; 23,43).

Zaheu este un om bogat, neliniştit, funcţionar al imperiului roman. El depăşeşte limitările care-l înconjoară: statura sa mică, obstacolul mulţimii, dificultatea de a se urca într-un sicomor, condiţia sa socială de păcătos, şef al vameşilor, detaşarea de bunuri (cele adunate în mod nedrept), curajul de a da jumătate din bunurile sale celor săraci (inclusiv cele dobândite în mod corect), a recunoaşte că a fost un hoţ şi a fi dispus să împlinească ceea ce stabilea legea (a da înapoi împătrit celui de la care a furat).

Mulţimea se îngrămădeşte în jurul lui Isus, îl vede ca pe un Învăţător; nu-l urmează, nu-l admiră; nu-l caută, El trece pe acolo; nu-l ascultă, îl critică şi îl judecă; practic nu are experienţa întâlnirii cu El. Săracii primesc jumătate din bunurile lui Zaheu, sunt destinatari ai evangheliei milostivirii, prieteni ai lui Isus, moştenitori ai împărăţiei.

Păcătoşii primesc vestea cea bună a lui Dumnezeu, sunt primiţi de Isus, acum ştiu că El este cu ei, este găzduit în casele lor, a venit ca să-i caute (sunt obiectul misiunii sale) şi ca să le ofere mântuirea. Şi bogaţii primesc vestea cea bună, însă dacă se convertesc de la acţiunile nedrepte (să dea înapoi ceea ce au furat), sunt primiţi în împărăţia lui Dumnezeu; pot să fie martori ai lui Isus şi ai milostivirii sale împărţind cu săracii bunurile şi bogăţiilor lor (cel puţin jumătate) şi să se deschidă la mântuirea pe care El le-o aduce; toată casa lor va beneficia de generozitatea lor şi după aceea a lui Isus şi a Tatălui său milostiv.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem meditaţia noastră cu cuvintele Papei Francisc de la întâlnirea cu jurnaliştii în timpul zborului spre Brazilia pentru Ziua Mondială a Tineretului:

„Această primă călătorie este chiar pentru a-i întâlni pe tineri, dar pentru a-i întâlni nu izolaţi de viaţa lor, eu aş vrea să-i întâlnesc chiar în ţesutul social, în societate. Pentru că atunci când noi îi izolăm pe tineri, facem o nedreptate; le luăm apartenenţa. Tinerii au o apartenenţă, o apartenenţă la o familie, la o patrie, la o cultură, la o credinţă… Au o apartenenţă şi noi nu trebuie să-i izolăm! Dar, mai ales, nu trebuie să-i izolăm din toată societatea! Ei – cu adevărat! – sunt viitorul unui popor: acest lucru este adevărat!”.

Acum să ne întrebăm:

Ce mă împiedică astăzi să fiu prieten al lui Isus? De ce? Isus se autoinvită să rămână în casa ta. Ce-i spui? Ce faci? Ce lucruri trebuie să schimbi pentru a arăta societăţii că Isus trăieşte în casa ta?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Numai o adevărată întâlnire cu Cristos face posibil să existe o schimbare radicală în vieţile noastre, pentru aceasta ca discipoli misionari ai Domnului, ne oferim complet pentru ca toţi să-l cunoască.

Domn iubit,

Ajută-mă să răspândesc parfumul tău oriunde voi merge.

Inundă sufletul meu cu duh şi viaţă.

Intră şi ia în stăpânire toată fiinţa mea până acolo încât toată viaţa mea să fie numai o emanare a vieţii tale.

 

Străluceşte prin intermediul meu şi locuieşte în mine

în aşa manieră încât toate sufletele care intră în contact cu mine

să poată simţi prezenţa ta în sufletul meu.

 

Fă ca să mă privească şi să nu mă vadă pe mine, ci numai pe tine, o, Doamne.

Rămâi cu mine şi atunci voi începe să strălucesc aşa cum străluceşti Tu;

să strălucesc pentru a folosi ca lumină pentru ceilalţi prin intermediul meu.

Lumina, o, Doamne, va iradia în întregime din Tine; nu din mine;

Tu vei fi cel care îi luminează pe ceilalţi prin intermediul meu.

Permite-mi deci să te laud în maniera în care îţi place mai mult,

strălucind pentru cei care mă înconjoară.

Fă să predic fără a predica, nu prin cuvinte ci cu exemplul meu,

prin forţa contagioasă, prin influenţa a ceea ce fac,

prin evidenta plinătate a iubirii pe care o are faţă de tine inima mea. Amin.

(Fericitul John Henry Newman, C.O.)

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

La fel ca Zaheu, cea mai mare dorinţă a mea este:

„Dar eu, în dreptate, voi vedea faţa ta,

când mă voi scula mă voi sătura de chipul tău”

Ps 16

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, cum mă schimb în viaţă?

A avea o casă în care locuieşte Isus şi mântuirea sa implică o schimbare a vieţii.

Cum duc această iubire altora? Ce fac pentru ca familia mea şi prietenii mei să-şi deschidă inima Învăţătorului? Ce fac în faţa murmurării?

„Să arătăm sfinţenia fiind bucuroşi”

Sfântul Ioan Bosco

[1] http://www.corazones.org/oraciones/oraciones_espiritu_santo/a_oracion_espiritu_santo.htm

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.