Categorii

Duminica a XXVIII-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

„Duhule Sfânt, eşti sufletul sufletului meu, te ador cu umilinţă.

Luminează-mă, întăreşte-mă, condu-mă, mângâie-mă.

Şi ceea ce corespunde planului veşnic, Dumnezeule Tată, revelează-mi dorinţele tale.

Dă-mi să cunosc ceea ce Iubirea veşnică doreşte în mine.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să realizez.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să sufăr.

Dă-mi să cunosc ceea ce cu modestie tăcută şi în rugăciune trebuie să accept, să port şi să suport.

Da, Duhule Sfânt, dă-mi să cunosc voinţa ta şi voinţa Tatălui.

Căci toată viaţa mea nu vreau să fiu altceva

decât un continuu şi perpetuu Da spus dorinţelor tale şi voinţei veşnicului Dumnezeu Tată”. 

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 22,1-14  

În acel timp, 1 Isus a spus arhiereilor şi bătrânilor poporului această parabolă:

2 Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a pregătit un ospăţ de nuntă pentru fiul său. 3 A trimis pe servitori să-i cheme la nuntă pe cei invitaţi, însă aceştia n-au voit să vină. 4 A trimis apoi pe alţi servitori să le spună invitaţilor:

– Iată, ospăţul meu este gata, taurii şi viţeii îngrăşaţi au fost înjunghiaţi; toate sunt gata: Veniţi la nuntă!

5 Dar ei, fără să le pese de aceasta, s-au dus, care la ogorul său, care la negoţul său; 6 ceilalţi au pus mâna pe servitori, i-au batjocorit şi i-au ucis.

7 Atunci regele s-a aprins de mânie, a trimis armata sa, a nimicit pe ucigaşi şi a dat foc cetăţii lor.

8 Apoi a spus servitorilor săi:

– Ospăţul de nuntă este gata, însă cei invitaţi s-au dovedit nevrednici. 9 Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care îi veţi întâlni!

10 Servitorii s-au dus pe străzi şi i-au adunat pe toţi cei pe care i-au întâlnit, răi şi buni, şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.

11 Când a intrat regele ca să-i vadă pe oaspeţi, a zărit un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă, 12 şi i-a zis:

– Prietene, cum ai intrat aici fără haina de nuntă?

Omul însă nu a scos nici un cuvânt.

13 Atunci regele le-a spus servitorilor:

– Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va plânge şi va scrâşni din dinţi. 14 Desigur, mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.

 

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

La ce au fost trimişi servitorii? Ce li s-a întâmplat trimişilor regelui când i-a trimis pentru a doua oară? Care a fost reacţia regelui când a auzit de maltratarea pe care au îndurat-o trimişii săi? La sfârşit cine a intrat la ospăţ? Câţi sunt chemaţi şi câţi sunt aleşi?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Daniel Kerber

Parabola de astăzi dezvoltă invitaţia la nunta fiului unui rege. De două ori regele trimite servitori ca să invite la nuntă şi de două ori primeşte răspunsuri negative (v. 3-5), regele se înfurie tare şi trimite să-i pedepsească pe cei care l-au dispreţuit pe fiul său (v. 7) şi trimite din nou pe slujitori să invite „pe toţi cei pe care-i întâlniţi” aşa încât să se umple sala ospăţului (v. 8.10). Intrând regele vede pe cineva care nu avea haina de nuntă şi porunceşte să fie dat afară (v. 11-14).

Încă o dată, vorbind cu autorităţile iudaice, Isus le reproşează prin intermediul unei parabole că nu i-au primit pe mesagerii pe care Dumnezeu i-a trimis pentru a-i face să fie părtaşi de împărăţie. Repetarea ideii din parabola anterioare (Mt 21,33-43) indică pe de o parte importanţa temei, nu numai a respingerii mesajului lui Isus din partea iudeilor, ci pentru ca să-şi dea seama de refuzul lor şi să se deschidă la credinţă, şi pe de altă parte manifestă împietrirea inimii poporului care se încăpăţânează să se închidă în faţa mesajului de mântuire.

Împietrirea poporului nu închide porţile bunătăţii regelui, ci le deschide spre alţii, aşa cum comentează Paul în Scrisoarea către Romani: „Prin căderea lor, a venit mântuirea pentru păgâni ca să-i facă pe ei geloşi. Dacă însă căderea lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru păgâni, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor” (Rom 11,11 şu).

Finalul parabolei ne surprinde, regele întâlnind pe unul fără haina de sărbătoare, porunceşte să fie aruncat acolo unde va fi „plâns şi scrâşnire a dinţilor”. Cum putem înţelege această atitudine? Desigur nu puteau să aibă haina de sărbătoare dacă veneau de pe „drumuri” (v. 9).

Exista o tradiţie în care cel care făcea ospăţul se îngrijea de haina de sărbătoare pentru invitaţi, aşa încât atunci când intrau se îmbrăcau de sărbătoare cu haina dăruită. Acest invitat, a ajuns până aici, a intrat însă nu a voit să se îmbrace cu haina pe care i-o dădeau, nu a voit să primească darul hainei de nuntă, necinstindu-l în felul acest pe rege şi nunta fiului său.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Papa Francisc, la liturghia de dimineaţă de vineri 6 septembrie 2013, a amintit şi a reflectat despre parabola nunţii fiului regelui (Mt 22,1-14; Lc 14,16-24).

„Unii – a evocat el – erau atât de ocupaţi cu afacerile vieţii încât nu puteau să meargă la sărbătoarea aceea. Şi Domnul, regele, a spus: mergeţi la intersecţiile drumurilor şi aduceţi-i pe toţi, călătorii, săracii, bolnavii, leproşii şi chiar păcătoşii, aduceţi-i pe toţi. Buni şi răi. Toţi sunt invitaţi la sărbătoare. Şi sărbătoarea a început. Dar apoi regele a văzut pe unul care nu era cu haina de nuntă. Desigur, nouă  ne vine să ne întrebăm: «Părinte, dar cum: au fost luaţi de la intersecţiile drumurilor şi apoi se cere haina de nuntă? Ce înseamnă asta?». Este foarte simplu: Dumnezeu ne cere numai un lucru pentru a intra la sărbătoare, totalitatea”. Papa Francisc a explicat: „Mirele este cel mai important; mirele umple totul…”. 

Această imagine ne face să înţelegem, a continuat Sfântul Părinte, că el este „totul”, este „unic”: este „unicul mire”. Aşadar, dacă prima atitudine a creştinului „este sărbătoarea, a doua atitudine – a precizat el – este a-l recunoaşte ca unic. Şi cel care nu-l recunoaşte nu are haina pentru a merge la sărbătoare, pentru a merge la nuntă”. Dacă Isus ne cere această recunoaştere este pentru că el ca mire „este fidel, mereu fidel. Şi ne cere fidelitatea”. Nu se pot sluji doi stăpâni: „Ori este slujit Domnul – a amintit Papa – ori este slujită lumea”. 

Aşadar, acesta este „a doua atitudine creştină: a-l recunoaşte pe Isus ca totul, centrul, totalitatea”, chiar dacă va exista mereu tentaţia de a refuza această „noutate a evangheliei, acest vin nou”. De aceea este necesar a primi noutatea evangheliei. Şi pentru că „burdufurile vechi nu pot să ţină vinul nou”. Isus este mirele Bisericii, care iubeşte Biserica şi care îşi dă viaţa pentru Biserică. El organizează o mare „sărbătoare de nuntă. Isus ne cere nouă – a conclus episcopul de Roma – bucuria sărbătorii. Bucuria de a fi creştini”. Dar ne cere şi să fim complet ai lui; totuşi dacă menţinem atitudini sau facem lucruri care nu se potrivesc acestui a fi complet ai lui „nu-i nimic: să ne căim, să cerem iertare şi să mergem înainte”, fără a înceta „să cerem harul de a fi bucuroşi”. 

Acum să ne întrebăm:

Este Isus „totalitatea” vieţii mele? Cum trebuie să mă pregătesc pentru a accepta invitaţia la ospăţ? De unde pot să recunosc glasul lui Dumnezeu care ne invită la sărbătoare? Ce haină ne dăruieşte Domnul pentru a asista la ospăţul de nuntă?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Ne inviţi, Doamne, la ospăţul Împărăţiei, insişti o dată şi de mai multe ori,

de câte ori am fost surzi la chemările tale,

de câte ori am dispreţuit cuvintele tale şi pe cei care ni le comunicau.

Aici ne aflăm încă o dată în faţa ta, ascultându-te din nou,

deschide inimile noastre, dă-ne urechi de discipol,

ca să trăim bucuria de a ne şti chemaţi la sărbătoarea ta.

Pregăteşte-ne cu cea mai bună haină,

cu cuvântul tău care ne vindecă şi cu ascultarea sinceră,

cu trupul şi sângele tău care se dăruiesc şi cu iubirea care devine faptă,

cu iertarea ta care ne reface şi cu slujirea faţă de cei mai săraci.

Amin.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Suntem bucuroşi, Doamne, că ne simţim invitaţi la ospăţul tău,

şi că ştim că mereu ai o nouă misiune pentru a ne dărui. 

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine? 

Săptămâna aceasta voi fi unul dintre mesagerii trimişi de rege invitându-i pe prietenii mei la ospăţul Euharistiei.

„Euharistia este un ospăţ la care mâncăm cu Cristos, îl mâncăm pe Cristos şi suntem mâncaţi de Cristos”

Sfântul Augustin de Hipona

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.