Categorii

Duminica a XXVII-a din Timpul de peste An – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, vino şi atinge simţurile mele pentru a primi Vestea Bună.

Duhule Sfânt, vino şi fă ca puterea Cuvântului să reînnoiască viaţa mea.

Duhule Sfânt, vino şi suflă pentru ca

Împreună cu Isus Viu să pot întrupa Cuvântul

În gesturile mele şi împreună cu comunitatea mea.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Marcu 10,2-16

În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. 3 Isus, răspunzând, le-a zis:

– Ce v-a poruncit Moise?

4 I-au spus:

– Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase.

5 Isus le-a spus:

– Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6 Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; 7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui 8 şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

10 Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11 El le-a spus:

– Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea. 12 Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter.

13 Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. 14 Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus:

– Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! 15 Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.

16 Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei.

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

  • Ce îl întreabă unii farisei pe Isus şi ce intenţie au când întreabă?
  • De ce Isus le răspunde făcând trimitere la ceea ce s-a spus prin Moise?
  • Ce răspund fariseii?
  • Isus este de acord cu ceea ce s-a spus prin Moise? Ce crede Isus despre divorţ? Pe ce se fundamentează învăţătura sa?
  • Discipolii au înţeles această învăţătură? Cum îi clarifică Isus?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

Isus învaţă oamenii în regiunea Iudeea, pe celălalt mal al Iordanului (10,1) şi se apropie unii farisei care îi adresează o întrebare: „Îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia?”. Textul precizează că intenţia fariseilor era „să-l pună la încercare, să-l ispitească” pe Isus, folosind acelaşi verb care semnalează acţiunea diavolului în deşert (cf. Mt 4,1.3; Lc 4,2).

De ce este întrebarea o „capcană”? Pentru că în timpurile lui Isus problema dezbătută nu era permisiunea divorţului – care era acceptat în mod obişnuit – ci motivaţiile sau cauzele sale. Cunoaştem opinia a doi rabini vestiţi din acea epocă: Hillel şi Shammai. Primul era mai larg pentru că justifica orice motiv, oricât de banal ar fi fost, pentru ca bărbatul să-şi repudieze femeia. În schimb, Shammai era mai rigid în interpretarea Torei şi justifica divorţul numai pentru un motiv grav. Este posibil ca fariseii să fi fost divizaţi între aceste două opinii de şcoală şi îl întreabă pe Isus ca să ia partea uneia dintre ele.

Isus, conform stilului argumentativ din acea epocă, răspunde cu o întrebare: „Ce v-a poruncit Moise?”. Observăm că în timp ce fariseii întreabă cu privire la legitimitatea sau permisiune; Isus întreabă despre „porunca” dată de Moise în această privinţă.

Răspunsul fariseilor este corect pentru că efectiv Moise permite soţului să redacteze un act de divorţ şi s-o repudieze pe soţia sa (cf. Dt 24,1-4).

În continuare Isus interpretează această „poruncă” a lui Moise drept ceva dat în mod relativ şi ocazional în vederea „împietririi inimii” poporului. Şi după aceea îi contrapune ca lege superioară ideea primară a lui Dumnezeu despre căsătolrie, care nu este aceasta. Isus face referinţă „la început”, adică la cartea Genezei (1,27 şi 2,24), pentru a fundamenta indisolubilitatea căsătoriei şi pentru a condamna ca adulter ca un bărbat să se despartă de femeia sa şi să se căsătorească cu alta.

În interpretarea lui Isus textele citate din Geneză exprimă proiectul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie înţelegând-o ca unirea unui bărbat cu o femeie cu caracter monogamic şi indisolubil. De aceea, în însăşi „natura” omului creat ca bărbat şi femeie, şi chemaţi la căsătorie încă de la început, se întâlneşte înscrisă această „lege” stabilită de Dumnezeu; care este anterioară şi superioară permiterii divorţului făcută de Moise.

Se pare că aceste afirmaţii ale lui Isus cuprindeau o noutate în raport cu gândirea şi practica obişnuită din iudaism, până acolo încât înşişi discipolii întreabă din nou cu privire la această temă când sunt „în casă” cu Isus. Aici El le spune clar că acela care îşi repudiază femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter; şi la fel femeia care se desparte şi se căsătoreşte cu altul. Referinţa biblică este aici porunca a şasea: „Să nu săvârşeşti adulter” (Ex 20,13; Dt 5,17), cu noutatea că Isus o aplică la cei care rup prima căsătorie şi încheie o nouă unire. Această judecată de valoare a lui Isus presupune ceea ce a afirmat mai înainte despre indisolubilitatea căsătoriei (ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă) şi, numai de aici, consideră că noua relaţie a bărbatului sau femeii deja căsătoriţi este adulter.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Fără îndoială, problema căsătoriei indisolubile şi a divorţului este una din temele în care se observă mai mult contrastul dintre Evanghelie şi gândirea societăţii şi a culturii actuale. Tinerii înşişi sunt ecou al acestui lucru în documentul pregătitor al Sinodului unde afirmă că „există adesea mare dezacord între tineri, fie în Biserică fie în lume, cu privire la acele învăţături care astăzi sunt deosebit de dezbătute. Între acestea găsim: contracepţia, avortul, homosexualitatea, convieţuirea, căsătoria precum şi cum este percepută preoţia în diferitele realităţi ale Bisericii”. În faţa acestei învălmăşeli de opinii, cel mai bine va fi să ne lăsăm luminaţi de gândirea şi cuvintele lui Isus despre această temă atât de importantă în viaţa persoanelor.

Şi primul lucru este să acceptăm pedagogia lui Isus, care nu intră în discutarea cazurilor particulare, în ruperea căsătoriilor din diferite motive, ci face referinţă la început, la căsătoria conform lui Dumnezeu, rezultând frumuseţea şi bunătatea căsătoriei atunci când se trăieşte ca dăruire pentru toată viaţa. Adică, Isus ne prezintă mai întâi idealul, frumuseţea iubirii adevărate, aşa cum a fost gândită de Dumnezeu când l-a creat pe om bărbat şi femeie, diferiţi şi complementari, pentru ca să se unească pentru totdeauna din iubire.

Să-i cerem Domnului ca să ne ajute să percepem frumuseţea şi valoarea unei iubiri exclusive, rodnice şi pentru toată viaţa. Ca în timpuri de „iubire lichidă”, cu referinţă la fragilitatea legăturilor, Domnul să ne dea harul de a paria totul pentru o iubire solidă şi adevărată. Papa Francisc, devenind ecou al cuvintelor lui Isus, le spunea logodnicilor care l-au întrebat dacă este posibil să se iubească pentru totdeauna: „Astăzi multor persoane le este frică să facă alegeri definitive. Dar este o frică generală, proprie culturii noastre. A face alegeri pentru toată viaţa pare imposibil. Astăzi totul se schimbă rapid, nimic nu durează îndelung… Şi această mentalitate îi face pe mulţi care se pregătesc pentru căsătorie să spună: «stăm împreună atât timp cât durează iubirea», şi apoi? Multe salutări şi ne vedem… Şi astfel se termină căsătoria. Dar ce înţelegem prin «iubire»? Numai un sentiment, o stare psihofizică? Desigur, dacă este asta, nu se poate construi deasupra ceva solid. Dar dacă în schimb iubirea este o relaţie, atunci este o realitate care creşte şi putem spune şi ca exemplu că se construieşte ca o casă. Şi casa se construieşte împreună, nu singuri! A construi aici înseamnă a favoriza şi a ajuta creşterea. Dragi logodnici, voi vă pregătiţi să creşteţi împreună, să construiţi această casă, pentru a trăi împreună pentru totdeauna.

Să nu voiţi s-o întemeiaţi pe nisipul sentimentelor care pleacă şi vin, ci pe stânca iubirii adevărate, iubirea care vine de la Dumnezeu. Familia se naşte din acest proiect de iubire care vrea să crească aşa cum se construieşte o casă care să fie loc de afect, de ajutor, de speranţă, de sprijin. Aşa cum iubirea lui Dumnezeu este stabilă şi pentru totdeauna, tot aşa şi iubirea care întemeiază familia vrem ca să fie stabilă şi pentru totdeauna. …  dragi logodnici, acel «pentru totdeauna» nu este numai o chestiune de durată! O căsătorie nu este reuşită numai dacă durează, ci este importantă calitatea sa. A sta împreună şi a şti să se iubească pentru totdeauna este provocarea soţilor creştini”.

Ei bine, ce se întâmplă cu cazurile concrete şi particulare? Ce se întâmplă cu persoanele care au divorţat şi au format o nouă unire, inclusiv cu copii rod al acestei noi uniri? Magisteriul Bisericii, cu atitudine de ascultare şi fidelitate faţă de spiritul Evangheliei, a dat indicaţii în această privinţă. Cele mai recente au fost cele ale papei Francisc în exortaţia sa apostolică Amoris laetitia care ne invită „să însoţim, să discernem şi să integrăm fragilitatea”.

În sinteză, sunt valabile cuvintele papei Francisc în cateheza sa din 22 aprilie 2015: „Deprecierea socială faţă de alianţa stabilă şi generativă a bărbatului şi a femeii este desigur o pierdere pentru toţi. Trebuie să readuce în cinste căsătoria şi familia! Biblia spune un lucru frumos: bărbatul o găseşte pe femeie, se întâlnesc şi bărbatul trebuie să lase ceva pentru a o găsi pe deplin. Pentru aceasta bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa pentru a merge la ea. Este frumos! Asta înseamnă a începe un drum nou. Bărbatul este în întregime pentru femeie şi femeia este în întregime pentru bărbat”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Cred că este imposibil a iubi pe cineva pentru totdeauna? De ce?
  • Am putut să văd reflectată în vreo căsătorie frumuseţea unei iubiri pentru totdeauna aşa cum cere Isus?
  • Înţeleg de ce Isus ne propune idealul căsătoriei aşa cum l-a stabilit Dumnezeu încă de la începutul creaţiei?
  • Trăiesc legăturile mele în mod lichid, consumist; sau pariez pe legături solide şi durabile, chiar dacă asta costă jertfe şi renunţări?
  • Ce atitudini am în faţa perechilor de divorţaţi şi recăsătoriţi?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru că ne însufleţeşti să iubim în mod angajat.

Îţi prezint pe toţi cei care merg împreună în Iubire.

Fă ca iubirea să fie sinceră, curată, rodnică.

Ca după imaginea ta, să se poată iubi pentru totdeauna.

De la început până la sfârşit, pariind pe fidelitate şi pe dăruire.

Eliberează-ne de a avea o privire condamnatoare spre cei care n-au putut trăi această unire pentru totdeauna.

Îmbracă-ne pe toţi cu puterea pentru a ne pune în joc pentru legături solide, durabile.

Fie ca prezenţa ta să ne stimuleze să iubim aşa cum ai iubit Tu, dându-te în întregime.

Amin.

 

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, învaţă-ne să iubim pentru totdeauna, căutând legături solide şi durabile”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În această săptămână voi ţine cont de o căsătorie şi îi voi face o vizită pentru a împărtăşi împreună un moment.

„Să se respire în locul familial acea iubire care ardea în familia din Nazaret; să înflorească toate virtuţile creştine; să domnească unirea şi să strălucească exemplele unei vieţi cinstite”

Sfântul Ioan al XXIII-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.