Categorii

Duminica a XXIII-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

„Vino, o, Duhule Sfânt! Luminează înţelegerea mea, pentru ca să cunosc poruncile tale

întăreşte inima mea împotriva curselor vrăjmaşului; înflăcărează voinţa mea…

Am ascultat glasul tău şi nu vreau să mă împietresc şi să opun rezistenţă, spunând: după aceea…, mâine.

Acum, ca nu cumva ziua de mâine să-mi lipsească.

O, Duh al adevărului şi al înţelepciunii, Duh al înţelegerii şi al sfatului,

Duh al bucuriei şi al păcii!

Vreau ceea ce vrei, vreau pentru că vrei,

vreau aşa cum vrei, vreau când vrei…”.

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 18,15-20    

15 Dacă fratele tău greșește împotriva ta, mergi și mustră-l numai între patru ochi. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. 16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declarația a doi sau trei martori. 17 Dacă refuză să-i asculte și pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacă refuză să asculte și de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș. 18 Adevăr vă spun: Tot ce veți lega pe pământ va fi legat în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

19 Iarăși vă spun: Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. 20 Căci unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo în mijlocul lor”.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

De ce trebuie vorbit singur cu acela care face ceva rău? Dacă nu-i pasă, ce trebuie făcut? Şi dacă lui continuă să nu-i pese, cine trebuie informat? Ce se întâmplă cu ceea ce se leagă şi se dezleagă pe pământ? Ce se întâmplă dacă doi se unesc pentru a cere ceva de la Dumnezeu? Unde este Isus când doi sau trei se adună în numele său?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Fidel Oñoro CJM

Făcând „Lectio” a acestor texte, să ne amintim că ceea ce-l interesează mai mult pe Isus în instruirile sale – conform evanghelistului Matei – este să insufle principii de viaţă, din care se desprinde după aceea o întreagă serie de atitudini şi comportamente.

În textul de astăzi, Mt 18,15-20, Isus ne spune cum să înfruntăm situaţiile dificile în viaţa comunitară, îndeosebi când se află că un frate „ajunge să păcătuiască” ducând o viaţă în afara criteriilor de viaţă ale unui discipol al lui Isus.

  1. Ideea de bază: comunitatea se simte responsabilă de fiecare dintre fraţi (18,12-14)

În Matei există o mică diferenţă faţă de Evanghelia lui Luca în acest punct. În Luca, păstorul cel bun este Isus care caută cu grijă oaia sa pierdută (vezi Lc 15,4-7). Matei, la rândul său, face o abordare comunitară a parabolei: întreaga comunitate este responsabilă de fiecare dintre fraţii săi.

  1. Cum se face recuperarea fratelui care cade în păcat (18,15-17)

După ce a enunţat principiul general: ce este de făcut când aflăm că un frate se află într-o viaţă de păcat?

Textul în primul rând aminteşte unuia că el este un „frate” şi ca atare trebuie să continue să-l trateze, pentru aceasta repetarea frazei „fratele tău” (18,15ª).

Apoi se descrie drumul recomandat pentru ca un păstor să aducă din nou oaia acasă. Să nu pierdem din vedere că ceea ce se caută, înainte de toate, este salvarea sa: „Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău” (18,15b).

Însă experienţa arată că există cazuri dificile care opun rezistenţă convertirii, e vorba de aceia care devin surzi (a se nota repetarea termenului „a asculta” de-a lungul textului). Se propune atunci drumul răbdării şi al fermităţii comunitare.

  1. Prudenţa în deciziile comunităţii în raport cu persoanele (18,18)

V.18 lasă să se înţeleagă că faţă de o persoană care în mod intenţionat persistă în situaţia sa de păcat se poate ajunge la cea mai dureroasă şi drastică dintre decizii: excomunicarea, adică, se va înceta să fie considerat „frate” în comunitate.

Însă atrage atenţia că acum Isus îşi îndreaptă atenţia spre persoanele responsabile să ia această decizie: conform acestui text este vorba de comunitatea întreagă care are puterea de „a lega şi a dezlega”.

  1. Comuniunea în rugăciune ca expresie de solidaritate în toate aspectele vieţii (18,19-20)

Este prezenţa lui Cristos în mijlocul Bisericii sale cea care dă valoare şi greutate deciziilor sale.

Asta e ceea ce se aprofundează acum: atunci când comunitatea este bine unită şi compactă în una şi aceeaşi credinţi, se întâmplă în ea ceea ce Vechiul Testament numeşte „Shekináh”, adică, ea este spaţiul locuit de gloria Domnului, care în cazul nostru este Domnul Înviat. Unitatea comunităţii exprimă comuniunea perfectă cu Isus viu în mijlocul ei.

Atrage atenţia că într-o astfel de comunitate, este aşa de mare solidaritatea între fraţi încât toţi sunt capabili să ceară acelaşi lucru („se unesc pentru a cere ceva”, 18,19), renunţând la interesele lor personale, care în mod normal ar apare în momentul în care se fac cereri.

Într-o comunitate care ajunge la acest nivel profund de solidaritate, ţinând una şi aceeaşi „simţire” profundă, pot să răsune cu putere cuvintele lui Isus: „acolo sunt şi eu în mijlocul lor” (18,20). Asta chiar că este o adevărată comunitate!

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Papa Benedict al XVI-lea, la Castelgandolfo, în timpul rugăciunii Angelus de duminică 4 septembrie 2011, a făcut următoarea reflecţie a Cuvântului:

„Textul Evangheliei, luat din capitolul 18 al Evangheliei lui Matei, dedicat vieţii comunităţii creştine, ne spune că iubirea fraternă comportă şi un simţ de responsabilitate reciprocă, motiv pentru care, dacă fratele meu comite o greşeală împotriva mea, eu trebuie să folosesc caritate faţă de el şi, înainte de toate, să-i vorbesc personal, comunicându-i că ceea ce a spus sau a făcut nu este bine. Acest mod de a acţiona se numeşte corectare fraternă: ea nu este o reacţie la ofensa îndurată, ci este mişcată de iubirea faţă de fratele. Comentează sfântul Augustin: «Cel care te-a ofensat, ofensându-te, şi-a provocat sieşi o rană gravă şi tu nu te îngrijeşte de rana unui frate al tău?… Tu trebuie să uiţi ofensa pe care ai primit-o, nu rana unui frate al tău» (Discursuri 82, 7)… 

Un al rod al carităţii în comunitate este rugăciunea unită. Spune Isus: «Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. Căci unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo în mijlocul lor» (Mt 18,19-20). Rugăciunea personală este desigur importantă, ba chiar indispensabilă, însă Domnul asigură prezenţa sa în comunitatea care – deşi foarte mică – este unită şi unanimă, pentru că ea reflectă însăşi realitatea lui Dumnezeu Unul şi Întreit, comuniune perfectă de iubire. Spune Origene că «trebuie să ne exercităm în această sinfonie» (Comentariul la Evanghelia lui Matei 14, 1), adică în această înţelegere în cadrul comunităţii creştine. Trebuie să ne exercităm fie în corectarea fraternă, care cere multă umilinţă şi simplitate a inimii, fie în rugăciune, pentru ca să se înalţe la Dumnezeu dintr-o comunitate cu adevărat unită în Cristos. Să cerem toate acestea prin mijlocirea Preasfintei Maria, Mama Bisericii”.

Acum să ne întrebăm:

Ai avut oportunitatea de a fi corectat personal? Ai ajuns să revizuieşti şi să faci o schimbare în viaţa ta? Ai ajuns să-l corectez pe fratele tău în faţa a doi sau mai mulţi? Cum a reacţionat acest frate? Te-ai rugat înainte de a-i vorbi? Te rogi profund în comunitate sau te risipeşte cu uşurinţă? Acest lucru a afectat rugăciunea comunitară?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text? 

Dă-ne harul iubirii fraterne:

ca un curent sensibil, cald şi profund să curgă în relaţiile noastre,

ca să ne înţelegem şi să ne iertăm; să ne stimulăm şi să celebrăm

ca fii ai uneia şi aceleiaşi mame, ca să nu fie pe drumul nostru

piedici nici blocaje, ci să fim deschişi şi leali,

sinceri şi afectuoşi şi

astfel să crească încrederea în toţi fraţii.

Amin.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Mulţumim, Doamne, pentru că nu suntem singuri, şi cu prietenii noştri creştem

şi mergem împreună spre Tine.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine? 

Cu cel mai bun prieten al meu voi dialoga despre ceea ce, după părerea mea, trebuie să îmbunătăţească, la fel îi voi cere să-mi spun vreo greşeală comisă şi mă voi angaja să o corectez. După aceea, ne vom ruga împreună mulţumind lui Isus că este în mijlocul prieteniei noastre…

„Aşadar, vă dau o poruncă scurtă: Iubeşte şi fă ce vrei. Dacă taci, fă-o din iubire;

dacă strigi, de asemenea fă-o din iubire; dacă corectezi, tot din iubire; dacă te abţii, din iubire.

Fie ca rădăcina iubirii să fie înlăuntrul tău şi nimic nu poate ieşi decât ceea ce este bun”.

Sfântul Augustin

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.