Categorii

Duminica a XXIV-a din Timpul de peste An – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Doamne, doresc să mă pregătesc bine pentru acest moment,

doresc ca toată fiinţa mea să fie atentă şi dispusă pentru Tine.

Ajută-mă să clarific intenţiile mele.

Am atâtea dorinţe contradictorii…

Mă preocup pentru lucruri care nici nu contează, nici nu sunt durabile.

Însă ştiu că dacă îţi dăruiesc inima mea

orice aş face te voi urma pe Tine.

În tot ceea ce sunt astăzi, în tot ceea ce intenţionez să fac,

în întâlnirile, reflecţiile mele,

inclusiv în frustrări şi greşeli

şi mai ales în acest moment de rugăciune,

în toate acestea, fă să-mi pun viaţa în mâinile tale.

Doamne, sunt în întregime al tău. Fă din mine ceea ce vrei. Amin.

TEXTUL BIBLIC: Marcu 8,27-35

În acel timp, Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le:

– Cine spun oamenii că sunt eu?

28 Iar ei i-au spus:

– „Ioan Botezătorul”, alţii, „Ilie”, iar alţii, „Unul dintre profeţi”.

29 Atunci, el i-a întrebat:

– Dar voi cine spuneţi că sunt eu?

Răspunzând, Petru i-a spus:

– Tu eşti Cristosul!

30 Şi le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. 31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. 32 Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. 33 Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus:

– Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!

34 Chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus:

– Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 35 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde erau Isus şi discipolii săi? Ce i-a întrebat Isus? Ce i-au răspuns ei? Ce i-a răspuns Petru? Ce le-a poruncit Isus şi ce le vesteşte? Ce se întâmplă între Petru şi Isus în momentul în care le-a dat vestea? Cum trebuie să fie discipolii Domnului?

Câteva piste pentru a înţelege textul

D-ra Francis Castillo – Diac. Alejandro Ulloa

Această evanghelie a sfântului Marcu are două părţi: prima este mărturisirea mesianică a lui Petru; a doua, prima vestire a pătimirii şi învierii.

Au plecat spre satele Cezareii lui Filip: Isus însoţit de discipolii săi pleacă din Betsaida (8,22) spre nord. Cezareea lui Filip era situată la poalele muntelui Hermon, într-unul din izvoarele de unde izvorăşte râul Iordan. Însă, Isus nu intră în cetate, ci rămâne în satele situate în jurul cetăţii. Începând din acest moment, călătoria lui Isus se apropie în mod constant de Ierusalim; acest punct foarte îndepărtat este adecvat pentru a deschide ideea pătimirii. Chiar „pe drum” (v. 27) Isus îi întreabă pe discipolii săi, acest drum care evidenţiază decizia lui Isus de a urca la Ierusalim, până la pătimire.

Neobişnuita întrebare a lui Isus adresată discipolilor săi pretinde să folosească numai de contrast pentru ulterioara mărturisire a lui Cristos. «„Ioan Botezătorul”, alţii, „Ilie”, iar alţii, „Unul dintre profeţi”» (v. 28): această scurtă enumerare a opiniilor oamenilor cu privire la Isus reia exact personajele care sunt amintite în 6,14-15, când Irod încearcă să-şi dea seama ce anume spuneau oamenii cu privire la Isus. Referitor la titlul de profet care i se atribuie lui Isus, mărturiile din Noul Testament sunt numeroase. În timpul lui Isus, profetismul deja nu mai exista în Israel. Poporul simţea povara acestei tăceri a lui Dumnezeu: se spera reapariţia vreunui profet (cf. 1Mac 4,46; 14,41; In 1,21). Însuşi Marcu prezintă clar aşteptarea acestei noi veniri a lui Ilie, însă afirmă că el deja s-a manifestat în Ioan Botezătorul şi au făcut cu el ceea ce au voit (cf. Mc 9,11-13).

Isus îi întreabă direct pe discipolii care erau cu El de mult timp: „Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” (v. 29). În textul grec verbul „a întreba” indică o întrebare insistentă.

„Tu eşti Cristosul” (v. 29): Da, Isus este Mesia, regele aşteptat, uns de Dumnezeu cu Duhul său, care aduce mântuirea, însă mesianismul său nu este naţionalist, politic şi glorios, aşa cum aştepta poporul iudeu contemporan. Scena mărturisirii clare şi directe a lui Petru cu privire la lucrarea de mântuire a lui Isus este un moment culminant în viaţa Învăţătorului. În faţa acestei mărturisiri, Isus porunceşte din nou să nu spună nimănui cu privire la asta (v. 30). Această cerere este cunoscută ca „secretul mesianic” şi are ca scop să conducă la recunoaşterea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu.

Expresia „a început să-i înveţe” (v. 31) marchează un moment crucial şi decisiv în viaţa şi misiunea lui Isus. Începe o etapă nouă şi diferită în învăţăturile sale.

„Fiul Omului” (v. 31): acest titlu al lui Isus apare numai de două ori în prima parte a evangheliei (2,10.28); acum apare de douăsprezece ori (8,31.38; 9,9.12.31; 10,33.45; 13,26; 14,21.41.62). În acest moment Isus începe revelarea identităţii sale de Mesia cu prima vestire a pătimirii, morţii şi învierii. În faţa acestei veşti, Petru acţionează ca Satana, la fel ca ispititorul din pustiu (Mc 1,12). Isus îl ceartă pe Petru şi profită de ocazie pentru a-i avertiza pe cei care-l urmează cu privire la exigenţele pe care le presupune urmarea Lui pe acest drum. Acestea sunt: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!” (v. 34), adică să împărtăşească drumul pătimirii sale; apoi adaugă: „Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva” (v. 35). Aici întâlnim caracteristicile clare ale celor care vor să-l urmeze pe Isus: dăruirea şi solidaritatea în iubire, renunţarea la ceea ne depărtează de Isus şi credinţa în Isus şi în cuvântul său.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Pentru această duminică, evanghelia ni-l prezintă pe Petru, apostolul cel mai mare, care, cuprins de credinţa sa în Învăţătorul, întâmpină greutate să accepte suferinţa pe ca Isus o vestea ca parte a planului său de mântuire. Pentru aceasta, Isus îl numeşte „Satană” şi îi cere să se îndepărteze. Acelaşi lucru ni se întâmplă când uneori, cu bună intenţie, vrem să evităm suferinţele proprii sau ale prietenilor noştri, şi ne ferim de situaţiile dificile, care ne confruntă, ne umplu de nelinişte şi ne provoacă suferinţă. Isus ne ceartă cu Cuvântul său şi afirmă că pentru a ne numi „discipoli” trebuie să mergem cu El la cruce, lepădându-ne de noi înşine.

Isus ne aminteşte că drumul pentru a-i ajuta pe alţii presupune luarea crucii şi înfruntarea refuzului, chiar dacă uneori preferăm succesul, aplauzele, recunoaşterile. A-l urma pe Isus presupune a merge după El, a nu ne transforma în opozant al său sau rival. Când gândim în formă interesată şi meschină asemănăm mai mult cu Satana decât cu un discipol al lui Isus.

Cu Papa Benedict al XVI-lea, în Madrid, să reflectăm şi mai îndeaproape despre trăirea noastră de credinţă: „Dragi tineri, şi astăzi Cristos vi se adresează cu aceeaşi întrebare pe care a adresat-o apostolilor: «Dar voi cine spuneţi că sunt eu?». Răspundeţi-i cu generozitate şi îndrăzneală, aşa cum corespunde unei inimi tinere cum este a voastră. Spuneţi-i: Isuse, eu ştiu că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, care ţi-ai dat viaţa pentru mine. Vreau să te urmez cu fidelitate şi să mă las condus de cuvântul tău. Tu mă cunoşti şi mă iubeşti. Eu mă încred în tine şi pun întreaga mea viaţă în mâinile tale. Vrea ca Tu să fii forţa care mă susţine, bucuria care nu mă abandonează niciodată.

Dragi tineri, permiteţi-mi, ca Succesor al lui Petru, ca să vă invit să întăriţi această credinţă care ne-a fost transmisă de apostoli, să-l puneţi pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în centrul vieţii voastre”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Pentru mine, cine este Isus? Ce spun prietenii mei despre Isus? Am trăit momente care să-mi ceară să las gusturile mele deoparte şi să acţionez cu jertfă pentru binele celorlalţi? Vreau ca să fie credinţa mea o credinţă condusă de Cuvântul lui Dumnezeu?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne Isus, Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al oamenilor,

luminează viaţa mea cu lumina ta şi dă-mi harul să cred în Tine,

cu o credinţă veselă şi bucuroasă, jubilantă şi entuziastă,

oricare ar fi împrejurările vieţii cu care mă întâlnesc.

Dă-mi, Doamne Isus, o credinţă aşa de mare şi aşa de profundă,

care să mă ajute să depăşesc astăzi şi întotdeauna

momentele dificile prin care trebuie să trecem cu toţii.

O credinţă care să-mi permită să înving temerile care invadează sufletul meu.

O credinţă care să distrugă pentru totdeauna fricile care mă asaltează.

O credinţă care să dea sens şi valoare

tuturor şi fiecăreia dintre bucuriile mele şi dintre suferinţele mele.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Depărtează de mine, Doamne, ispita de a evita crucea de fiecare zi.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, în consonanţă cu textul meditat? 

În această săptămână prezint în faţa lui Isus situaţiile mele dificile şi decid să le asum cu curajul pe care mi-l dă credinţa în El.

Dumnezeu nu este cel pe care tu ţi-l imaginezi sau cel care crezi tu că-l înţelegi.

Dacă tu îl înţelegi, ai greşit.

Sfântul Augustin

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.