Categorii

Duminica a XXVI-a din Timpul de peste An – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, stimulează-mă să ascult Cuvântul.

Duhule Sfânt, atinge-mă pentru ca să pot trăi Vestea Bună.

Duhule Sfânt, reînnoieşte-mă pentru ca în această lună a Bibliei

Să mă întâlnesc cu Isus prezent în Evanghelie şi în fraţi.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Marcu 9,38-43.45.47-48

În acel timp, Ioan i-a zis lui Isus:

– Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu ne urmează.

39 Dar Isus i-a spus:

– Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, 40 pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata! 42 Oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară trasă de măgar şi ar fi aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge. 45 Şi dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri şchiop în viaţă decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă. 47 Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă, 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

  • Ce fac discipolii când întâlnesc pe unul care nu este din grup şi alungă diavoli în numele lui Isus?
  • Cum evaluează Isus această interdicţie? Ce le spune?
  • Ce crede Isus despre cei care îi fac pe alţii să păcătuiască?
  • Ce spune Isus ca să facem cu părţile trupului nostru care ne fac să păcătuim?
  • Cum trebuie să înţelegem aceste expresii ale lui Isus?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

Evanghelia de astăzi conţine două părţi: 9,38-41 şi 42-48 a căror autonomie literară este evidentă (se sar versetele 44.46 pentru că lipsesc în manuscriptele principale). Textul din prima parte începe în mod surprinzător cu un fel de „întrerupere” a apostolului Ioan care îl informează pe Isus despre faptul că au văzut pe „unul” – rămâne anonim – alungând diavoli în numele său şi nu este dintre cei care-l urmează; şi pentru asta au încercat să-l împiedice.

În cartea Faptele Apostolilor vedem că apostolii realizează exorcisme şi vindecări invocând numele lui Isus (cf. Fap 3,6; 9,34; 16,18). Se pare că era obiceiul de a invoca un nume puternic la realizarea acestor acţiuni. Ioan crede că nu corespunde ca să invoce numele lui Isus dacă nu aparţin de grupul celor care-l urmează.

Răspunsul lui Isus este clar: „Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Mc 9,39-40).

În acest răspuns vedem că Isus valorizează pozitiv acest personaj anonim pentru că îl invocă recunoscând puterea care închide numele său şi, pentru asta, este evident că nu va fi împotrivă, că nu va vorbi de rău despre el.

În fraza următoare observăm că Isus are un criteriu şi mai deschis: cel care nu este împotrivă, este în favoare. Adică acceptă diferite niveluri sau grade de adeziune la persoana sa valorizându-i pozitiv; în timp ce consideră drept contrari numai pe cei care sunt deschişi sau explicit.

Vorba care urmează promite răsplată inclusiv celui care realizează cel mai mic gest – ca faptul de a da un pahar de apă – în favoarea discipolilor săi pentru faptul că sunt ai lui Cristos. A doua parte grupează o serie de patru vorbe legate de o temă comună: scandalul. Acest verb, a scandaliza, care apare la începutul fiecăreia dintre cele trei vorbe în voce activă, înseamnă a provoca scandal în sensul de a fi ocazie de păcat, de cădere sau de împiedicare.

Cele patru expresii încep cu rugăciuni în condiţional (dacă cineva… dacă mâna ta…) care se referă la posibile situaţii de scandal, urmate de o acţiune care este preferabilă care să se întâmple înaintea scandalului însuşi sau a păcatului.

Prima expresie se referă la a nu-i scandaliza pe cei mici care cred. Observăm că aici este vorba despre cineva care scandalizează, care provoacă scandal pentru că aduce în ocazie de păcat sau de a pierde credinţa pe cei „mici care cred”.

A doua parte a expresiei semnalează că este de preferat să fie înecat în râu înainte ca să-i scandalizeze pe cei mici care cred. Măsura ni se poate părea exagerată, la fel ca expresiile care urmează când spun că este de preferat să se taie membrele care pot să fie ocazie de păcat. Să clarificăm că este vorba despre un mod de exprimare numit de unii hiperbolic, care prin exagerare încearcă să atragă atenţia ascultătorului/cititorului să conştientizeze gravitatea scandalului. În concluzie, pe bună dreptate că este vorba despre o hiperbolă, de un limbaj simbolic, nu se poate lua la literă.

În cele trei expresii următoare scandalul nu vine din afară, de la o terţă persoană, ci de la propria concupiscenţă. Avem membrele care pot să fie ocazie de păcat: mâna, piciorul, ochiul. Pentru Biblie mâinile simbolizează lucrarea omului; picioarele mersul său; şi ochii dorinţa şi proiectul său.

În faţa posibilităţii reale a păcatului, Isus porunceşte o acţiune rapidă şi eficace: a tăia sau a scoate. Urmează după aceea motivaţia acestei acţiuni drastice: este de preferat a pierde unul dintre aceste membre decât a rămâne în afara vieţii sau a Împărăţiei (sunt echivalente) şi a merge la condamnarea la gheenă menţinându-le. Gheena îşi ia numele din valea Ben Hinnon, la sud de Ierusalim, care cu timpul s-a transformat într-un soi de groapă de gunoi unde focul ardea mereu. De aici s-a luat ca imagine a locului condamnării veşnice.

De aceea, Isus îndeamnă să se evite cu toată fermitatea orice ocazie de păcat, cu motivaţia de a evita condamnarea escatologică (a fi aruncat în Gheenă şi a rămâne în afara Împărăţiei/Vieţii).

 

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Astăzi ascultăm mult vorbindu-se despre toleranţă, însă cu multe contradicţii. Ni se cere să fim toleranţi cu tot şi în toate; însă în acelaşi timp se cere toleranţă zero pentru abuzuri şi delicte.

Evanghelia din această duminică ne invită să medităm asupra toleranţei aşa cum o înţelege şi o învaţă Isus.

De fapt, prima parte a evangheliei este o invitaţie la o lărgire a minţii pentru a nu închide în schemele noastre acţiunea lui Dumnezeu, pentru că Duhului, care „suflă unde vrea”, nu i se pot impune piedici din afară; pentru că Duhul Sfânt, deşi acţionează cu certitudine prin Biserică, tot aşa poate să exercite acţiunea sa benefică dincolo de ea, chiar dacă în mod misterios orientat mereu spre ea. Este valabil aici ceea ce a spus papa Francisc consacraţilor din Cuba: „Sfântul Ambroziu are o frază care pe mine mă emoţionează mult: «Unde este milostivire, acolo este Duhul lui Isus. Unde este rigiditate, acolo sunt numai slujitorii săi»”. Adică, toată lucrarea bună este inspirată de Dumnezeu; deşi o realizează cineva care nu aparţine grupului nostru şi nu suntem cei care să-l împiedice.

În a doua parte trebuie să distingem între prima expresie şi cele trei care urmează. De fapt, prima expresie este o atragere atenţiei cu privire la pericolul de a-i scandaliza pe cei mici/slabi în credinţă prin conduite necoerente. Este vorba, în acest caz, de un tip de scandal de rădăcină morală, evitabilă şi condamnabilă. Aici Isus cere „toleranţă zero”. Pozitiv, Francisc ne cere „să îngrijim fragilitatea”: „Isus, evanghelizatorul prin excelenţă şi Evanghelia în persoană, se identifică în special cu cei mai mici (cf. Mt 25,40). Asta ne aminteşte că noi toţi creştinii suntem chemaţi să ne îngrijim de cei mai fragili de pe Pământ. Însă în modelul actual «de succes» şi «particularist», nu pare să aibă sens a investi pentru ca aceia care rămân în urmă, cei slabi sau cei mai puţin dotaţi să-şi poată face drum în viaţă” (EG 209).

Cât priveşte la cele trei expresii, sunt înainte de toate o invitaţie la renunţarea fermă la orice poate să fie ocazie de păcat, de ofensă adusă lui Dumnezeu. Asta ne face să insistăm asupra necesităţii de a recupera dimensiunea de luptă proprie a vieţii creştine cu respectiva necesitate de a practica o asceză autentică.

Din partea noastră, să nu uităm motivaţia pe care o dă Isus pentru această renunţare drastică: intrarea în viaţă, intrarea în Împărăţie. În funcţie de asta ni se cere renunţarea, asceza; faptul de a fi intoleranţi cu tot ceea ce ne poate depărta de drumul Domnului. În concluzie, Isus ne invită să fim toleranţi, deschişi faţă de diferitele carisme pe care Duhul Sfânt le ridică în Biserică. Nu pretindem să fim unicii şi exclusivii; nici să fim cei mai buni. Să nu facem din grupurile noastre creştine secte care se închid în ele însele şi se izolează de trupul Bisericii şi al poporului lui Dumnezeu. Însă ne invită şi să nu fim toleranţi cu ispita şi păcatul pentru că nu se poate juca cu ele pentru că, desigur, este mult ceea ce este în joc.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări

  • Ce sentimente îmi provoacă văzând că există diferite maniere de a-l urma pe Isus?
  • Accept că există diferite drumuri şi moduri de a trăi credinţa creştină, sau consider că drumul meu este unicul şi cel mai bun?
  • Sunt atent să nu-i scandalizez pe alţii cu comentariile mele şi atitudinile mele?
  • Caut ca vorbele şi acţiunile mele să dea mărturie despre iubirea mea faţă de Domnul şi să fie edificatoare pentru ceilalţi?
  • Mă joc cu ispita care mă duce la păcat?
  • Am fermitatea şi curajul pentru a tăia ceea ce face rău vieţii mele creştine?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru că eşti disponibil şi îl aştepţi pe fiecare.

Fă-mă tolerant cu aceia care gândesc şi acţionează în mod diferit.

Să mă îngrijez mereu de fragilitatea fratelui

şi să fiu dispus să-l iubesc mai mult.

Smulge din mine orice necesitate de a fi cel mai bun

şi de a avea mereu ultimul cuvânt în toate.

Fă-mă docil faţă de Duhul tău

pentru ca să aduc mereu prospeţimea şi noutatea ta;

astfel Împărăţia va fi vizibilă şi palpabilă

simţindu-mă împreună cu alţii, comunitate.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, ajută-mă să fiu tolerant respectând diferenţele”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În această săptămână voi căuta să ascult şi să respect pe cineva care gândeşte diferit de mine.

„Dat fiind că sunt imperfectă şi am nevoie de toleranţa şi de bunătatea celorlalți,

 de asemenea trebuie să tolerez defectele lumii”.

Sfânta Tereza de Calcutta

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.