Categorii

Duminica a XXVII-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

„Duhule Sfânt, eşti sufletul sufletului meu, te ador cu umilinţă.

Luminează-mă, întăreşte-mă, condu-mă, mângâie-mă.

Şi ceea ce corespunde planului veşnic, Dumnezeule Tată, revelează-mi dorinţele tale.

Dă-mi să cunosc ceea ce Iubirea veşnică doreşte în mine.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să realizez.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să sufăr.

Dă-mi să cunosc ceea ce cu modestie tăcută şi în rugăciune trebuie să accept, să port şi să suport.

Da, Duhule Sfânt, dă-mi să cunosc voinţa ta şi voinţa Tatălui.

Căci toată viaţa mea nu vreau să fiu altceva

decât un continuu şi perpetuu Da spus dorinţelor tale şi voinţei veşnicului Dumnezeu Tată”. 

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 21,33-43  

În acel timp, Isus a spus mai-marilor preoţilor şi fariseilor: 33 „Ascultaţi această parabolă:

Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat în ea un teasc şi a ridicat un turn de pază, apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie.

34 Când a sosit timpul culesului, şi-a trimis slujitorii la viticultori, ca să-şi ridice roadele. 35 Dar viticultorii au pus mâna pe slujitori şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis, după un al treilea au aruncat cu pietre. 36 Atunci a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, dar şi cu aceştia s-au purtat la fel.

37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său, zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta».

38 Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul stăpânului, au spus între ei:

– «Acesta este moştenitorul; haideţi să-l ucidem şi să luăm noi în stăpânire moştenirea lui».

39 Au pus deci mâna pe el, l-au îmbrâncit afară din vie şi l-au ucis.

40 Ei bine, când va veni stăpânul viei, ce le va face acestor viticultori?

41 Ei îi răspund:

– Ca pe nişte răi ce sunt îi va ucide fără milă, iar via o va arenda altor viticultori, care îi vor da recolta la timpul cuvenit.

42 Isus le zice:

– Nu aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?».

43 De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor, care o va face să aducă roade.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cui i-a dat în arendă via proprietarul terenului? Ce a făcut proprietarul când a venit timpul culesului? Cum i-au tratat viticultorii pe cei trimişi de proprietar? Cu ce scop i-au făcut rău fiului proprietarului?

La întrebarea lui Isus, „Ce le va face acestor viticultori?”, ce au răspuns? Ce spun Scripturile cu privire la „piatra pe care au aruncat-o zidarii”? La ce tip de popor va fi dată împărăţia cerurilor?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Daniel Kerber

În evanghelia de astăzi Isus continuă să vorbească cu mai marii preoţilor şi cu bătrânii cărora le-a adresat parabola celor doi fii duminica trecută (21,28-32).

Textul este format dintr-o parabolă despre tratamentul pe care-l primesc trimişii proprietarului viei sale când merg să ia roadele sale (v. 33-40) şi culmină cu o întrebare a lui Isus (v. 40) la care ascultătorii răspund (v. 41) şi pe care Isus o aplică lor înşişi cu un citat din Scriptură şi o explicaţie (v. 42-43).

Imaginea viei era obişnuită pentru a reprezenta poporul lui Israel (vezi Is 5,1-7). Descrierea iniţială cu munca atentă a proprietarului, care plantează via, o înconjoară cu un gard, construieşte un loc pentru a face vinul şi ridică un turn, arată dăruirea cu care Dumnezeu tratează poporul său.

Parabola, cu respingerea repetată a trimişilor proprietarului şi în sfârşit cu asasinarea fiului, are un mesaj atât de clar încât destinatarii îl percep rapid: „Mai marii preoţilor şi fariseii, auzind parabolele pe care le spunea Isus, şi-au dat seama că vorbea despre ei” (v. 45), şi Isus le aplică lor citatul din Ps 118,22: „Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut aceasta şi este minunat în ochii noştri”.

Pe de o parte, Isus se identifică cu piatra „aruncată”, realitate care se va vedea îndeosebi în pătimirea şi moartea sa, însă nu lasă în umbră şi lucrarea Domnului prin această „dispreţuire”. Pentru aceasta, comunitatea primară va utiliza acest psalm referindu-l şi la învierea lui Isus, pentru că această piatră respinsă „s-a transformat în piatră unghiulară”, aşa cum spune Petru în discursul său în faţa „mai marilor iudeilor, a bătrânilor şi a învăţătorilor legii” (Fap 4,8-11). Este interesant că destinatarii atât ai parabolei cât şi ai discursului lui Petru în cartea Faptele apostolilor sunt aceeaşi: „mai marii şi bătrânii”. Ascultând aceeaşi referinţă, oare şi-au amintit de cuvintele Domnului?

Isus care a venit pentru „oile pierdute ale poporului lui Israle” (Mt 15,24) va vedea cum poporul, şi mai ales autorităţile sale, mai marii preoţilor şi bătrânii îl vor respinge, şi pentru aceasta le zice: „De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor, care o va face să aducă roade” (v. 43).

Noi suntem Biserica la care Domnul face referinţă cu acest „popor care face să aducă roade” şi la care Tatăl continuă să-şi trimită mesagerii săi, (atâţia profeţi actuali) pentru a lua roadele sale, ceea ce ne face să ne întrebăm şi să revizuim viaţa noastră şi viaţa comunităţilor noastre pentru a vedea dacă aducem rodul pe care Domnul îl aşteaptă de la noi.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Papa Benedict al XVI-lea, la Angelus pe care l-a rostit în piaţa Sfântul Petru (duminică, 2 octombrie 2011) a reflectat:

„El este «piatra pe care au aruncat-o zidarii» (cf. Mt 21,42), pentru că l-au considerat duşman al legii şi periculos pentru ordinea publică; însă El însuşi, refuzat şi răstignit, a înviat, devenind «piatra din capul unghiului» pe care se pot sprijini cu siguranţă absolută temeliile oricărei existenţe umane şi a lumii întregi. Despre acest adevăr vorbeşte parabola viticultorilor infideli, cărora un om le-a încredinţat via sa, pentru ca s-o cultive şi să-i adune roadele. Proprietarul viei îl reprezintă pe Dumnezeu însuşi, în timp ce via simbolizează poporul său, precum şi viaţa pe care El ne-o dăruieşte pentru ca, prin harul său şi angajarea noastră, să facem binele. Sfântul Augustin comentează că «Dumnezeu ne cultivă ca pe un ogor pentru a ne face mai buni» (Sermo 87, 1, 2: PL 38, 531). Dumnezeu are un proiect pentru prietenii săi, dar din păcate răspunsul omului este adesea orientat spre infidelitate, care se traduce în refuz. Orgoliul şi egoismul împiedică să recunoaştem şi să primim chiar şi darul cel mai preţios al lui Dumnezeu: pe Fiul său unicul născut. De fapt, când «l-a trimis pe fiul său – scrie evanghelistul Matei – … [viticultorii] l-au prins, l-au scos afară din vie şi l-au ucis» (Mt 21,37.39). Dumnezeu se încredinţează pe sine însuşi în mâinile noastre, acceptă să se facă mister insondabil de slăbiciune şi manifestă atotputernicia sa în fidelitatea faţă de un plan de iubire care, la sfârşit, prevede însă şi pedepsirea justă pentru răufăcători (cf. Mt 21,41).

Puternic ancoraţi în credinţă de piatra unghiulară care este Cristos, să rămânem în El ca mlădiţa care nu poate să aducă rod de la sine dacă nu rămâne în viţă. Numai în El, prin El şi cu El se edifică Biserica, popor al noii Alianţe”. 

Acum să ne întrebăm:

Îl recunosc pe Isus Cristos ca trimisul Tatălui? În vreo ocazie mi-a fost ruşine să mă recunosc drept creştin catolic? M-am căit de asta şi m-am spovedit? Mă consider parte a poporului care produce roadele cuvenite? Care este „rodul cuvenit”?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne Isuse Cristoase, milostivirea mea şi mântuirea mea,

te laud şi îţi aduc mulţumire.

Eşti speranţa inimii mele, forţa sufletului meu,

ajutorul slăbiciunii mele.

Bunătatea ta puternică să completeze

ceea ce nehotărârea mea

şi limitările mele nu pot să facă.

Viaţa mea, scopul destinului meu, este să te iubesc.

O, dulce Domn, schimbă nehotărârea mea faţă de tine într-o iubire ferventă; fii sprijinul meu.

Îmi este foame şi sete de Tine; eu te doresc, eu suspin după tine, eu tânjesc cu ardoare după Tine.

Îmi dau seama de Tine şi aştept venirea ta ca unica mea mângâiere,

şi ard de dorinţa de a contempla gloria feţei tale.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţa învăţăturile din text?

Doamne, permite ca învăţăturile tale să producă în mine roadele corespunzătoare

pentru a fi părtaş de împărăţia cerurilor.  

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine? 

Voi vorbi cu unii colegi cu privire la mesajul evangheliei şi îi voi invita să nu-l respingă pe Isus din viaţa lor, povestindu-le experienţele mele mai valoroase în drumul meu de credinţă.

„Când nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi, sunteţi foarte săraci.

Sunteţi ca un copac fără flori şi fără rod”

Sfântul paroh de Ars

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.