Categorii

Duminica a XXVIII-a din Timpul de peste An – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Doamne Isuse, deschide ochii mei şi urechile mele la cuvântul tău.

Eu să citesc şi să ascult glasul tău şi să meditez învăţăturile tale.

Trezeşte sufletul meu şi inteligenţa mea pentru ca să pătrundă cuvântul tău în inima mea

şi să-l pot gusta şi înţelege.

Dă-mi o credinţă mare în tine pentru ca să fie cuvintele tale pentru mine

alte atâtea lumini care să mă conducă la tine pe drumul dreptăţii şi al adevărului.

Vorbeşte, Doamne, căci eu te ascult şi doresc să pun în practică învăţătura ta,

deoarece cuvintele tale sunt pentru mine viaţă, bucurie, pace şi fericire.

Vorbeşte-mi, Doamne, tu care eşti Domnul meu şi învăţătorul meu,

şi nu voi asculta de nimeni decât numai de tine. 

 

TEXTUL BIBLIC: Marcu 10,17-30

În timp ce Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat:

– Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?

18 Isus i-a zis:

– De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»

20 Atunci el i-a zis:

– Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.

21 Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus:

– Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!

22 Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogăţii. 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi:

– Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!

24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis:

– Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

26 Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei:

– Atunci, cine se poate mântui?

27 Privindu-i, Isus le-a spus:

– Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile.

28 Petru a început să-i spună:

– Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!

29 Isus i-a zis:

– Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori, sau mamă sau tată sau copii, sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie 30 şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Care este întrebarea pe care discipolii o adresează lui Isus? Cine este unicul care merită să se numească bun, conform cu ceea ce spune Isus? Numai un lucru îi lipseşte omului bogat. Care este? Care a fost reacţia sa în faţa răspunsului lui Isus? Ce va primi cel care lasă casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau terenuri pentru cauza lui Isus?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

Textul de astăzi este continuare a evangheliei de duminica trecută. Isus continuă cu discipolii drumul său spre Ierusalim şi învaţă prin evenimentele care se succed.

În această evanghelie se disting două părţi. În prima se relatează întâlnirea lui Isus cu omul bogat (v. 17-22) şi în a doua se prezintă învăţătura lui Isus adresată discipolilor săi despre bogăţie (v. 23-30).

Cunoaştem acest text în mod normal cu titlul despre „tânărul bogat”, ţinând cont de textul paralel din Matei 19,20, care vorbeşte în mod explicit despre un tânăr. Atitudinea acestei persoane provoacă simpatie în faţa cititorului: vine alergând, se prosternă în faţa lui Isus, îi spune „Învăţător”, vrea să dobândească viaţa veşnică şi împlineşte poruncile încă din tinereţea sa. Totul pare să deschidă spre un bun epilog şi motivează speranţa.

De la primul dialog există un detaliu important: „Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit” (v. 21). Importanţa acestui „detaliu” se poate vedea pentru că, în afară de textul despre porunca iubirii (12,28 şu), este singura dată când apare verbul „a iubi” în această evanghelie.

Isus recunoaşte buna dispoziţie a acestui tânăr şi îl invită să facă încă un pas: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (v. 21). În afară de porunca de a vinde totul, Isus afirmă cu emfază: „vino şi urmează-mă”. Isus cheamă să-l urmeze pe El, să se transforme în unul dintre prietenii săi intimi, cu care împărtăşeşte totul, cu cei doisprezece. Aceasta este propunerea care devine posibilă după ce se vinde tot şi se rămâne liber pentru urmare.

Epilogul nu este cel sperat, pentru că omul a plecat. Deşi voia să dobândească viaţa veşnică şi a mers să-l asculte pe Isus, îl interesează mai mult bogăţiile sale. Pentru aceasta s-a mâhnit şi a plecat trist (v. 22), de vreme ce bogăţiile fără Acela care este izvorul bucuriei pot da doar tristeţe.

În a doua parte a episodului Isus îi învaţă pe discipolii săi despre dificultatea bogaţilor pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Discipolii se uimesc şi întreabă: „Şi cine se poate mântui?” (v. 26). Răspunsul este radical: „Pentru oameni este imposibil”; mântuirea nu este ceva ce se dobândeşte cu efortul sau capacitatea, nu este rodul virtuţilor noastre nici răsplata pentru jertfele noastre. Dimpotrivă, mântuirea este un cadou pe care Dumnezeu vrea să ni-l ofere, pentru aceasta Isus afirmă: „nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În această duminică, evanghelia ne reiterează chemarea de a lăsa totul şi de a-l urma pe Isus. În unele momente ale drumului nostru cu Dumnezeu putem simţi că împlinim ceea ce este necesar pentru a fi buni, însă în realitate creşterea noastră spirituală s-a oprit. Atunci ne prezentăm în faţa lui Dumnezeu cu întrebarea: Doamne, ce urmează? Şi răspunsul este: mergi, lasă totul… şi dăruieşte în totalitate. Este o mare idee, să ne imaginăm lăsând totul şi să mergem cu Isus, însă unde îl vom urma? În timpul nostru nu se înţelege cu uşurinţă abandonarea siguranţelor şi situarea pentru Evanghelie. Este posibil să fim chemaţi la o misiune concretă cum ar fi să dedicăm un timp special lui Dumnezeu, Bisericii şi să ieşim; însă nu întotdeauna este vorba de a merge cu un rucsac şi luând-o pe un drum nou. Chemarea este de a merge şi în interiorul propriei noastre vieţi, despuindu-ne de lucruri care ne plac şi să-l urmăm pe Isus zilnic trăind în Evanghelie şi dând mărturie ca discipoli prin responsabilităţile noastre zilnice.

Papa Benedict al XVI-lea a vorbit tinerilor despre momentul din viaţă în care se află şi îi invită la urmarea lui Isus:

„În tânărul din Evanghelie, putem vedea o condiţie foarte asemănătoare cu aceea a fiecăruia dintre voi. Şi voi sunteţi bogaţi în calităţi, în energii, în vise, în speranţe: resurse pe care le posedaţi din belşug! Însăşi vârsta voastră constituie o mare bogăţie nu numai pentru voi, ci şi pentru ceilalţi, pentru Biserică şi pentru lume…

«„Ce trebuie să fac?». Perioada vieţii în care sunteţi cufundaţi este timp de descoperire: a darurilor pe care Dumnezeu vi le-a dăruit şi a responsabilităţilor voastre. Este, de asemenea, timp de alegeri fundamentale pentru a construi proiectul vostru de viaţă. Deci este momentul de a vă interoga cu privire la sensul autentic al existenţei şi de a vă întreba: «Sunt eu satisfăcut de viaţa mea? Există ceva ce lipseşte?».

Isus îl invită pe tânărul bogat să meargă mult dincolo de satisfacţia aspiraţiilor sale şi a proiectelor sale personale, îi spune: «Vino şi urmează-mă!». Vocaţia creştină provine dintr-o propunere de iubire a Domnului şi se poate realiza numai graţie unui răspuns de iubire: «Isus îi invită pe discipolii săi la dăruirea totală a vieţii lor, fără calcul şi avantaj uman, cu o încredere fără rezerve în Dumnezeu. Sfinţii primesc această invitaţie exigentă şi pornesc cu docilitate umilă în urmarea lui Cristos răstignit şi înviat”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Ce lucruri trebuie să las pentru Isus? Am simţit bucuria de a fi făcut o jertfă pentru Isus? Isus mă invită să-l urmez; cum să-i răspund? Există ceva imposibil pentru mine, pe care îi cer lui Dumnezeu să-l facă posibil după voinţa sa?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Vreau, Doamne Isuse, să ies din această confuzie în care trăiesc.

Vreau, Doamne Isuse, să te ascult şi să dau răspuns la chemarea ta.

Vreau, Doamne Isuse, să las totul, să devin liber pentru a te urma.

Vreau, Doamne Isuse, să risc drumul meu cu al tău.

Vreau, Doamne Isuse, să las fricile mele, să reînnoiesc credinţa mea în fiecare zi.

Vreau, Doamne Isuse, să mă încred în planul tău pentru că mă iubeşti.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, vreau să trăiesc în bucuria de a face voinţa ta.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, în consonanţă cu textul meditat? 

Fac o listă cu bogăţiile pe care le am, mă rog ca mulţumire pentru ele şi îi cer lui Dumnezeu curajul de a le abandona pe cele care dăunează.

„Aici facem să consiste sfinţenia în a fi mereu bucuroşi”

Sfântul Ioan Bosco

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.