Categorii

Duminica a XXX-a din Timpul de peste an – Ciclul B

„Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi, şi suntem plini de bucurie” – Psalmul 125

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Doamne Isuse, deschide ochii mei şi urechile mele la cuvântul tău.

Eu să citesc şi să ascult glasul tău şi să meditez învăţăturile tale.

Trezeşte sufletul meu şi inteligenţa mea pentru ca să pătrundă cuvântul tău în inima mea

şi să-l pot gusta şi înţelege.

Dă-mi o credinţă mare în tine pentru ca să fie cuvintele tale pentru mine

tot atâtea lumini care să mă conducă la tine pe drumul dreptăţii şi al adevărului.

Vorbeşte, Doamne, căci eu te ascult şi doresc să pun în practică învăţătura ta,

deoarece cuvintele tale sunt pentru mine viaţă, bucurie, pace şi fericire.

Vorbeşte-mi, Doamne, tu care eşti Domnul meu şi învăţătorul meu,

şi nu voi asculta de nimeni decât numai de tine.

TEXTUL BIBLIC: Marcu 10,46-52

   În acel timp, ieşind din Ierihon Isus cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum. 47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună:

– Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!

48 Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare:

– Fiul lui David, îndură-te de mine!

49 Oprindu-se, Isus a spus:

– Chemaţi-l!

Şi l-au chemat pe orb spunându-i:

– Curaj, ridică-te, te cheamă!

50 Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. 51 Isus, întrebându-l, i-a zis:

– Ce vrei să fac pentru tine?

Orbul i-a spus:

– Rabbuni, să-mi recapăt vederea.

52 Atunci Isus i-a zis:

– Mergi, credinţa ta te-a mântuit!

Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

   În ce loc au ajuns? Cine era Bartimeu? Ce i-a strigat lui Isus? Ce a făcut Isus? Ce i-a cerut lui Isus orbul? Care este motivul, după Isus, pentru care a fost vindecat?

 

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

   În ultima etapă a călătoriei sale, Isus ajunge la Ierihon, la 25 de kilometri de ţinta sa, Ierusalim. Acolo, când iese, săvârşeşte o vindecare, singura minune pe care Isus o săvârşeşte în Iudeea.

   Textul introduce locul şi personajele (v. 46), Bartimeu când aude că venea Isus, începe să strige şi nu se opreşte în faţa celor care îl ceartă (v. 47 şu); Isus trimite să-l cheme şi îl vindecă (v. 48-52); în sfârşit, Bartimeu îl urmează pe Isus pe cale.

   Relatarea poate să fie citită ca încă o minune de vindecare, totuşi textul are câteva detalii care ne permit să vedem alte dimensiuni.

   Dacă ne imaginăm scenele relatării, în prima scenă îl putem vedea pe Isus care este pe drum împreună cu discipolii săi şi multă lume. La marginea drumului este Bartimeu, aşezat, cerşind.

   Drumul este un simbol universal al vieţii şi a merge reflectă într-un fel faptul de a trăi. Isus şi cei care-l urmează merg pe drum, adică în viaţă. La marginea drumului, la marginea vieţii stă Bartimeu, care nu se mişcă, este aşezat, cerşind; într-un fel putem să-l vedem cerşind viaţă.

   În a doua scenă, când Bartimeu strigă, Isus se opreşte (v. 49), adică asumă într-un fel nemişcarea lui Bartimeu. Şi când Isus îl cheamă, Bartimeu sare în picioare. Adică, în faţa glasului lui Bartimeu Isus se opreşte şi în faţa glasului lui Isus Bartimeu se pune în mişcare.

   Isus îi pune o întrebare al cărei răspuns pare clar: „Ce vrei să fac pentru tine? Rabbuni, să-mi recapăt vederea” (v. 50). Însă în faţa cererii lui Bartimeu, cuvintele lui Isus nu răspund la ceea ce Bartimeu cere, ci îi spune simplu: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit! (v. 52). Isus nu-i spune nimic să-şi recapete vederea, ci evanghelistul spune: „Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale”. Adică, recapătă vederea „pe drum” şi după aceea „îl urmează pe Isus” pe cale.

   Această urmare a lui Isus este, în Marcu, un sinonim al faptului de a fi discipol. De fapt, în primele chemări se arată ucenicia cu urmarea: „Isus i-a spus lui Levi: Urmează-mă! Levi s-a ridicat şi l-a urmat” (2,14; vezi 1,18). Astfel, textul ne spune că aceia care văd sunt cei care-l urmează pe Isus pe drum, adică discipolii săi, şi cei care nu-l urmează, cu toate că au ochii deschişi, sunt ca Bartimeu, orbi.

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune Domnul în text?

   Evanghelia ne invită să recunoaştem prezenţa lui Isus în viaţa noastră. Ştim cine este, l-am ascultat şi totuşi încă nu experimentăm apropierea sa. În creşterea noastră spirituală, simţim dorinţa de a trăi acelaşi lucru ca orbul Bartimeu: un Isus cu putere, care să fie capabil să schimbe realitatea noastră. Pentru aceasta, atitudinea sa are impact asupra noastră: cheamă cu „strigăte” pe Domnul, asta implică faptul că glasul lui Bartimeu trebuie să fie mai puternic decât zgomotul care este în jurul lui Isus şi, în afară de asta, trebuie să fie insistent pentru ca Domnul să răspundă.

   Vă împărtăşim reflecţia pe care Papa Benedict al XVI-lea o face despre orbire şi despre lumina lui Isus: „Păcatul ne face orbi, ne împiedică să ne propunem drept călăuze pentru fraţii noştri şi ne determină să nu ne încredem în ei ca şi conducători pentru noi. Avem nevoie să fim luminaţi şi să repetăm implorarea orbului Bartimeu: «Rabbuni, să-mi recapăt vederea» (Mc 10,51). Fă ca eu să văd păcatul meu care mă împiedică, dar mai ales: Doamne, fă ca eu să văd gloria ta! Ştim asta: rugăciunea noastră este deja ascultată şi noi aducem mulţumire pentru că, aşa cum spune sfântul Paul în Scrisoarea către Efeseni: «Cristos te va lumina» (5,14), iar sfântul Petru adaugă: «El v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată» (1Pt 2,9). Nouă, care nu suntem lumina, Cristos poate de acum să ne spună: «Voi sunteţi lumina lumii» (Mt 5,14), încredinţându-ne grija de a face să strălucească lumina carităţii. Aşa cum scrie sfântul apostol Ioan: „Cine îl iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi nu este motiv de scandal în el” (1In 2,10). A trăi iubirea creştină înseamnă a face să intre lumina lui Dumnezeu în lume şi, în acelaşi timp, a-i indica adevăratul izvor”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Am trăit orbirea păcatului? Sunt la marginea drumului şi vreau ca Isus să mă atragă din nou la El? Am credinţa lui Bartimeu pentru a-i cere cu insistenţă lui Isus să mă vindece?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Sunt aici, Doamne, ca orbul la marginea drumului

– obosit, asudat, prăfuit –

cerşesc din necesitate şi profesie.

Treci pe lângă mine şi nu te văd.

Am ochii închişi la lumină:

Obicei, durere, descurajare…

Peste ei au crescut cruste tari care mă împiedică să văd.

Însă simţind paşii tăi, auzind glasul tău inconfundabil,

toată fiinţa mea tremură ca şi cum un izvor ar ţâşni înlăuntrul meu.

Eu te caut, eu te doresc, eu am nevoie de tine

pentru a străbate drumurile vieţii şi a merge pe drumurile lumii

fără să mă pierd.

Ah, ce întrebare ai pus!

Ce doreşte un orb dacă nu să vadă?

Să văd, Doamne!

Să văd, Doamne, cărările tale.

Să văd, Doamne, drumurile vieţii.

Să văd, Doamne, înainte de toate, faţa ta, ochii tăi, inima ta.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Doamne, îţi cer, fă ca să văd”

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez, în consonanţă cu textul meditat?

În această săptămână voi căuta prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea şi îi voi cere să mă facă să văd realitatea cu ochi noi.

„Toată dauna ne vine din faptul că nu ţinem ochii îndreptaţi spre Tine,

căci dacă n-am privi altceva decât drumul,

imediat am ajunge”

Sfânta Tereza de Avila

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.