Categorii

Duminica a XXX-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Lectio divina

duminica-xxx-tpa-c-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duh sfânt şi dumnezeiesc!

Nu vreau să mai trăiesc pentru mine;

doresc să-mi consacru viaţa

pentru a-ţi fi pe plac şi pentru a te iubi în întregime.

Te implor să-mi dai darul rugăciunii.

Vino Tu însuţi în inima mea,

ca să mă înveţi să mă rog

urmând inspiraţia ta.

Dă-mi puterea pentru a fi statornic

şi să depăşesc oboseala şi uscăciunea.

Sfântul Alfons Maria de Liguori

(Fragment)[1]

TEXTUL BIBLIC:  Luca 18,9-14

Parabola fariseului şi a vameşului

A mai spus această parabolă unora care se credeau drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii:

«Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş. Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: „Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig”. Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul zicând: „Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!”. Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci cine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat».

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Pentru ce spune Isus această parabolă? Ce diferenţe întâlneşti între atitudinea pe care o asumă fariseul şi vameşul în momentul rugăciunii? Ce se întâmplă celui care se înalţă?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Textul de astăzi continuă cu învăţătura despre rugăciune care a început în evanghelia de duminica trecută cu parabola judecătorului nedrept şi a văduvei. De data aceasta învăţătura este despre necesitatea umilinţei în rugăciune şi răspunsul lui Dumnezeu la această atitudine umilă.

Ca în parabola anterioară, întâlnim şi aici trei părţi, o introducere (v. 9), parabola (v. 10-13) şi aplicaţia (v. 14).

Introducerea arată motivul pentru care Isus învaţă: există unii care se consideră drepţi şi îi dispreţuiesc pe ceilalţi. Totuşi, Isus care nu exclude pe nimeni, foloseşte parabola pentru a confrunta maniera sa de a acţiona. Personajele din parabolă sunt percepute de ascultători ca persoanele cele mai opuse: fariseii erau „cunoscătorii şi împlinitorii Legii”, în timp ce vameşii era consideraţi păcătoşi, şarlatani şi colaboratori cu romanii odioşi.

Rugăciunea fariseului începe bine: aduce mulţumire. Totuşi, deşi acţiunile sale sunt bune, rugăciunea sa este centrată în faptul că el este cel „drept” incomparabil mai bun decât „acest vameş”. „Rugăciunea” sa se transformă în dovadă a vanităţii şi mândriei sale.

În schimb, vameşul se prezintă în extrema opusă: el are conştiinţa sărăciei sale şi că nu are „merite” pentru a se prezenta în faţa lui Dumnezeu, acest lucru exprimându-se prin intermediul gesturilor de căinţă („stând departe”, „nu îndrăznea să-şi ridice ochii” şi „îşi bătea pieptul”), ca şi cum voia să înmoaie o inimă împietrită.

Rugăciunea vameşului este simplă: „Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!”. Cel care se roagă îl recunoaşte pe Dumnezeu, se cunoaşte pe sine însuşi ca „păcătos” şi cere compasiunea, milostivirea şi iertarea care sunt proprii ale lui Dumnezeu.

În aplicaţie se revelează al treilea personaj din parabolă: însuşi Dumnezeu care îndreptăţeşte (justifică) pe cel care se recunoaşte cu umilinţă ca păcătos, cere iertare şi se converteşte. Totuşi, fariseul nu-i cere nimic lui Dumnezeu pentru că el însuşi se crede deja drept prin faptele pe care le face. Ultima frază: „căci cine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”, deschide aplicarea parabolei toţi.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Să începem meditaţia noastră cu cuvintele Sfântului Părinte Francisc din 14 iunie 2013 de la liturghia sa de dimineaţă:

„Fără umilinţă, fără capacitatea de a recunoaşte public propriile păcate şi propria fragilitate umană, nu se poate obţine mântuirea şi nici nu se poate pretinde că-l vestim pe Cristos sau că suntem martorii săi. Acest lucru este valabil şi pentru preoţi: creştinii trebuie să-şi amintească mereu că bogăţia harului, dar al lui Dumnezeu, este o comoară care trebuie păstrată în «vase de lut» pentru ca să fie clară puterea extraordinară a lui Dumnezeu, pe care nimeni nu şi-i poate apropria «pentru propriul curriculum personal»”[2].

Acum să ne întrebăm:

Când mă rog, care este atitudinea mea? Recunosc fragilitatea mea? Mă simt superior celorlalţi?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne, cunoşti slăbiciunea mea.

În fiecare dimineaţă îmi propun să practic umilinţa,

iar seara recunosc că am comis din nou greşeli de orgoliu.

Văzând asta, mă tentează descurajarea,

însă ştiu că descurajarea este tot o formă de orgoliu.

Pentru aceasta, vreau, Dumnezeul meu,

să-mi întemeiez speranţa numai în Tine.

Pentru a dobândi acest har al milostivirii tale infinite,

îţi voi repeta de mai multe ori:

Isuse cu inima blândă şi smerită, fă inima mea asemenea cu inima ta![3]

Sfânta Tereza de Lisieux (Fragment)

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Am nevoie de tine, Doamne:

„Mulţumesc pentru milostivirea ta”

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, cum mă schimb în viaţă?

Evanghelia din această duminică ne invită să ne recunoaştem slabi şi mici în faţa Domnului, însă şi să acţionăm în consecinţă:

În ce momente şi cu care persoane trebuie să fiu mai umil? În munca mea pastorală arăt cu simplitatea mea faţa lui Isus? Cum pot să arăt mulţumirea mea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce îmi dă?

„Isuse Cristoase cu inima blândă şi smerită, fă inima mea asemenea cu inima ta”

Sfânta Tereza de Lisieux

[1] http://www.oracionesyplegarias.com/espiritu-santo/peticiones-al-espiritu-santo-1.htm

[2] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/cotidie/2013/sp/papa-francesco_20130614_humildad-concreta_sp.html

[3] http://www.devocionario.com/jesucristo/oraciones_2.html

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.