Categorii

Duminica a XXIV-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duh al lui Isus, Duh Sfânt al lui Dumnezeu,

forţă de viaţă nouă, încurajează-ne,

dă-ne speranţă.

Zideşte o inimă nouă în fiecare

pentru ca să facem împreună marea fraternitate

visată, trăită, oferită prin oferirea lui Isus

şi confirmată de Tatăl în Înviere.

Vino la noi, pentru ca să învăţăm să fim comunitate,

pentru ca să ne schimbăm viaţa, pentru ca să-l urmăm pe Isus.

Vino, Duhule, vino!

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 18,21-35

21 În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus:

– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?

22 Isus i-a spus:

– Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela s-a găsit cu unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!” 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?». 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă.

 

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Care a fost întrebarea pe care a pus-o Petru? De câte ori trebuie iertat fratele? Cine sunt protagoniştii din istoria pe care a relatat-o Isus? Cum a acţionat regele cu datornicul său? Ce a făcut acest datornic cu cel care-i datora lui? Care a fost reacţia regelui când a auzit asta? Ce va face Dumnezeu cu cel care nu iartă?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

După instrucţiunile despre modul în care trebuie corectat păcătosul şi despre rugăciunea în comun, Petru intervine cu o întrebare adresată Domnului: „De câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?”. În majoritatea traducerilor, Isus răspunde la întrebarea lui Petru mai întâi cu un număr a cărui valoare este mai curând simbolică; şi apoi exemplifică şi justifică asta printr-o parabolă despre iertare.

În timp ce Petru crede că este mai generos din partea sa să ajungă să ierte până la şapte ori; Isus îi răspunde că trebuie să ierte „de şaptezeci de ori şapte”, care înseamnă de 490 de ori, însă a cărui valoare simbolică este clară: trebuie iertat mereu.

Urmează după aceea parabola care ar pe bună dreptate care are drept cadru dialogul dintre Petru şi Isus (v. 21-22) şi o aplicaţie conclusivă de ordin general (v. 35).

Putem recunoaşte în parabolă trei acte:

În primul iese în evidenţă acţiunea regelui care în faţa implorării de milă a datornicului ajunge să aibă compasiune şi să-i ierte datoria.

În al doilea act, contrastând clar cu primul, îl avem pe acest servitor iertat care nu este capabil să ierte pe cel care-i era dator lui. Observăm că este o mare diferenţă în cantitatea datoriei. În primul caz se vorbeşte despre zece mii de talanţi care este o cifră milionară, imposibil de plătit. În al doilea este vorba de o sută de dinari, ceea ce ar fi circa trei luni de salariu aproximativ. Foarte puţin în comparaţie cu anteriorul. Ulrich Luz, în comentariile sale la Evanghelia lui Matei spune că datoria iertată de rege ar fi de „mii de miliarde” şi că ceea ce îi era dator servitorului iertat ar fi de 1/6.000.000 parte din cifra anterioară. Încercând să actualizăm cifrele putem spune că un talant echivala cu 21.000 de grame de argint şi un denar cu 4 grame de argint; de aceea pentru un talant ar fi 6.000 de dinari. Dinarul era salarul pentru o zi de muncă, prin urmare pentru a câştiga un talant ar fi fose necesare de 6.000 de zile de muncă, aproape 20 de ani. Unii cred că astăzi s-ar plăti pentru un talant de argint circa 6.500 de dolari, deci pentru 10.000 de talanţi ar fi 65.000.000 (65 de milioane de dolari). Un denar ar fi 0,75 dolari.

Pe bună dreptate acest contrast, în cifre şi în atitudini, este ceea ce îi indignează mult pe ceilalţi servitori care apelează la rege, aşa cum se relatează la începutul actului al treilea. În această a treia scenă regele şi datornicul se întâlnesc din nou şi regele îi reproşează atitudinea sa meschină sau mizerabilă. Versetul cheie se află aici pe bună dreptate, prin cuvintele: „Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?” (v. 33). Observăm că se face referinţă dublă la cuvântul „îndurare”, este o clară legătură şi dependenţă între atitudinea umană cerută şi atitudinea divină: „Dumnezeu s-a îndurat / s-a milostivit de tine; tu trebuie să te înduri / să te milostiveşte de datornicul tău”.

Concluzia finală (v. 35) ne invită la o lectură teologică a parabolei de vreme ce îi identifică pe Dumnezeu Tatăl cu regele din parabolă. De aceea, mesajul parabolei este că iertarea lui Dumnezeu faţă de oameni este măsura şi norma iertării fiecăruia faţă de frate. Dacă ne amintim de întrebarea iniţială a lui Petru vedem că parabola răspunde prezentând iertarea lui Dumnezeu drept cauză şi justificare a iertării nelimitate şi necondiţionate. Această exigenţă fraternă derivă din conştiinţa că avem o datorie imposibil de plătit  care, iertată de Tatăl, este un stimulent pentru ca discipolul să acţioneze în aceeaşi manieră în relaţia cu fraţii. Concluzând, este vorba de a avea faţă de ceilalţi aceeaşi atitudine de milostivire sau îndurare pe care o are Tatăl faţă de noi.

 

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

O reflecţie despre iertare poate să fie foarte frumoasă şi chiar convingătoarea… chiar când primim o ofensă sau o rană din partea unui frate. Atunci motivele pentru a ierta devin slabe în faţa pasiunii care cere răzbunare sau revanşă. Totuşi, este necesar să vorbim despre iertare pentru că însuşi Isus i-a dedicat atenţia sa aşa cum atestă Matei în această predică sau discurs despre viaţa comunitară.

Şi ceea ce este cel mai important şi necesar e ca reflecţia şi expunerea noastră despre iertare să aibă acelaşi fundament pe care-l prezintă Evanghelia. De fapt, trebuie pornit de la aceeaşi premisă: iertarea lui Dumnezeu este în rădăcina vieţii creştină. Şi mai mult decât premisă ar trebui să fie o experienţă vitală: aceea de a ne şti şi de a ne simţi iubit/iertat de Tatăl. Comentând exact această parabolă, spunea papa Francisc: „Parabola conţine o învăţătură profundă pentru fiecare dintre noi. Isus afirmă că milostivirea nu este numai acţiunea Tatălui, ci devine criteriul pentru a înţelege cine sunt adevăraţii săi fii. Aşadar, suntem chemaţi să trăim din milostivire, pentru că faţă de noi cei dintâi s-a folosit milostivire. Iertarea ofenselor devine exprimarea cea mai evidentă a iubirii milostive şi pentru noi creştinii este un imperativ de care nu putem face abstracţie… A venit din nou pentru Biserică timpul de a lua asupra sa vestirea bucuroasă a iertării. Este timpul întoarcerii la esenţial pentru a lua asupra noastră slăbiciunile şi dificultăţile fraţilor noştri. Iertarea este o forţă care învie la viaţă nouă şi revarsă curajul pentru a privi la viitor cu speranţă” (MV nr. 9 şi 10).

Experienţa iertării este valabilă pentru însăşi originea Bisericii, explică asta papa emerit Benedict al XVI-lea: „Biserica este întemeiată pe iertare. Biserica în esenţa sa intimă este locul iertării, este ceea alungă haosul […]. Biserica poate să apară acolo unde omul ajunge la adevărul său, şi acest adevăr constă pe bună dreptate în faptul că are nevoie de har. Acolo unde orgoliul îl privează de această cunoaştere, nu găseşte drumul care îl duce la Isus. Cheile împărăţiei cerurilor sunt cuvintele iertării, pe care numai puterea lui Dumnezeu o garantează”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Am experimentat iertarea care vine de la Dumnezeu? Ce sentiment mi-a lăsat iertarea pe care mi-a acordat-o o persoană? Amân să iert pe cineva? Mă rog pentru ca Domnul să-mi dea harul de a ierta?

 

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Părinte ceresc iubit, în numele Domnului nostru Isus Cristos,

pun în prezenţa ta viaţa mea şi viaţa întregii mele familii,

cerându-ţi harul Duhului Sfânt pentru ca să ne asiste pe drumul iertării.

Îţi cer să ne ajuţi ca să cadă vălul de pe ochii noştri

datorită ofenselor pe care le-am comis şi să înlături piatra supărării şi a mândria

care înmormântează inima noastră.

Ajută-ne să fim mai răbdători, docili şi să trecem peste – în special – aceste mici ofense

cu scopul de a nu se îmbolnăvi inima noastră şi locul nostru.

Dăruieşte-ne înţelepciune pentru a ne educa la o viaţă de iertare şi iubire. Amin.

 

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Doamne Isuse, vreau să iert cu milostivirea infinită a lui Dumnezeu Tatăl meu”

 

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În fiecare zi din această săptămână voi dedica un spaţiu pentru a mă ruga pentru persoanele pe care nu le-am putut ierta şi îmi imaginez că fac asta. Mereu voi termina rugăciunea spunând numele persoanei urmat de fraza „eu te iert aşa cum ar face asta Dumnezeu cu mine”.

„A cere iertare aparţine oamenilor inteligenţi, însă a ierta aparţine sufletelor umile,

numai cine ştie să ierte ştie să iubească”

Sfântul Pius de Pietrelcina

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.